Pe stradă câinii se cunosc între ei.
Se cheamă pe nume; ham, ham-ham, hu, hu-hu.
Oamenii, nu.
Câinii îi cunosc pe oameni.
Oamenii îi cunosc şi ei pe câini.
Noi trecem unii pe lângă alţii, admirăm cerul, soarele,
Privim în lături, parcă ne-ar durea ochii.
Rostim ipocriţi: „Doamne, câtă lumină!”
Ori, ne aplecăm privirea-n pământ,
Parcă ne-ar fi ruşine că suntem oameni.
Parcă am fi de vină că nu suntem câini,
Să ne cunoaştem, să ne chemăm pe nume.
Trecem politicos, neutri,
Parcă ne-am teme unul de celălalt.
Câinii, nu.