Ridicaţi barierele,
Pitici ai întunericului rece!
Degeaba le-aţi coborât, blocând drumurile.
Nu veţi putea opri lumina;
Va trece.
Din viforul îngheţat,
Suflat printre buzele subţiri ale iernii,
Se depun chiciuri albe pe sprâncenele dimineţii.
Arborii zgribuliţi se înghesuie unul într-altul;
Îmbrăţişaţi, aşteaptă lumina.
Pădure încremenită o vreme prea lungă.
Soarele va răsări înaintea sfârşitului.
Chiciurile se vor topi.
Se vor prelinge zâmbind,
Lacrimi calde pe obrazul de lumină al zilei.
Bine ai venit, prima zi a primăverii,
Cu braţele pline de raze!
…bine-ai venit cu bratele pline cu raze, in acest promo primavara care-au inceput sa o sperie pe Baba „Dochia”, obligata sa accepte noul anotimp…
„PENTRU MOMENT …” de Itzhak Bareket
am un loc cu doua intrari
-pentru zile de lucru si pentru sarbatori-
prima-i la rasarit, a doua-i la apus
asta-i de fapt c’am ce aveam de spus…
… in fata celor doua intrari,
sunt ceva flori
si arbori… INALTI, pana la cer.
eu, ma simt bine pritre ei,
ma uit la pomi si ma gandesc;
oare si ei… pomii… se uita la mine?
ma privesc
si gasesc ca eu,
sunt bine intre ei,
mai bine decat credeam si speram?
pentru moment,
c’am asta-i tot ce am de spus,
inainte de apus…