ACUM.TV

Societatea israeliană se confruntă de mai multe zile cu un scandal de proporţii care pune sub semnul întrebării mai multe aspecte ale democraţiei israeliene, inclusiv cel al libertăţii presei. Problema amintită este legată de cazul aşa numitului deţinut X, un presupus fost agent al Mossad, care s-a sinucis într-o închisoare de maximă securitate din Israel încă în 2010 şi despre care s-a aflat abia acum.

Cine a fost deţinutul X?

Se spune că în închisorile israeliene există o categorie de deţinuţi consideraţi periculoşi – condamnaţi pentru activităţi teroriste, de spionaj sau de trădare – care sunt încarceraţi anonim, fiind cunoscuţi sub denumirea de “deţinuţi X”. (Autorităţile judiciare şi ale închisorilor israeliene neagă că ar exista deţinţi anonimi). Persoana despre care este vorba s-a dovedit a fi un bărbat cu dublă cetăţenie australiano-israeliană, al cărui nume real a fost Ben Zygier. Ce s-a întâmplat cu el a fost dezvăluit recent de presa din Australia, respectiv de postul de televiziune ABC Australia. Zygier a făcut parte în Australia dintr-o organizaţie sionistă, a emigrat în Israel unde s-a căsătorit şi a avut doi copii, a făcut serviciul militar, a lucrat şi într-un kibuţ şi, se pare, a informat ABC că ar fi fost recrutat de Mossad. În Israel a purtat numele de Ben Alon sau Allen. A fost arestat chiar de către Mossad, condamnat şi încarcerat la începutul lui 2010. Se afla într-o închisoare de maximă securitate, în celula în care a stat un timp asasinul lui Yitzhak Rabin şi cu toate că era supravegheat zi şi noapte de tot felul de instalaţii de supraveghere, a reuşit să se sinucidă. Abia acum s-a aflat că trupul lui a fost transportat în secret în Australia unde familia de-acolo l-a înmormântat, deşi soţia şi copiii lui se aflau în Israel.

După ce ABC Australia a difuzat reportajul şi ziariştii israelieni au început să se intereseze de caz, presei israeliene i s-a impus un embargo total, atât de către biroul premierului cât şi de către Mossad. La început, s-a interzis chiar şi preluarea unor articole din presa străină, dar la presiunea opiniei publice, până la urmă embargoul a fost ridicat.

Arestarea lui Zygier – înconjurată de mister

Nu se ştie de fapt de ce a fost arestat şi condamnat Zygier. Au fost lansate mai multe ipoteze printre care şi una bazată pe ipoteza că ar fi participat la asasinarea în Dubai în urmă cu trei ani a teroristului Mahmud Mahbut, membru important al Hamas. Un ziar de limbă arabă a afirmat că Zygier ar fi fost prins de autorităţile locale şi salvat apoi de comandouri israeliene. Dar poliţia din Dubai a dezminţit acest lucru. Acţiunea din Dubai, niciodată recunoscută de Mossad, a presupus folosirea unor paşapoarte false ale unor cetăţeni din diferite ţări care au emigrat în Israel iar Zygier ar fi fost gata să dezvăluie (sau ar fi efectiv dezvăluit) serviciilor secrete australiene utilizarea şi a unor paşapoarte australiene. Acestea sunt doar presupuneri. Singurele date reale au provenit de la persoane care l-au cunoscut pe Zygier şi care-l vedeau ca un om labil, care nu-şi controla nici acţiunile, nici ceea ce vorbea, el povestind cunoştinţelor că a fost recrutat de Mossad, ceea ce contravenea tuturor regulilor agenţiei. (Unii comentatori au afirmat însă că şi această atitudine ar fi un tertip de a-ţi masca apartenenţa la organizaţia de spionaj). Este posibil ca Mossad să-şi fi dat seama că a greşit recrutându-l şi că datorită firii sale, Zygier ar fi vorbit ceea ce nu trebuia şi unde nu trebuia. Se pare că acuzaţia care a dus la judecarea lui a fost de trădare.

În societatea israeliană nu arestarea şi punerea sub acuzaţie se pun sub semnul întrebării şi provoacă dezbateri. Se presupune că decizia a avut temei, omul a fost judecat, a avut avocat, familia a fost informată, l-a şi vizitat, deci s-au respectat procedurile legale. Ceea ce este problematic şi provoacă nedumeriri, până la proteste şi interpelări în Knesset este pe de o parte, secretomania, faptul că într-o ţară cu tradiţii democratice ca Israelul, există deţinuţi care pur şi simplu dispar în anonimat, despre care nu se mai ştie dacă mai trăiesc sau nu şi, aşa cum s-a întâmplat cu Zygier, decesul, în cazul acesta sinuciderea, se află după ani de zile. Celălalt aspect care de asemenea a ridicat semne de întrebare a fost cum se poate ca fiind supravegheat atât de atent, tocmai ca să nu se sinucidă, s-a putut întâmpla aşa ceva. Ultima explicaţie a fost că s-ar fi sinucis în baie unde nu ar exista instalaţii de supraveghere dar nu se ştie pe câţi i-a convins. În sfârşit, încercarea de a „închide gura” presei a provocat de asemenea nemulţumiri.

Felul în care a fost tratat acest caz a provocat reacţii puternice nu numai în presă ci şi în lumea politică, dând naştere la mai multe interpelări în Knesset adresate ministrului de justiţie. “Deoarece sesiunea a fost transmisă în direct, întrebările nu au putut fi cenzurate”, comenta publicaţia “Israel Hayom” Ministrul a fost întrebat dacă ştia despre caz şi despre secretul care l-a înconjurat, dacă este de acord cu procedura de a cere jurnaliştilor să se autocenzureze şi dacă mai există şi alţi deţinuţi anonimi în închisorile israeliene. Ministrul a răspuns că acest caz nu a intrat sub jurisdicţia lui. În al 24-lea ceas, adică lunea asta, la aproape o săptămână după izbucnirea scandalului, ministrul securităţii publice, Yitzhak Aharonovitch, a declarat că Zygier a primit consiliere psihologică şi că ar fi fost de acord să stea la închisoare sub nume fals, “ca să nu-şi implice familia”.

Guvernul Australiei care a recunoscut că a fost informat, a decis să reanalizeze situaţia, să vadă dacă Ministerul de Externe a tratat-o în mod corespunzător.

Acest articol a fost publicat marți, 19 februarie 2013 la rubrica Societate civila.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.