Joi 7 februarie 2013, s-a lansat “la apă” noua ambarcaţiune-vehicol al amintirilor pe care ni le împărtăşeşte cu mare har Radu-Ilarion Munteanu. La Librăria Mihail Sadoveanu – un loc care se dedică acestui gen de eveniment specific, cu mult profesionalism şi plăcere de găzduire.
Plăcere de găzduire care şi-a găsit exprimarea şi de această dată în cuvântul prietenos de deschidere, al doamnei Georgeta Munteanu (coincidentă de nume întru iubirea de carte)– directoarea acestei librării.
Doamnă Silvia Colfescu, director al Editurii Vremea – cu umorul fin şi amar care o caracterizează atunci când abordează temele stringente ale timpurilor noastre, nu s-a dezminţit nici de această dată.
Lansându-se într-o apologie a societăţii româneşti care acordă un mare respect cărţilor, autorilor, cititului, instituţiilor statului care sprijină material fenomenul literar, tineretului care se înghesuie să ia cunoştinţă de noutăţile editoriale…, a concluzionat că, din fericire, vorbind la modul realist, mai există în România acel hard-core educat şi iubitor al cuvântului scris şi adunat între coperţile cărţilor.
Iar plecăciunea Domniei sale în faţa acestor cititori este faptul că editează la Vremea scriitori precum Radu-Ilarion Munteanu, acum cu acest “Prequel” al sau. Un volum care, în conformitate cu sensul denumirii, vine să completeze cu noi amintiri, mărturii şi consideraţii intelectuale, titlurile (numeroase) publicate din anul 2001 şi până în prezent.
La fel de spiritual, autorul a ţinut să sublinieze şi să evidenţieze, mergând pe şarja lansată de Silvia Colfescu, tirajele româneşti “uriaşe” în comparaţie cu cele din spaţiul rus sau chinez… Radu-Ilarion Munteanu nu şi-a propus să ne explice ce anume gânduri şi experienţe de viaţa a închis între coperţile noului sau volum. Ne-a atras atenţia doar asupra motoului-dedicaţie “Cititorilor mei, ca un ghem de şiret macrame, precum şi fiinţelor încorporate într-a mea”. Cu alte cuvinte, în sarcina noastră rămâne capacitatea de a trage de acest şiret şi de a bricola intelectual cu el pe tiparul percepţiei noastre.
Hâtru în esenţă, cumplit de înţelept în ale vieţii şi modest până la limita autoagresiunii, Radu-Ilarion Munteanu păstrează curat şi neciobit copilul din el. Şi acest copil mare este foarte mândru şi recunoscător în faţa aprecierilor scriitorilor şi criticilor de specialitate care i-au prefaţat volumele. De această dată, are cuvântul profesorul universitar / scriitor / cercetător / publicist / politician democrat – Liviu Antonesei: “Cum este noua carte a lui RIM? Fermecătoare ca şi toate celelalte de până acum pe care le-am citit; şi le-am citit aproape pe toate. Am fost bucuros să mă reîntâlnesc cu formula sa literară pe care, măcar uneori, o invidiez cu toată prietenia, o formulă care aliază alchimic, în care fuzionează o pronunţată dimensiune (auto)biografică, o erudiţie de natură borgesiana şi un simt al nuanţelor pe care nu-l obţii decât cu o răbdare benedictină. Ultima dimensiune mie îmi lipseşte cu siguranţă, de unde şi amintita invidie!”
Sub rezerva faptului că datele oferite de Wikipedia nu sunt exact la zi, vă puteţi informa biografic şi profesional asupra autorului. Omul-scriitor RIM însă, îl veţi cunoaşte şi înţelege, numai citindu-i cărţile.
Acest articol a fost preluat de pe blogul filme-carti.ro.