Croncăne ciorile de antracit
Cu pliscurile retezate de arşiţă.
Pe miriştea uscată, deşert,
Soarele îşi întinde ghirlandele
Din sârmă ghimpată.
„Tată, vreau apă!”
„Nu mai avem apă, drăguţă.”
Departe, un nor alb dă semne mincinoase.
Ochii mici, verzi, plini de speranţă,
Îl cred.
„Tată, mai aştept.
Acu’ o să coboare ploaia.”
Şi adoarme la umbră sub o zdreanţă.
Dan David, Los Angeles, aprilie-13-2006.