Adriana Moscicki a inceput sa scrie din adolescenta la Sibiu, unde s-a bucurat de sprijinul, prietenia marelui poet Mircea Ivanescu.
Anii de studentie petrecuti la Cluj alaturi de revista Echinox i-au conferit o eruditie solida si o rigoare a lecturii.
A parcurs etape nu foarte fericite de profesor repartizat la tara si apoi emigrarea in Israel.
Au urmat ani in care s-a asternut o tacere a creatiei sale. Ma bucur sa o stiu revenind in plina cu forta unei poezii de mare talent.
Poezia sa se distinge prin discursivitate grava si construita dintr-un limbaj al rostirii, fara prea multe incarcaturi incifrante.
Tematica liricii sale ramane cotidianul. Poeta e si martor, si personaj al propriului drum prin strazi melancolice, e cautare permanenta a unui alt eu.
Simplitatea stilistica aminteste tehnica stampei. Incearca sa ne redea universul in cateva linii.
Niciand nu e tarziu sa scrii, dar nici sa publici. Am convingerea ca Adriana va apare nu peste mult timp cu o carte si ne va delecta cu surpriza celui ce “se grabeste incet” si totodata meritul ei rezida in reusita mentinerii exprimarii in limba romana, desi traieste de decenii departe de tara.
Va propun spre lectura cateva poeme din lirica sa:
Balada
Eu cint menestrel pe struna
am buze uscate si parul taciune.
Tu,vinator cu inima viteaza
nimic nu ti scapa de sub paza.
Eu,cintec si inima frinta
tu,in fuga din lume ai pas de lacusta.
Mainile noastre se impletesc in pripa
atingerea ne face frica.
in mine urca o nebuna vointa
in tine,stapin pe trupuri,doar dorinta.
Margele la briu si la glezna bratari
legan unduiri de culori.
Pe sub mustata asuda un cuvint de dor
incheieturi fragile mor.
Lipita de tine in poeme
imi spui-nu te teme!
dragostea mea e matura
nu mai caut nimc!
Pun mina la gura.
Ochii sint lacuri adinci cu mirare
gleznele mele picura sare.
Legatura pe umerii tai
trup uitat,iata,
s-a inserat.
Luna masoara umbre desuete
nadusala de vis
ma intorc spre perete
(fara titlu)
Intr un sarut
toate lumile intoarse
insirate in singele meu
banda colorata
adn de istorie.
Inchid ochii,
imperii facute tandari
in atingerea buzelor
cioburi de cer in par si irisi
petale de dulceata amara.
Degete iscusite cojind cupole
nuci verzi,
maci explodati ploua somn
peste noi.
Invelita in scoarta
velinta grea de vise
cresc inele
trosnet mut al timpului in mine
cerc peste cerc…
caut un martisor in timp rasucit
giuvaer sarutat
de lumina scaldat
in luna plina inmuiat.
(fara titlu)
caut un fir
matase invirtita in inima
uscata la umbra de maci
si de margarete descintata.
Caut un piept cald
de camasa asudata
sa atirn mugur de iubire
primavara.
Kimono
maini obosite
uscate pe hartie
pun ata si ac cu gamalie
insailare
nu cuvinte doar satin colorat
tan pentru suflet
petice de soare si floare
cu broderie aurita n cozi de zburatoare
si blanuri tarcate si mustati fosnitoare
si miros de lapte
de prunc nenascut…
niciodata mainile nu s au jucat in matase
nici in dantela -trena!
maini cu degetar
de metal mestesugit
filigran -pinza de paianjen otravit
in soare sa luceasca
diamant
inima de felina!
Stampa
Cununa de par cu amulete
lumina de aur pe perete…
culcus de piele intreaga ma inghite
inauntru stau ascunsa si cuminte
dragoni sa nu zareasca teama
nici sfiala la ureche inflorite.
mainile arc si ceafa crispata
sint ambra topita sfaraind pe apa…
Zbor
Inca mai arde un felinar in noapte
far de lumina cernuta de departe.
Cai ososi tropotesc cu chemare
limbile lor sint uscate alge de mare.
Poala alba primenita la luna
dansul invarte si tremura struna.
Care ceresti rasturnate si spuma
merg tiptil pe cerul matraguna.
Lunec pe coama de stea somnoroasa
toga mi se umfla ca o floare pufoasa.
Mari aripi umbra pe umeri desfasoara
o boare aurita cald ma infasoara.
Plutesc copil cu fata aprinsa in suris
ochii mei flori de apa au uitat ca au plins.
Licurici si amintire ascund in pumnul strins
trupul meu prins in fese se lasa bland atins
Poeme ce descriu cu sensibilitate realitatea unui univers interior, felicitări !!!