… În ziua 28 Mai 1934, un eveniment unic în lume s-a petrecut în America de Nord (Canada), provincia Ontario, când au venit pe lume la o ferma, în oraselul Corbeil, aproape de North Bay, cele cinci gemene identice (quintuplées), din parintii Elzire si Oliva DIONNE. Acest unic eveniment a stârnit rapid interesul lumii întregi, dat fiind primele 5 gemene identice din istoria cunoscuta, care au supravietuit mai mult de cinci zile.
Numele acestor „miraculoase” au fost Yvonne, Annette, Cécile, Marie si Emilie, spun au fost pentru ca, de-a lungul anilor, doua dintre ele au decedat, iar cea de-a treia în anul 2001.
Evenimentul „miracol” al anului 1934 a bulversat America, care era în cautarea unui semn al Cerului care sa anunte redresarea economica din acea epoca, recesiunea. Vestea a fost rapid anuntata în toata lumea, chiar si ziarele din România scriau în anul 1934 despre aceasta minune (n.r. Am pastrat ziarul Universul). Datorita pelerinajului bine organizat la fata locului de catre guvernul ontarian la putere, la locuinta modesta unde se nascusera gemenele, considerând acest eveniment ca o adevarata „mana cereasca”, care va putea aduce bani multi, organizându-se vizite turistice la fata locului.
Tatal, Oliva, un simplu fermier neinstruit, idem si mama, si-au vazut viata complet distrusa, cu atât mai mult cu cât mai aveau si alti 5 copii. Teama de a nu-si pierde sotia prin nastere, lipsa de bani si alte îngrijiri absolut necesare gemenelor, au acceptat ca în locuinta lor foarte modesta sa se instaleze incubatoare si prezenta constanta a unor infiemiere si bineînteles vizita cotidiana a unui medic specialist obstetrician-ginecolog si pediatru. Toate acestea costând bani grei, iar parintii având nevoie imperioasa de ei, au acceptat oferta unui promotor american care vroia sa se serveasca de fetite în profitul Expozitiei internationale de la Chicago din acel an. Dar, iata ca si alti „oameni întreprinzatori” si cu vederi în perspectiva, au gândit de asemenea sa traga avantaje din aceasta unica situatie. Ca atare, au început diverse tratative pornite de la Guvernul ontarian din acea epoca, care a reprosat tatalui acceptarea acelui contract cu americanii, motiv pentru care au propus si într-un fel au impus parintilor, ca sa încredintele garda fetelor doctorului ontarian DAFOE. Acesta a început actiunea pentru adunare de fonduri în vederea construirii unui spital în fata rezidentei modeste a parintilor Dionne, unde gemenele au fost internate timp de 5 ani, sub îngrijirea medicului si a „ochiului” supraveghetor al guvernului. Conditiile de viata au fost exceptionale pentru gemene, dar d.p.d.v. psihic, fetele au fost complet detasate de parinti si restul familiei, care si ei veneau sa le viziteze ca la o expozitie, neavând nici un fel de contact fizic sau psihic, ele aflându-se ca într-o vitrina, cu geamuri de sticla.
Evenimentele au progresat de asa maniera, încât parintii nu aveau acces la fiicele lor, decât sub supraveghere, în schimb, pelerinajul de mii de vizitatori pe zi din lumea întreaga, jurnalisti, reporteri, se perindau zilnic, pâna când si Regina Angliei vizitându-le – MARELE EVENIMENT AL SECOLULUI. Cert este ca în perioada respectiva, guvernul ontarian a realizat mai mult de 500 milioane dolari, gratie „expunerii” publicului a acestor fetite. Este drept ca erau îmbracate ca niste papusi, jucarii si mobile adecuate, fiecare câte o infirmiera, dar ele erau ca într-o cusca, închisa cu geamuri, unde lumea le putea vedea, admira, multi însa plângând, pentru ca realizau ca era ceva care iesea din comun, din viata de libertate a unui copil la acea vârsta. Practic, parintilor li s-a retras „autoritatea parentala”, vizitându-le si ei ca niste straini, încât sentimentele copii-parinti nu au existat pâna când parintii au închis ochii.
Care le-a fost soarta gemenelor în urmatorii ani? Doctorul DAFOE, care de fapt fusese conceptorul denumitului QUINTLAND, care i-au adus si lui sume importante de dolari, numai la vârsta de 16 ani au avut voie sa paraseasca Quintland, stabilindu-se într-un banlieu al Montréalului – Saint-Bruno, unde dupa declaratiile lor, spuneau ca „traiesc un moment istoric”, necunoscând lumea exterioara pâna atunci. Dintre cele cinci, în anul 1995 erau înca în viata Cécile, Annette si Yvonne, Marie si Emilie decedând de-a lungul timpului, dar în orice caz dupa vârstele de 20 ani. Din declaratiile lor publicate în diverse ziare ale vremii, afirmau ca „au amintiri din copilarie, de bunele momente, ca erau tratate si îmbracate ca niste printese, dar acum când au realizat tot ce s-a petrecut în copilaria si adolescenta lor, pâna la vârsta de 16 ani, nu face decât sa aiba repulsie si durere în sufletul lor”.
În anul 1997 cele trei surori gemene supravietuitoare în vârsta de 63 ani, au facut demersuri împotriva guvernului ontarian, pentru „despagubiri materiale si morale”, în suma de 10 milioane, motivat de faptul ca le-a fost exploatata copilaria. Tergiversarile procurorului general al provinciei Ontario le-a agasat profund, dat fiind ca ele de ani de zile traiau dintr-un venit minim ce provenea dintr-un mic comert de flori, de lânga Montréal. Purtatorul de cuvânt al celor 3 gemene, anume Carlo Tarini, declara ca: „Ne gasim în fata unui zid de piatra, aceasta afacere prelungindu-se de foarte mult timp si suntem foarte deceptionati, întrucât am facut mai mult de 20 de apeluri si scrisori numeroase ministrului Justitiei, idem si primului ministru Mike Harris în numele surorilor Dionne, dar fara rezultat”. S-a repetat faptul ca datorita publicitatii, reclamelor, miilor de vizitatoripe zi, diverselor gadget-uri, sapunuri etc., care purtau imaginile gemenelor, guvernul timpului care le-a plasat sub tutela, a raportat suma fabuloasa de peste 500 milioane$, dat fiind atractia turistica a timpului. Afluenta acelor curiosi a dat loc la dezvoltarea unei adevarate industrii turistice, construindu-se hoteluri, restaurante în regiunile Callender si North Bay, în plus, favorizându-se si construirea unui autoroute de catre guvern.
Fiul lui Cécile Dionne, Bertrand Dionne Langlois, a început discutiile cu guernul în Mai 1995. iar Primul ministru de atunci, Bob Rae, a promis ca guvernul va actiona echitabil cu privire la surorile Dionne în viata, fara însa a se angaja sa verse o compensatie financiara. Conservatorul Mike Harris, doua saptamâni înaintea alegerii sale ca prim ministru, a scris o scrisoare fiului, Bertrand Dionne, prin care se angaja sa acorde toata atentia dosarului surorilor Dionne, suma de 10 milioane fiindu-le acordata în final.
Într-o biografie autorizata de cele 3 supravietuitoare, aparuta în toamna anului 1995, publicata de Jean-Yves Soucy, se dezvaluie a doua parte a vietii gemenelor, cu ocazia întâlnirii lor cu parintii la vârsta de 9 ani…familia si tutorii abuzau financiar de gemene, le torturau din invidie, le persecutau, dar guvernul îsi declinase orice competenta si nu l-a mai interesat de soarta lor…
Cu ocazia celebrarii în anul 1998 a 75 de ani de la aparitia revistei Time, s-a acordat un omagiu surorilor supravietuitoare Cécile, Yvonne si Annette Dionne, care a fost subliniat prin articole elogioase, dar triste, petrecute în lumea junglei capitaliste. La North Bay s-a înfiintat în urma cu câtiva ani un Muzeu dedicat SURORILOR DIONNE, în casa unde au petrecut o parte din trista lor adolescenta, iar în anul 1936 s-a alocat suma de 2,5 milioane, provenita din publicitate, turism si vânzari de gadget-uri care purtau imaginea lor, salvându-se în acest fel North Bay de la dezastrul financiar, recesiunea din acel an.
O TRAGEDIE UMANA, CARE NU ESTE NICI PRIMA , DAR NICI NU VA FI ULTIMA.