1. Palme d’Or: 432
2. Referendum
3. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu
PALME D’OR: 432
Laurenţiu Brătan: “Filmul lui Cristian Mungiu a fost, încă de la început, marele favorit al criticii, împreună cu No Country for Old Men, al fraţilor Coen. […] Mungiu e, în acest film, un maestru al redării atmosferei concentraţionare a celei mai negre perioade ceauşiste şi surprinde, în detalii foarte atente, caracterul orwellian al acelor ani. Filmul e minimalist, esenţializat, epurat de orice încărcături inutile. Atmosfera apăsătoare, ternă e accentuată de alegerea anotimpului (toamnă-iarnă), cînd totul e întunecat, înnorat. Filmul a obţinut cel mai important premiu din istoria cinematografului românesc – Palme d’Or pentru un lung-metraj (el mai fusese obţinut doar de Gopo, în 1957, pentru scurt-metrajul de animaţie Scurtă istorie) şi Premiul FIPRESCI.” (22, Nr. 22 (899), 29 mai – 4 iunie 2007)
Ioan Lazăr: “Filmul evită să construiască tabloul unei perioade istorice şi cu atît mai puţin politice. Ceea ce interesează sînt personajele în contextul lor. Îl preocupă, astfel, coerenţa narativă şi implicit articulaţiile psihologice pe acest tobogan al intimităţii răvăşite, cu două studente într-un oraş de provincie, intrate în jocul de culise al avortului, încadrat penal şi pedepsit ca atare. Limitarea libertăţii lor de acţiune atinge, totuşi, zone ale clandestinităţii generalizate, suspiciunea devenind un personaj-spectacol.” (Cultura, Nr. 21 (126), 31 mai 2007)
Alex. Leo Şerban: “Dacă ‘432’ este – aşa cum spunea Mihai Chirilov, care a mizat pe acest titlu al lui Mungiu din minutul 1, înainte chiar de a fi trimis la Cannes – un fel de ‘Moartea domnului Lăzărescu cu avort’ (şi finalul, ce-i drept, nu are cum să nu ‘rezoneze’ cu finalul din filmul lui Puiu!), poate că a sosit momentul în care şi publicul, şi criticii, şi CNC-ul autohton să ia act de direcţia în care se mişcă tînărul cinema românesc: aceea a unui minimalism fără fard, percutant, eficace. E limpede, de-acuma, că – ne place sau nu – această direcţie a devenit un ‘trend’, ba chiar un ‘brand’.” (Dilema veche, Nr. 172, 25-31 mai 2007)
REFERENDUM
Vladimir Tismăneanu: “Campania împotriva lui Traian Băsescu, soldată cu acest rezultat catastrofic pentru destinul ţării ca membră a NATO şi a Uniunii Europene, este riposta directă a oligarhiei naţionalist-securiste la acţiunile preşedintelui legate de lupta împotriva corupţiei, desecretizarea arhivelor Securităţii şi condamnarea regimului comunist ca ilegitim şi criminal. Prin curajul şi perseverenţa dovedite, Traian Băsescu a devenit practic exponentul tuturor forţelor interesate în ruptura categorică şi definitivă cu trecutul totalitar.” (Evenimentul Zilei, 20 aprilie 2007)
Doina Cornea: “Nu avem nevoie de un unic conducător pentru că singur – fără control parlamentar şi civic – ar putea duce ţara în dictatură. Instituţiile statului, aşezate în canoane fireşti, trebuie să fie conduse de oameni profesionişti, responsabili, dedicaţi misiunii lor. E important să revenim la o stare de normalitate. […] Avînd în vedere disensiunile constante din ultimii 17 ani, credem că ar fi cazul să punem în dezbatere publică forma de guvernămînt cea mai potrivită pentru poporul român: republică prezidenţială, republică parlamentară sau monarhie constituţională.” (Adevărul, 16 aprilie 2007)
Robert Turcescu: “Traian Băsescu e cel mai bun dintre toţi oamenii politici apăruţi în 17 ani de la căderea lui Ceauşescu. Pentru cei mai mulţi dintre romani, e întruchiparea omului politic remarcabil. Unii l-ar vrea clonat în, cel puţin, 322 de exemplare. Dar n-ar trebui să ne fie măcar ruşine că, în atîta amar de vreme, n-am reuşit să aducem în prim-planul vieţii publice cel puţin încă un personaj politic de talia lui Băsescu? […] Cu Traian Băsescu pe post de unic depozitar al speranţelor noastre de mai bine, eu mă simt însă teribil de înspăimîntat. Îmi lipseşte, pînă la disperare, confortul alternativei. Aş vrea să apară, de mîine dacă s-ar putea, încă o variantă, măcar una, bună de luat în calcul pentru ceea ce va să fie ocupantul funcţiei supreme în stat.” (Cotidianul, 16 mai 2007)
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU DE LA SIBIU
“O nouă ediţie a celui mai amplu festival de teatru din România, despre care organizatorii spun că a adus în Capitala Culturală Europeană de anul acesta peste 350 de evenimente. Mult mai amplu (dacă aşa ceva era posibil) decît în anii trecuţi, FITS s-a remarcat, în schimb, printr-o prezenţă reducă a celebrităţilor, cu excepţia lui Andrei Şerban, protagonistul a două conferinţe de presă şi regizorul cu ale cărui spectacole s-a deschis şi s-a închis festivalul.” (Iulia Popovici, Observator cultural, Nr. 118 (375), 7-13 iunie 2007)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!” (Alex. Leo Serban).
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV . “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu)
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu)
Cele trei reviste se afiseaza saptaminal pe site-ul de puzzle cultural www.thymos.ro
“Trei portaluri culturale de frecventat: Thymos: puzzle cultural, Romania culturala si LiterNet.ro”
(http://www.blogmania.ro/blog/109.htm)
Pentru abonament gratuit mentionati optiunile intr-un mesaj la alincristea@thymos.ro