Prof. Toma George Maiorescu
Distanţa de la Los Angeles la Las Vegas, cu o viteză constantă de 130 Km/h, o parcurgem în patru ore. O zona semidesertica premontana, apoi autostrada urcă podişul, gonim pe un drum de creastă, [la 1000 de metri] petrecut paralel de ambele părţi de crestele munţilor, incredibilă diversitate de forme geometrice, când piramidali când cu pereţii abrupţi peste prăpastii, când cu spinări curbate că nişte falduri molatice, văiugi de umbre.
Memoria evocă Munţii Stâncoşi din paginile lui Karl May, cu şiruri de indieni împănaţi călare pe cai bălţaţi apăruţi brusc pe creste… Stânci, bolovani, pietre, pietriş, nisipuri. O vegetaţie săracă, ciulini şi,din când în când, câte-un arborete, pe care localnicii l-au denumit, nu ştiu de ce, Joshua. Când coboram iar în deşertul californian ca s-o cotim spre zona deşertică a Nevadei, (deşertul Mojave, Valea Morţii etc.) apare şi Fata Morgana. Lacuri, bălti şi râuri alb-albastii-argintii dar când ne apropiem, strălucesc, în faţa noastră, întinse suprafeţe de nisip fin, piatră măcinată în pulbere de gerul nopţilor.)(Pe-aici, pe-undeva, la 65 de mile de Las Vegas s-a testat în 1951 prma sau una din primele bombe atomice.) Las Vegasul nu se mai confundă cu Fata Morgana.
De departe îţi clipeşte prietenos un ocean de lumini multicolore. Las Vegasul e magia palpabilă care atrage zilnic nesfârşite coloane de turisme de toate mărcile şi de toate buzunarele. Ele sunt încărcate cu speranţele virtualilor aleşi ai norocului. Din cele 20 de hoteluri superlative [cu cele mai multe camere] de pe mapamond, 15 se afla la Las Vegas. Virtualii favorizaţi ai norocului sunt întâmpinaţi de 24.000 de angajaţi gata să le satisfacă toate dorinţele. De altfel sunt singurii locatari permanenţi ai cartierelor de case-parter din spatele marilor hoteluri. Recepţioneri, ospătări, cameriste, purtători de bagaje, portari în livrea, valeţi de parcaj, crupieri, barmani, bucătari, vânzătoare în buticuri şi magazine, tehnicieni pentru aparatele electronice de joc, pentru centralele termice, de aer condiţionat, pentru instalaţiile zecilor de mii de băi, habitatul din parcul hotelului al cormoranilor, pelicanilor lebedelor răţuştelor, peştilor etc, etc. Am impresia că trebuie să fie o adevărată arta să mulţumeşti cerinţele dar, desigur, nu rareori şi capriciile fiecăruia din cei 40 de milioane de vizitatori anual…
Paris Hotel Las Vegas
Indiferent dacă a câştigat sau a pierdut la masă de joc, oaspetele trebuie să plece mulţumit şi convins că la anu trebue să revină. Trecând prin babilonia mai tuturor stilurilor arhitectonice – secesiune vieneză, veneţiană, renaştere, baroc, neoclasic, sau pe la construcţiile de ultima oră ale postmodernismului cu monorailul, urcând sau coborând cu escalatoare, elevatoare şi ascensoare ultrarapide eşti transportat confortabil şi în viteză la barurile alese, la cazinouri şi cluburi de noapte, la muzee, restaurante, parcuri cu jocuri interactive pentru copii, şi pieţe publice cu orchestre simfonice sau performantele unor grupuri de muzică tânără. Te mai poţi opri la spectacole de revistă sau circ, la cârciumi de ranchuri, kabuki japoneze, grill-uri mexicane, grătare caraibiene… Sau, între stâlpii de susţinere ale Turnului Eiffel (izbutită copie aurie), în romanticul orăşel franţuzesc, fireşte cu o enormă şi ispititoare sală de jocuri, dar şi uliţe baroce, clădiri monoetajate cu ştucatură de ghirlande şi balconaşe, dar şi o splendidă alee comercială cu degustări de vinuri, restaurante „imperiale” cu o bucătărie de epoca napoleoneana, galerii de arta, parfumerii, cofetării, prăvălii de firmă: Channel, Armani, Tiffany, Swarovski, Prada, etc. Un spaţiu al elegantei somptuoase şi al bunului gust desăvârşit.
Dar, desigur, înainte de toate, casinoul, sălile de jocuri. Magic, că un nor de neoane colorate, vine spre tine, te îmbrăţişează, te ademeneşte, îţi face cu ochiul, te ispiteşte cu ceaţa să luminoasă şi nu poţi rezista să nu te apropii de un aparat electronic sau o masă de joc. Ruletă, black-jack, poker american, aparatele electronice (începând cu 1 cent), o diversitate de forme şi formule inimaginabilă, te cheamă cu clipirile lor de neon, promiţătoare de câştiguri fabuloase, (ca şi cum tocmai pe tine te aşteptau) cu un magnetism imposibil de respins, Ce mai… eşti în mrejele norocului… Şi nu există să pierzi.
Chiar cu buzunarele goale ai câştigat o experienţă inubliabila. Noroc Las Vegas!
Despre autor: Toma George Maiorescu s-a născut în 1928, la Reşiţa şi este poet, prozator, eseist, publicist şi profesor de filozofie. După terminarea studiilor lucrează ca redactor la „Contemporanul” (1954-1971) şi ca redactor-şef adjunct la „România pitorească” (1971-1982). În 1990 devine preşedinte-fondator al Mişcării Ecologiste din România, membru în CPUN, apoi deputat. Editează, din 1990, în calitate de director, săptămânalele „Eco” şi „Eco magazin”, iar mai târziu, lunarul „Ecosofia”. Locuieşte la Bucureşti şi la Los Angeles.