Te priveam în oglindă.
Te vedeam cu ochii altcuiva, parcă.
Te privea un străin,
Cineva de dincolo de mine.
Nu erai tu.
Îmi era străină imaginea ta pe ecranul din sticlă.
Îi lipsea căldura pe care atât o iubeam!
Ochii aţintiţi în altă parte nu aveau strălucirea
Care îmi luminase zilele, nopţile, anii.
Aura viorie din jurul frunţii era stinsă.
Aluniţa de pe obrazul drept se mutase pe stângul.
Era aiurea!
Parcă oglinda îţi furase comorile
Şi le îngropase, geloasă, în abisurile-i translucide,
În topitura argintată pe o singură parte.
Era o minciună, era o farsă!
Te priveam în oglindă;
Nu erai tu.