Reiau serialul sub titlul de mai sus în ideea revenirii la caracteristicile de succes ale restaurantului.
Montreal se prezintă ca o metropolă cu sute de restaurante diferite ca specific, dar şi ca modalitate de operare.
Că în orice colţ civilizat din lume, o locaţie cu servire are în prim plan satisfacerea clientelei şi aducerea acesteia înapoi. În anii de muncă în domeniu am înţeles că reclama cea mai bună este cea cuvântului purtat de către clienţi.
“Apportez votre vin“ devine un gen popular în Montreal. Clienţii au voie să-şi aducă propriile băuturi alcoolice şi să le consume în local cu condiţia să comande mâncăruri pregătite în restaurant.
Recent am petrecut o seară de neuitat în restaurantul Michelangelo din Longueuil, la sud de Montreal.
Un alt succes al localului îl constituie meniul fix ca preţ. La 20–25 dolari poţi primi o supă sau salată, felul principal, un desert şi o cafea sau ceai.Mâncărurile sunt preparate proaspăt, ca la mama acasă.
M-au încântat costiţele de miel în rosmarin şi un duo: cotlet de porc în prosciuto, cârnaţi italieneşti la cuptor în vin moscato.Am încercat să refac acasă duo-ul într-o variantă proprie.
Cotlet de porc în prosciuto şi cârnaţi
Ingrediente
4 cotlete de porc (500gr)
4 cârnaţi proaspeţi italieneşti (300 gr)
100 gr de prosciuto tăiat în felii subţiri
6 căţei usturoi curăţaţi
1 ceapă mijlocie tăiată în sferturi
50 ml ulei vegetal
200 ml de vin alb dulce
câteva fire de maghiran proaspăt, sare, piper
Metodă de preparare
1. Condimentaţi carnea cu sare şi piper.
2. Într-o tava de friptură puneţi uleiul vegetal
3. Dispuneţi carnea şi cârnaţii într-o tavă de friptură peste care aşezaţi feliile de prosciuto, ceapă, usturoiul, măghiranul şi vinul.
4. Acoperiţi tava cu o folie de aluminiu şi o puneţi în cuptor timp de 30-40 minute.
5. Scoateţi folia de aluminiu şi mai lăsaţi tava timp de 10-15 minute având grijă ca friptura şi cârnaţii să nu se usuce.Pentru garnitură sugerez o salată de pastă–penne.
Ingrediente pentru salată
200 gr de pasta fierte al dente şi râcâite în puţin ulei de măsline
50 ml de ulei de măsline
50 şuncă (preferabil de curcan) tăiată în cuburi (opţional)
50 gr ardei gras verde tăiat julienne
50 gr de gogoşari mărinaţi tăiaţi mărunt
2 avocado curăţate şi tăiate în cuburi
4 roşii tăiate în cuburi
sucul a două lămâi
coriandru proaspăt tăiat mărunt sau pătrunjel
sare, piper după gust
Metodă de preparare
Amestecaţi ingredientele de mai sus într-un castron şi lăsaţi salată 20-30 minute înainte de a o servi.
Ideea cu „Apportez votre vin” are succes şi în alte genuri de servicii, în România i se spunea: „Servim şi cu materialul clientului” !
În Japonia tradiţională teatrul Kabuki se servea cu… mâncarea de acasă încălzită, uneori chiar preparată, în incinta sâliilor de spectacol!, era şi normal, la o durată de 5-6 ore a unui spectacol.
Stimate Domule Predescu, aţi putea explica de ce cei care au făcut foame preferă orice mâncare bine amestecată, omogenizată, şi nu în genul, cum văd în reţetele de salate, unde unii ingredienţii nu se amestecă, sunt dispuşi pe straturi, sau în grămăjoară, plasată în centrul farfuriei??
Ce este „prosciuto”, am cautat in dictionare, si …nimic?
Şuncă afumată [în italiană].
Lipsea un t – prosciutto.
Da, in italiana se scrie cu doi ‘t’, dar uneori printr-un transfer aglutinant se românizeaza. Uneori apar ca neologisme, alteori se schimba, vezi site=sait, purée=piureu, décolleté=decolteu s.a.
Nu stiu care ar fi mai bine.
@Sfartz Pincu
poate fi gasit si la Parma Ham, Sunca de Parma. Un jambon uscat.
Cred ca amestecul ingredientelor vine sa dea gustul dressing-ului folosit, in primul rand.
Dispunerea separata a catorva ingrediente in salate, in centru, vine din ratiuni de prezentare mai de frumos aspect a farfuriei, caci se mananca si cu ochii.
Mulţumesc frumos pentru ambele explicaţii! Nu prea am fost obişnuit cu denumirea felurilor în limbi straine…
Se pare că imaginaţia creatorului de feluri de mâncare trebuie să fie în rezonanţă cu imaginaţia consumatorului, prin ochii, nasul şi limba acestuia!