Doamna Rozmari, doamnă cu studii – pune cratime cîte trebuie, nu exagerează cu mulţi „i” la sfîrşit sau cu „decît” – zboară de Paşti în oraşul natal. Nu zboară, vorba vine, ia avionul. La cei 50 trecuţi, cu bugetul cam subţire, s-a programat la Doamna Flori, coafeza ei de-o viaţă. Contează pe un chilipir, că în Stockholm ar costa-o pe puţin 60 euro şi „nu o fac nici bine”.
În ziua şi la ora cu pricina o găsim instalată în scaunul greoi din salonul Doamnei Flori.
În Oraşul în care nu mai plouă nici de două ori pe vară iar pensionarii nu se mai ţin de mînă ci de orice altceva, smecherii, telenovele şi alte Antene.
– Cum vă fac?
– Ştiu şi eu, as vrea ceva nou, ce am avut pînă acum mă îmbătrîneşte. Ce coafuri aveţi?
– Păi… după nomenclator (arătînd cu privirea la un A4 înrămat, sus în tavan): „Doamnă”,… „Femeie de afaceri/manager”,… mai e… „Curvă” şi „Toantă”. Altceva nu ne dau voie.
– …
– Toate costă la fel. Dar să ştiţi: fiecare din ele cere o vestimentaţie specială, ma înţelegeţi… Rochie peste genunchi la „doamnă” şi „manager”, geantă diplomat la „manager”. La curvă, ceva mai uşchit, de fîşneaţă, chiloţi din aceia…, depilaj total, tatuaj pe umăr. „Toanta” e ceva clasic, merge cu lucruri mai demodate, o fustă maronie cum au toate, aproape pînă la pămînt (să nu se vadă varicele). E minimalist.
– …
– Ei…??
– Hm…, „doamnă” am fost cîţiva ani buni. Dar mă îmbătrîneşte rău, v-am mai zis. S-ar putea aceea…, „Femeie-Manager”?
– Sunteţi o persoană juridică?
– Nu, sunt fizică, iar pe la tribunale n-am fost niciodată.
– Ce paşaport aveţi? – o repede ameninţător şi vigilent D-na Flori.
– Suedez.
– Păi nu se poate, doamna Rozmari – replica contrariată Flori! De ce m-ati lăsat să vorbesc!? Trebuie să aveţi firmă înscrisă în UE. Olanda, pardon. Suedia e din afară.
– Suedia? Nu stiam… (pipăind reflex paşaportul din geantă, cu stelele UE zgîriindu-i buricele degetelor)… Uf, ce greu îmi e! – se plînge Rozmari. Ziceţi şi dumneavoastră, vă rog eu.
– Pentru mine e totuna. Dar nu aş vrea să aud că amestecaţi stilurile, vestimentaţia, accesoriile: noi răspundem şi putem avea şi probleme. Ăştia de acum vor să arate că sunt şi mai ai dracu’.
– Hai să încercam cu „Toantă”, e mai portativ. Hm… cealaltă ar fi fost o opţiune, vorbeam şi cu soţul, ca nu trăim pe vremea turcilor. Dar mai bine să merg la sigur. Daţi-i bătaie vă rog, să prind Liturghia.
– Cum vreţi dumneavoastră. Coboară vocea uitîndu-se complice în jur: să nu uit, nu aveţi pe cineva la Primărie la Defavorizaţi?
– Depinde… poate ca da… o fostă colegă de ASE. Dar de ce? – devine suspicioasă.
– Păi eu nu vă tai bon azi, veniţi mîine cu adeverinţă de Defavorizat Cod EU9012, cu timbru fiscal, stampilă şi semnătură descifrabilă şi vă fac automat un bonus de treizeci de mii de roli. Tot e ceva…
– Mulţumesc mult de tot. Să avem o zi bună!
Nota bene. Acest text este scris intenţionat cu grafie fără î din a, urmînd principiile enunţate de lingvistul Alf Lombard în „Despre folosirea literelor î şi â”.