Societatea civila romana tinde spre cote grotesti. Se pare ca ne lipsesc cu desavarsire reperele morale si sociale corespunzatoare. Tindem tot mai mult spre comercial, spre superficialitate, spre un snobism dus la extreme. Un nou “curent” umple prima pagina a ziarelor. Cel al sinucigasilor. Presa prezinta aceste cazuri intr-o lumina prea putin obiectiva. Cel mai bun exemplu este acela al tanarului licean, Bogdan Costache, tanar care s-a sinucis in urma unei deziluzii sentimentale.
Am adoptat o atitudine gresita vizavi de acest eveniment. L-am transformat intr-un show mediatic. Televiziunile, care mai de care, ii intervieveaza pe parintii tanarului. Nu s-a intrebat nimeni oare ce simt parintii lui in acest moment? Nu a inteles nimeni ca au nevoie de liniste, de compasiune, si nu de reportofoane si microfoane in fata ochilor? Se face tevatura pe baza faptului ca a avut o relatie cu o profesoara. El avea impliniti 18 ani. Din punct de vedere legal, era major. Ea nu era cu mult mai in varsta ca el. Era casatorita. Detalii care sunt transformate in stiri senzationale. Detalii de care ar trebui sa se ocupe organele competente. Si atat. Presa era, la un moment dat, un “caine de paza” al societatii. Daca el ar fi fost muncitor la o fabrica oarecare si ea vanzatoare la butic, fapta ar fi trecut neobservata. Si profesorii sunt oameni. Si profesorii iubesc.
Acum doi ani de zile, eram student in anul II la Jurnalism. Am avut o relatie de un an de zile cu o profesoare de psihologie din cadrul aceleiasi Universitati. A fost un episod frumos. Fara televiziuni. Fara declaratii. Nu. Nu era casatorita. Era femeie.
Ne erijam drept judecatori morali ai acestei fapte. Irinel si Monica Columbeanu au propria emisiune TV. Si diferenta de ani dintre ei e mare. Petre Roman, idolul femeilor din anii ’90, s-a despartit de sotie dupa 30 de ani de casnicie si are o relatie cu o femeie cu 30 de ani mai tanara ca el. Bogdan iubea o profesoara. Ea era cu 8 ani mai in varsta ca el. Si ea il iubea. Singura lor vina e ca nu au fost mari demnitari, oameni de afaceri sau moguli industriali. Am reusit sa desacralizam si unul din ultimele sentimente nobile ale umanitatii. Am reusit sa transformam o drama intr-o stire de senzatie. Mda. Asa se vand ziarele. Oare?…
Parintii tanarului stiau de relatie. Si erau de acord cu ea. O mama intelege ca, atunci cand fiul ei iubeste o persoana, nu poate decat sa incurajeze iubirea. Situatia profesoarei era neclara. Gestul baiatului e unul de indragostit. Cand iubesti, tinzi sa extrapolezi, sa intensifici starile. Dar a fost gestul lui. O iubea. Putem sa respectam noi lucrul asta? Haideti sa il lasam sa se odihneasca in pace…
Cele mai recente contributii la rubrica Social
- Ne unim cu Roma ? de Nicolae Muşat (19-3-2015)
- Iubitorii de oameni de Pincu Sfartz (6-1-2014)
- Ora de iarnă – o iniţativă întîrziată de George Petrineanu (27-10-2013)
- Raportul ONU-SDSN din 2013 privind repartiţia fericirii sociale în lume – WORLD HAPPINESS REPORT 2013 de George Petrineanu (12-9-2013)
- Natalitate, demografie, eugenie de Peter Manu (18-7-2013)
- Mesaju fierbinte de la fata dulce de Stefan N. Maier (15-5-2013)
- Arhiva
Domnule Petrus,
Sunt profesor din 1979. Am predat atit in Romania, cit si in sisteme mult mai liberale cum este cazul Australiei. Din pacate, asa-zisa „poveste de dragoste” dintre o profesoara si elevul ei, chiar daca major, nu poate fi trecuta cu vederea sau bagatelizata.
Nu importa faptul ca avem de-a face cu adulti. Stilul de a consuma „marfa” din rafturile proprii este o reminiscenta a societatii amorale de tip sovietic, care a degenerat si la noi la relatii amoroase intre elevii si profesorii aceleiasi scoli, cu rezultate sociale negative sau foarte tragice. Faptul ca parintii victimei au tolerat relatia nu indica altceva decit tocmai aceasta degenerare morala care s-a petrecut la noi in timpul celor cinzeci de ani de comunism. Daca nu reusim sa constientizam acest fapt elementar, nu ne vom reveni niciodata social sau moral, dimpotriva.
Pentru a intelege mai exact unde s-a ajuns in societatile sovietice cu acest tip de amoralitate comunista, reproduc un citat din cartea lui Zinoviev, „Homo Sovieticus” 1981):
(conversatia de mai jos se desfasoara intre azilanti rusi cazati intr-o pensiune din Germania)
„Ne uitam la Don Juan.
– Aiureala asta a fost scrisa acum sute de ani si tot o arata inca, spuse Smiorcaitul.
– Cum de nu li s-a aplecat ?
– Am avut si eu o gramada de fete si fara atita taraboi, spuse Cinicul. In scoala aveam un profesor de sport. S-a culcat cu tot corpul profesoral (toti profesorii erau profesoare) fara nici o problema. PLUS VREO SUTA DE MINORE. Ei si! Ce-i cu asta? Nici macar la gazeta de perete n-a aparut (…) Aici, toate revistele s-ar fi ocupan numai de el. Ar fi fost dat la televizor. S-ar fi facut un film. In Uniunea Sovietica insa…”
In Uniunea Sovietica, Romania, Bulgaria, etc, faptul devenise banal. Aceasta este problema. Acceptind asemenea comportamente amorale din partea unui cadru didactic, sistemul de invatamint respectiv pune in pericol tinerii care trebuie sa vina la scoala pentru a fi educati, nu pentru a consuma droguri, a face amor cu profesoare sau chiar mai rau, ca exemple sunt, din pacate !
Ca sa ma intelegeti, problema nu este daca sinucigasul nostru a fost major sau nu, sau daca parintii acestuia au fost de acord cu relatia amoroasa. Problema este strict una de deontologie profesionala: comportamentul profesional gresit al profesoarei in cauza. Acesta a fost gresit din punct de vedere formal si daunator moral si chiar fizic elevului. Ce dovada mai buna aveti decit sinuciderea victimei?
Total de acord cu dumneavoastra. Si parintii poarta o vina. Nu incercam sa caut vinovatii. Articolul meu se doreste un semnal de alarma la adresa presei.
E un subiect de presa, ca oricare altul. Si trebuie tratat ca atare, nu dus la rangul de senzational. Modul in care a fost prezentata stirea lasa de dorit. Nu imi permit sa emit judecati privitoare la atitudinea parintilor elevului. Sunt sigur ca e ultimul lucru de care au nevoie acum. Cat de imorala e relatia dintre un cadru didactic si un elev (era totusi major, din punct de vedere legal), depinde de mai multi factori. Daca ea e profesoara la un alt liceu, lucrurile se schimba. Sau nu?…
Le-a fost incalcat amandorura dreptul la intimitate. S-au comis erori majore in modul de prezentare al povestii. Asta am vrut sa subliniez.
Si totusi… Daca nu era cadru didactic, s-ar fi facut atat tevatura? Sa nu uitam ca avem un Ministru al Invatamantului care nu a stiut cand incepe anul scolar. Sunt un adept al puterii exemplului. Nu le putem cere celorlalti sa se schimbe, daca nu servim drept exemplu. Corect?
O zi buna
El si ea, majori si responsabili, s-au vazut si s-au placut. A fost corupt un minor?
Cand au inceput sa aiba o relatie amoroasa, ea era profesoara, undeva, iar el era elev, altundeva. Este asta o relatie profesor- elev?
Deocamdata, nu stim de ce cazut Bogdan de la etaj. Varianta speculata de presa, a sinuciderii, da bine la audienta. Inca nu stim rezultatul anchetei.
Avea amanta obligatia sa intretina o relatie pe care initial au agreat-o toti (inclusiv parintii lui), iar acum o condamna toti, doar ca sa nu-l supere pe amant?
Domnilor,
Dupa cite am citit in presa , elevul nostru sinucigas a fost „preluat” de iubita lui profesoara de limba romana de la profesoara de informatica !
Haideti sa-l lasam insa pe Zinoviev deoparte. In 1977 m-am casatorit cu o profesoara de istorie. Dupa citeva luni, am aflat ca avea o relatie amoroasa cu un elev din clasa a XII-a, pe care, de altfel, mi l-a si prezentat ! Mai mult, deoarece dinsa profesa deja iar eu mai aveam un an pina la absolvire, mi-a dat „liber” sa umblu cu alte femei pe unde sunt… Oricum, mi s-a confesat fosta consoarta, ea s-a maritat mai mult pentru a putea fi admisa la „Stefan Gheorghiu”.( doamna este unguroaica si avea nevoie de un nume care sa ascunda acest lucru,dintr-un motiv sau altul).
Nu am acceptat asemenea aranjamente si am divortat imediat dupa absolvire, in pofida unor dificultati enorme pentru acea vreme. Tatal fetei era ministru, un fel de Verestoy Attila al regimului Ceausescu, si tovarasul de vinatoare al acestuia din urma. Toata lumea, inclusiv tatal meu, s-au speriat si m-au sfatuit sa ma impac de forma si sa accept sa-mi traiesc viata in conditiile descrise mai sus. Am refuzat si am fost pedepsit crunt.
Va dau si un detaliu semnificativ : fostul socru, Szasz Dominic, avea la drept „carte de suflet” un singur volum,pastrat la capataiul patului, pe care il citea seara inainte de culcare. Titlul volumului ? Opere alese, de Iosif Visarionovici Stalin…
D-le Popescu. Va multumesc pentru accentuarea anumitor detalii. Ati surprins o abordare pe care nu prea am vazut-o prin presa.
Stimate Domn Pantazi, sunt sigur ca si in vremea comunismului au avut loc astfel de intamplari. Insa ne-am abatut de la subiect. Este, si ma repet, un semnal de alarma vizavi de modul de promovare al subiectului. Nu sunt in masura sa judec relatia dintre cei doi. Nici nu vreau sa o fac. Ma intereseaza strict turnura pe care a luat-o aceasta poveste datorita nivelului de saturiatie la care a ajuns. Organele abilitate vor stabili atat cauzele mortii cat si imprejurarile in care s-a petrecut. Ministerul Invatamantului va lua masurile ce se cuvin. Dar presa va continua oare sa invadeze intimitatea oamenilor? Nici macar persoane publice nu erau, asa ca aceasta scuza, patetica pe alocuri, nu mai poate fi vehiculata. S-a deteriorat chiar atat de mult natura umana, incat doar moartea si sangele sa ne faca sa urmarim presa?
Domnule Petrus,
Imi pare rau ca nu ati surprins esenta argumentului meu. Iat-o: showul mediatic pe care-l incriminati dovedeste faptul ca presa noastra este in buna masura occidentalizata. Tambalaul are drept obiectiv nu atat incalcarea dreptului la intimitate din motive comerciale, ci educarea populatiei si imunizarea acesteia impotriva unor posibile episoade viitoare de acest gen (acesta este si sensul paragrafului din „Homo Sovieticus”, colegul lui Zinoviev nefiind capabil sa inteleaga de ce isi bat occidentalii capul cu Don Juan, sau care este motivul ecranizarilor cazurilor ca acela al profesoarei – vezi ultimul film cu Cate Blanchett). Inca o data, asa isi educa occidentalii concetatenii.
Exemplul personal l-am adus in discutie pentru ca acesta ilustreaza cele afirmate de mine mai sus, si anume ca relatiile amorale de acest gen isi au originea tocmai in ideologia comunista si in epoca „de aur”, scopul final fiind acela al distrugerii conceptului de familie traditionala, al simtului onoarei si cel al datoriei fata de semeni. Cum altfel va imaginati ca s-a ajuns la asemenea „povesti de dragoste” ? Sau, poate, credeti ca povestea sinucigasului nostru este singulara ? Ca profesionist doresc sa va asigur de contrariul: povestea in cauza este pur si simplu numai varful eisbergului.
Domnul meu, stiu ca nu e un caz singular. Si stiu la fel de bine ca sunt multi altii in situatii asemanatoare. Dar nu sunt de acord cu modalitatea aceasta de prezentare a subiectului. Pentru educarea maselor, nu trebuiesc incalcare drepturile indivizilor. Scopul nu scuza niciodata mijloacele. Sunt sigur ca exista si alte moduri de a educa indivizii. Societatea are impresia gresita ca scoala garanteaza educatia. Fals. Educatia e formata din mai multe aspecte. Nu putem trata oamenii cu o asemenea indiferenta in speranta ca vor intelege in cele din urma ca e spre binele lor. Aici e diferenta dintre cauza si efect.
Ma bucur ca am reusit sa starnesc asemenea ecouri. Asta inseamna ca am cazut de acord asupra unui lucru. Ca trebuie sa luam atitudine. Ramane sa gasim impreuna modalitatea cea mai buna de a face acest lucru.
Va salut