Spre Apus coboară un soare mohorât
Ca faţa unui rege bătrân
Spre sfârşit de domnie,
Intoxicat de moştenitorii grăbiţi.
Sub privirile astrului piezişe
Faţa îmi arată ca a unui cadavru
Părăsit în cimitirul săracilor
De nişte rude dezamăgite.
De undeva din amintire
Se ridică tata
Cu sprâncenele albe
Ca un rege de ceaţă.
„Băiete, nu mai sta cu tălpile goale
Pe nisipul fierbinte!
Pune-ţi sandalelele acelea
Cu care–ai străbătut deşertul
Şi acopere-ţi creştetul
Cu un coif împăturit din ziare!”
La Apus, soarele mohorât
Ca faţa unui rege bătrân
Spre sfârşit de domnie,
S-a scufundat în mare.
Dan David, Los Angeles, mai-05-2006.