In urma cu cateva luni am reinnodat legaturile cu prieteni si colegi din perioada liceala si mai ales a Societatii literare Radu Stanca din Sibiu. Incerc sa refac o anume atmosfera trecuta si sa readuc in atentie talente, incercari literare, multe amintiri. Adriana Constantin mi-a fost colega si vecina de cartier. Intr-un moment nefericit la absolvirea liceului nu a primit recomandarea Biroului de Partid necesara inscrierii la facultatea de Istorie-Engleza. A fost un moment de soc pentru o tanara dornica de a reusi la facultatea mult visata. Au trecut ani de atunci, a intrerupt scrisul. In schimburile noastre gratie curieratului electronic am reusit sa o conving sa reia condeiul… Mi-a trimis cateva pagini pe care le plasez intr-un gen al reportajului liric. Randurile sale sunt o invitatie la primvara, la intampinarea primaverii.
Carciuma din Batrani
Dupa amiaza de martie
Cele 16 grade Celsius plus revendica drepturile primaverii. Am de ales drumul dintre Parcul Subarini si Muzeul Satului alaturi de Zdreanta al meu, tovaras suparat si el pe iarna instalata ca un musafir nedorit.
Dumbrava Sibiului l-a impins pe reputatul muzeolog olandez Bernet Kempers, încă din anul 1966, să exclame: „cel mai frumos muzeu în aer liber din Europa” cu păduri răcoroase si poieni însorite, străbătute de un râulet ce miscă rotile morilor de apă, având în mijloc un lac de 6 ha, în care se oglindesc morile de vânt dobrogene si constructiile pescarilor din Delta Dunării si pe care sunt expuse mori si poduri plutitoare, se află cel mai mare – ca teritoriu, mai bogat – ca patrimoniu si mai original muzeu în aer liber din România si printre cele mai reprezentative institutii de acest gen din Europa. Într-un spatiu generos, de 96 ha, străbătut de 10 km de alei, cu numeroase locuri de popas, ni se prezinta satul romanesc.
Muzeul etnografic în aer liber a debutat în anul 1963 ca un „muzeu al tehnicii populare”.
Împărtit initial în 4 sectoare tematice expozitionale, Producerea si prelucrarea produselor agro-alimentare, Extragerea si prelucrarea minereurilor si materiilor prime organice si anorganice, Prelucrarea pieilor, blănurilor si fibrelor textile (vegetale si animaliere), Transporturile traditionale, muzeul abordează întreg sistemul ocupational traditional.
Din anul 1990, celor 4 sectoare tematice initiale li s-a adăugat unul nou, destinat monumentelor de utilitate publică. Aici au fost date în functiune, animand întreg sectorul pentru public, două biserici şi o scoală, două hanuri si o cârciumă.
Ajung la tribuna construita pe lac. Chiar si cand nu sunt in concerte, spectacole, pe bancile destinate publicului mame, bunici cu copii privesc multimea de rate – iesite cu bine din iarna – ce plutesc pe oglinda apei cu multa semetie.
Prezentări de filme, expozitii tematice temporare, spectacole folclorice (pe scena situată pe lac, cu amfiteatrul în aer liber), dintre care se disting Festivalul National al Traditiilor Populare, Zilele Academiei Artelor Traditionale, Festivalul International al Filmului Antropologic, Festivalul International „Cântecele Muntilor”, Târgul Creatorilor Populari din România si Târgul International al Mestesugarilor, Targul de Bucate traditionale alcatuiesc registrul activ al muzeului „ASTRA” în tot timpul anului, un adevărat „museum vivum”, un obiectiv turistic recunoscut international.
De la plimbările cu lotcile pe lac, la cele cu trăsurile şi săniile trase de cai, pe aleile muzeului, de la oferta culinară traditională la cârciumioara şi hanurile din muzeu cu cazarea în spatiile din incintă si pana la o simpla parcurgere pe jos anunta muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului ca pe o amintire de neuitat.
Ies de pe aleea asfaltata si intru pe cea pietruita care duce la „Carciuma din Batrani” unde ma intampina cu un zambet larg domnul Tica Teodorescu – omul care a sfintit locul – cel ce a avut curajul sa faca dintr-un monument vechi de 250 de ani, un loc unde poti savura bucataria taraneasca traditionala. Ciorbe de fasole, perisoare, burta sau vacuta, pastrama, mititei, carnati, ceafa sau cotlete ce sfaraie pe gratarul incins, mamaliga cu branza si smantana, muraturi ce se lafaie in borcane puse la vedere, clatite umplute cu dulceturi si papanasi – toate stropite cu vinuri de casa In zilele de dinaintea sarbatorilor pascale Nea Tica ofera si un meniu de post, altfel spus vegetarian: ghveci taranaesc cu cartofi, iahnie de post si ciorba de legume in bors de casa.
Provenita din satul Batrani, carciuma a fost transferata in muzeu in 1988 si a fost construita de o familie de negustori pe nume Zamfirescu pe la 1850 fiind exploatata pana in 1952 ca pravalie, carciuma si locuinta.
Imi continui plimbarea inspre poarta 2 a muzeului unde troneaza Hanul din Tulghes. Provenit din satul Tulghes de pe valea raului Bistricioara, hanul a fost transferat in muzeu in 1991 – fiind construit in 1922 de catre un negustor grec. In 1925 este cumparat de catre un pravalias german pe nume Friedrich Jahrmann care-l adapteaza ca hotel-restaurant, functionand astfel pana in 1958. 
Oferta culinara a Hanului din Tulghes ne plimba de la bucataria traditionala romaneasca la bucataria italiana si cea austriaca.
Merg inspre poarta 1 pe o alee linistita strajuita de stejari si fagi, cu banci si locuri destinate fumatorilor. Primele frunze isi fac loc la soare, oamenii de paza imi dau binete, ies pe poarta muzeului impreuna cu Zdreanta, obosit.
Gandul la ideea „Diminetii Pierdute” ma poarta intr-un timp constrans sa-si traiasca in permanenta curatenia de primavara inainte ca florile sa-si intinda covorul, o dupa amiaza de martie in care poetul Mircea Ivanescu si-ar fi serbat ziua de nastere, prilej al reproducerii unui superb poem:
Ieşire din vremelnicie
Drum îngheţat – o stăpânire peste apele
clipei – sub chipurile amintirile strâmbate –
ai putea să alegi – numai că nu mai sunt adevărate
feţele lor – cu pleoapele grele.
Inele de linişte, pierdute pe drum
şi acoperite de o migăloasă zăpadă
fără ecouri – (şi cum
aş mai putea alege din ce are să cadă
spaima luminii de atunci, înserată ?)
A trecut demult, au murit
ceasurile când mi se păreau minunate
închipuirile despre o fiinţă, despre ochiul ei adâncit,
în care aş fi vrut să se oglindească fiinţa
mea, ispitită de mari necredinţe.
A consemnat Adriana Constantin
Am fost la Sibiu de multe ori, sistematic începînd din 1979, eram în anul IV de facultate. La Sibiu și, într-o vreme, la Rășinari. Am dormit de multe ori în casa lui Goga, aproape tot mobilierul de acolo este original de sec. XIX. Și Eminescu a dormit acolo.
Da, Muzeul Astra, muzeul satului din Dumbravă, este – și eu zic la fel – cel mai frumos muzeu în aer liber pe care l-am văzut. Nu are numărul mare de exponate ca Muzeul Satului din București, dar amplasamentul, ambientul… sînt unice. Marile amenajări din anii trecuți au făcut din zona centrală a orașului una dintre cele mai frumoase din România, la fel de frumoasă ca altele din Europa Centrală.
Inutil să spun că sînt mii și mii de oameni care trec prin Sibiu fără să știe de frumusețe este acolo și în zona imediat apropiată.
Şi eu am ocolit consecvent tot ce se putea vedea în Sibiu ca să mă pun la adăpost de decepţii.
Am fost de multe ori în tranzit cu maşina. Pe strada prin care penetrezi Sibiul, loctiitoare de şosea de centură, e urît şi cam neîngrijit pe alocuri. Nimic nu te îmbie să opreşti.
La prima trecere am să poposesc să văd minunile; m-a convins articolul.
De acord, drumul european care traversează orașul nu e deloc ce ar trebui să fie dar, pe de altă parte, te lasă foarte aproape de partea istorică a orașului și relativ aproape de Dumbravă.
S. Paliga, pentru ca tot am promis ca trec pe acolo, pot sa mai fiu rautacios o data.
O traversare nu se rezolva batind din palme. Dar un indicator rutier maroniu (pentru atractii turistice) amplasat potrivit, ar prinde bine. E un avantaj ca drumul european trece la o azvirlitura de bat de centrul istoric, doar o informare suplimentara ar mai lipsi. In acelasi loc si pentru Dumbrava.
P.S. Mergind pe alte sosele prin toata tara, anul trecut, am fost surprins ca indicatoarele maronii s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Din pacate, o majoritate covîrsitoare sunt cu biserici, mare parte din ele total insignifiante. Mult mai putin alte lucruri sunt semnalizate. De exemplu, ca sa prinzi iesirea minuscula din Soseaua Veche Bucuresti-Pitesti spre Golesti trebuie sa faci ochii mari din timp. Inscriptia se pierde.