Ducu Bertzi si Florian PittisCenaclul Flacara? Poezia Muzicii Tinere? Pasarea Colibri? Nu! Pur si simplu Florian Pittis si Ducu Bertzi. Ce putem adauga langa aceste nume? Doar bucuria din sufletele celor care au participat la spectacolul sustinut de cei doi imposibil de egalat purtatori ai cintecelor si poeziilor unei generatii de aur! Si nu putini au fost acesti spectactori! Duminica, 20 mai 2007, sute de romani au venit, cu mic cu mare, la Festivalul Romanesc din Washington. O zi de neuitat unde, departe de pamintul natal, ne-am adus aminte, cuvint cu cuvint, versuri intregi pe care le-am recitat, sau le-am cintat in cor, alaturi de acesti atit de indragiti interpreti!
Dumnezeu i-a binecuvintat din nou pe romani cu o zi ca in povesti, indemnindu-i sa se bucure de cel mai frumos dar de pe pamint: voia buna! Si cine stie mai bine sa petreaca, daca nu romanul? Nu se poate un zimbet si un chiuit pe muzica ansamblului Ardeleanca, sau a interpretei Mioara Pitulice, daca nu este insotit de un mititel, sau o bere Ursus! Si ca sa fie petrecerea si mai in toi, ansamblul de dansuri populare Ciprian Porumbescu i-a invitat la hora pe toti cei de fata!
Indragitul Ghita Muresan i-a surprins din nou pe participanti cu aparitia sa, dind autografe celor strinsi in jurul sau!
Au fost prezenti, cu citeva din lucrarile lor si pictorii de icoane George Huszar, Maria si Valentin Ciucur.
O zi de sarbatoare asa cum ii sta bine romanului: cu veselie, cu bucate alese si mai cu seama, cu suflet si inima de tricolori!
Asa e românul nascut „sa faca haz de necaz”, un fel de PANEM ET CIRCENSES, ca sa se estompeze situatia, înca neclarificata si critica din România, chiar post „referendum”. Cu un mititel si o berica, se neglijeaza si se trec cu nepasare toate necazurile si amaraciunile celor obiditi din tara, iar cei de la guvern si acolitii lor, îsi vad înainte de afacerile lor dubioase si nepedepsite de multa vreme.
De acord ca „viata trebuie sa-si urmeze cursul”, dar ne punem întrebarea, unii dintre noi aflati si pe alte meleaguri decât cei de la Washington D.C., pe spinarea cui vin acesti „trubaduri” ai fostei Românii, care „turc” plateste? Din banii încasati pe mici, bere si hot dog, oare se trimit ceva resturi si la batrânii din tara parasiti si de familie si nebagati în seama de miliardarii României? Suntem convinsi ca nu si atunci CUI PRODEST aceste petreceri, când cei de-acasa cersesc, plâng, mor de foame, copiii se sinucid pentru ca sunt parasiti de parinti, care muncesc pe ogoare straine? Ambasada(ele) au si ele un cuvânt de spus în aceasta situatie?
Tara, România tuturor românilor, sufera, si consider ca fondurile adunate ar trebui sa fie alocate acolo unde sunt lipsuri stringente, adica în orfelinate, adaposturi pentru batrâni, nu sa vina „vedetele americane” sa ajute pe cei amarâti din România, o rusine! Sunt români care pleaca în US ca sa îngrijeasca batrâni suferinzi, zic ei, facând „afaceri importante si banoase”, dar pe cei „de-acasa” cui îi lasa?
Personal si alaturi de alti români din diaspora, suntem revoltati de aceste manifestari, care nu aduc nici un sprijin românilor de acasa, care-si plâng copiii si nepotii care i-au parasit, chipurile pentru un trai mai bun, dar de multe ori sunt uitati, pentru ca viata „i-a furat” si timp pentru familiile de-acasa nu mai au.
Un vechi proverb african spune ca – „atunci când un batrân moare, este o biblioteca ce a ars”.