Campania de promovare a referendumului constituţional în R. Moldova a devenit şi obiectul politicii externe moldoveneşti îndată ce liderii Alianţei pentru Integrare Europeană au ajuns la un acord de principiu în această problemă.
Astfel, Germania a fost vizitată de reprezentanţii Partidului Democrat, care mizează pe ponderea majoră a ţării date în cadrul instituţiilor europene/UE, ale căror susţinere este văzută drept vitală pentru demararea pregătirilor pentru realizarea referendumului. Iar şi mai recent, oficiali ai statului român au preluat iniţiativa de a promova ideea referendumului constituţional, în schimbul alegerilor anticipate, în rândul statelor europene (cel puţin potrivit declaraţiei senatorului român Viorel Badea, care nu au fost nici contestate şi nici infirmate de Bucureştiul oficial). Sub presiunea intereselor politice de moment învăluite în diverse imperative strategice naţionale (manipulative şi distorsionate), funcţionalitatea statului de drept şi a cadrului legal în general, susţinute de instituţiile europene specializate, sunt substituite delicat cu principiul “machiavelismului politic”. Or, pentru a rămâne la putere se invocă o “cauza naţională” – referendumul constituţional- motivat cu necesitatea de a lupta împotriva revenirii comuniştilor la putere, protejarea “traiectoriei” europene a R. Moldova sau păstrarea “cursului” de dezvoltare a ţării degradate de regimurile politice anterioare (cu accentul pe cel datorat guvernării PCRM).
Comisia de la Veneţia incomodă pentru AIE
După ce Comisia de la Veneţia a făcut recomandările de rigoare susţinând ideea revizuirii Constituţiei RM în cadrul Parlamentului, cu atragerea opoziţiei “comuniste”, unii lideri ai coaliaţiei liberal-democrate le-au dezaprobat, referindu-se la la principiul de suveranitate al RM şi la caracterul consultativ al acestora. Acest spaţiu de manevră le-a permis justificarea unei poziţii ignorante faţă de Comisia de la Veneţia, considerată altădată “instanţa finală” în ce priveşte interpretarea cadrului legal pe spaţiul european (care face parte din CoE). Astfel, preşedintele interimar M. Ghimpu a stopat intervenţia comuniştilor inspiraţi de “verdictul” Comisiei de la Veneţia. Totuşi, la presiunea din exterior, dar şi cu intenţia de a transfera o parte din responsabilitate pe umerii “invizibili” ai instituţiilor europene, alţi reprezentaţi ai Alianţie de guvernământ (Premierul Vlad Filat) au promis racordarea lor la propunerile formulate de experţii europeni. De această dată însă s-a evitat menţionarea Comisiei de la Veneţia, care la 12 martie curent a explicat şi mai răspicat că evitarea alegerilor anticipate nu este posibil sub nicio formă [1]. De această, recomandările Comisie au fost dedicate Curţii Constituţionale a R. Moldova, a cărei decizie va fi decisivă, indiferent de viziunile particulare ale unor partide de guvernământ.
Se conturează situaţia când noua guvernare s-ar putea confrunta cu o criză de legimitate pe plan european, neavând o susţinere potrivită nici în interior. De aceea, activizarea României (subliniată de senatorul român, Viorel Badea), posibil cu acordul tacit sau la solicitarea directă a Alianţei, reprezintă o tentativă de a atrage sprijinul european necesar pentru a împinge înainte “referendumul” ocolind un nou scrutin.
România promotor al nihilismului constituţional în RM?
Dacă analizăm declaraţiile de presă făcute de senatorul român din perspectiva unei poziţii oficiale susţinute de Bucureşti, atunci putem cataloga acest demers drept o formă de imixtiune în afacerile interne ale R. Moldova. Deocamdată însă poziţia oficialului român nu a fost confirmată sau contestată de către ministerul român de externe sau orice altă instituţie abilitată din România. De aceea, vom examina declaraţiile lui Badea ca atare, adică reprezentantive pentru România. Or, având la dispoziţie prescripţiile Comisiei de la Veneţia, fiind la curent cu legislaţia în vigoare a R. Moldova, dar şi ţinând cont de amalgamul de crize care mocnesc aici, reprezentantul politicului românesc se lasă atras premeditat în jocurile politice locale, în loc să denote imparţialitate şi echidistanţă.
Pentru prima dată după schimbarea regimului politic de la Chişinău avem situaţia când un oficial român participă direct la promovarea unei iniţiative politice extrem de dubioase, care presupune abatarea de la norma constituţională naţională. Ca şi în cazul guvernării liberal-democrate, Viorel Badea argumentează necesitatea referendumului pentru a garanta apropierea R. Moldova de UE, prin lichidarea alegerilor anticipate inevitabile în cazul respectării cadrului legal, pe de altă parte.
Totuşi, preluarea şi intensificarea viziunii exprimate de Badea inclusiv de către alţi reprezentanţi ai mediului politic românesc comportă o serie de aspecte:
* Constatarea unei ingerinţe clare a factorului românesc în politica internă a R. Moldova (contrar normelor dreptului internaţional);
* Legitimizarea externă a tentativei de ignorarea a prevederilor legale din ţara vecină cu aspiraţii europene (ceea ce presupune şi respectarea statului de drept şi a supremaţiei legii);
* Promovarea unei ignoranţe publice şi politice faţă de recomandările formulate de instituţiile Consiliului Europei, mai ales în rândul populaţiei cu viziuni pro-româneşti;
* Provocarea unor atitudini adverse în rândul cetăţenilor moldoveni, cu preponderenţă printre populaţia alolingvă;
* Încordarea posibilă a relaţiilor cu Ucraina, dar şi cu Rusia, care urmăresc îndeaproape evenimentele de la Chişinău, precum şi angrenarea tot mai frecventă a politicului românesc în acestea;
* Producerea unui efect de catalizator în cadrul UE, prin conturarea unui grup d state membre care va sprijini demersul românesc pro-referendum şi contra-alegeri anticipate în RM (această circumstanţă se poate materializa doar cu condiţia că Germania, Franţa şi alte state europene vor adopta o poziţie loială, dacă nu favorabilă acesteia);
* Amenajarea unei conjuncturi politice interne şi externe avantajoase pentru desfăşurarea referendumului, exceptând prin urmare alegerile anticipate.
Privirea partidelor politice din ţară, ca şi în cazul recentelor alegeri prezidenţiale din Ucraina, este îndreptată spre Bruxelles, dar şi spre cancelariile “greilor europeni”. Semnalarea unor neregularităţi în cadrul scrutinului din Ucraina nu a condus la invalidarea lor, ba mai mult, existenţa lor a determinat o campanie largă de “muşamalizare” a fraudelor de la alegeri de către Uniunea Europeană şi alte organizaţii europene. La fel ca şi în Ucraina, forţele politice moldoveneşti se vor conforma atitudinii europenilor (cu excepţia comuniştilor). De aceea, Alianţa pentru Integrare Europeană este în aşteptarea cuvântul final vociferat sau de natură aluzivă din partea UE, pentru a decide în favoare alegerilor anticipate riscante sau a unui referendum constituţional mai “avantajos”.
Referinţe:
1. Amicus curiae brief for the Constitutional Court of MOLDOVA ON THE INTERPRETATION OF ARTICLES 78.5 and 85.3 OF THE CONSTITUTION OF MOLDOVA, http://www.venice.coe.int/docs/2010/CDL-AD(2010)002-e.asp