 &
De câteva săptămâni m-am străduit să telefonez lui Vasile, prieten şi apoi, naş de cununie. Eram prea tineri să ne formalizăm în acel du-te şi vino al tradiţiilor iscate de nunti, relaţia noastră s-a conturat într-o frăţie strânsă, mai ales că eu sunt singur la părinţi.
La vârsta de 20 de ani viaţa nu are mărgini.
Boala racului fără leac i-a cuprins trupul de bărbat înalt şi frumos.
A navigat peste trei decenii de la Constanţa, Ankara, Anvers, Bangok, New York şi în nu mai ştiu câte porturi, i-a plăcut marea, corăbier nicicând biciuit de sarea valurilor.
Ne revedeam între voiajele sale pe terasele din Constanţa. Eram ultimii ieşind proptindu-ne de umbra lui Dionisos. Mai târziu aveam să ne găsim cu mustrările soţiilor.
Îl aud pe Vasile, împăciuitor şi mucalit:
– Lasă, mai finule, că aşa sunt femeile…
După serile la Cireşica ori la Vraja Mării ne aduceam aminte că eram naş şi fin.
Eu am luat drumul emigrării.
Ne-am revăzut după ani în Hamburg, el aflandu-se într-o cursa comercială.
Era în ianuarie ’90. Ne bucuram că trecuse comunismul. Am ieşit la o bodegă cu camarazii lui de pe vapor.
M-au condus la tren. Cântam şi ne ţineam în dans de horă ori de sirtaki, ori de aromâni.
Eram încă tineri. Nu ne păsa că nemţii se uitau la noi că la nişte exotici.
Ne-am revăzut în Constanţa. Ne-au albit bărbile. Îşi dorea să mă întorc acasă, eu să-l ascult şi să scriu păţaniile sale. O ultimă încercare a fost întemniţarea lui în Yemen după confiscarea vasului din cauza datoriilor neplatie ale armatorului.
A continuat să străbată oceanele şi după ce a aflat că nu mai avea multe zile de trăit.
De câteva săptămâni am încercat să-l sun. Poveştile noastre care s-au aşezat una peste alta ca nişte mormane de cărţi necitite.
Voiam să spun să nu mai plece în nicio expediţie, fie ea şi argonautică.
Nu am frate şi ca nişte copii ce mergeam de la un colţ la altul al străzii când ne despărţeam în serile de vară, aş da orice să fim ca fraţii dioscuri, noaptea dincolo, ziua pe pământ.
S-a dus cu ultima corabie în seara, în ziua de marţi.
Am întins masă şi ca pe vremuri în apus la mare sfârâia grătarul sub pestele de saramură, şi vinul cu corăbioară ne însufleţea serile înstelate.
Îi datorez o masă cu peşte şi mult vin.
De aceea am ales o reţetă proprie căreia i-am pus numele :
Somon cum îi place lui Vasile
Ingrediente
600 gr somon curăţat de oase şi piele, tranşat în patru
1 kg urzici, spanac sau lobodă (spălate bine şi scurse de apă)
5 căţei de usturoi curăţat şi tăiat fin
1 ceapă tăiată în sferturi
2 cârnaţi gen andouille (sau polonez, kielbasa) tăiaţi în rondele
2 roşii tăiate în sferturi
1/2 linguriţă de amestec de coriandru, ienibahar, piper, scorţişoară, nucşoară
sare după gust
1 pahar de vin alb (200 ml)
1 linguriţă de suc de lămâie
50 ml ulei de măsline
Metodă de preparare
1. Dispuneţi uleiul într-o tava de friptură, urzica, spanacul sau loboda peste care aşezaţi rondelele de cârnaţi, roşiile şi ceapă.
2. Presăraţi amestecul de condimente şi sarea
3. Puneţi vinul în tavă
4. Lăsaţi tava în cuptorul încins timp de 30 minute
5. Separat presăraţi sucul de lămâie şi ustuoriul peste feliile de somon
6. După cele 30 de minute scoateţi tava
7. Plasaţi somonul peste amestecul din tavă
8. Mai lăsaţi tava alte 20 minute în cuptorul încins
Se serveşte cu o garnitură de orez sau mămăligă.
