Alge-Revistă ditirambică
\”Cam aşa se întâmplă
Când îti cântă greierii în tâmplă..\”
Sesto Pals
Între 1930-1933 apare la Bucureşti revista Alge (11 numere publicate în total ) depăşind în timp importanta revistă de avangardă \”Unu\” a cărei apariţie a fost sistată de Saşa Pană în 1932.
Coautori la Alge erau: Aurel Baranga, Gherasim Luca, Sesto Pals, Paul Păun şi pictorul Perahim. Tinerii aveau doar 16-17 ani la prima lansare a revistei.
Efemer, mai apar în Alge: Victor Brauner, Geo Bogza , Mihail Hubert. Naivitatea se simte în aer , exuberanţa apare declarată în anunţuri pline de candoare şi copilărie : \” Aflăm din sursă sigură că Gherasim Luca şi-a cumpărat o pereche de pantofi\” sau în \”reclame satirice\”: \”Sesto-insecticidul ideal, Sesto omoară insectele, Sesto! \”
Revista funcţiona fără un un program teoretic sau ideologic declarat. Autorii se expun în exerciţii mixte devenind cobaii unor experimente literare şi grafo-poetice.
Poemele, desenele, sunt făcute spontane sau puţin elaborate,având numitorul comun al desfinţării oricărei ordini sau dogme. Dragostea de scris detonează bariere ( Cocoş fără găină nu există, găina fară cocoş e tristă ..)şi grupul de poeţi adolescenţi se axează pe revolta anticenzură, desfidând tot ce era legat de comportament sau limbaj decent. Desigur atitudinea vine în conflict cu normele vremii şi Alge este supusă confiscărilor (1933), iar editorii trimeşi la puşcărie ( Văcăreşti ) imediat dupa intervenţia politicianului Nicolae Iorga, vizat direct de grup. Revistă rară, obraznică şi uneori impertinentă, Alge a rămas în memoria suprarealiştilor o încercare de răscoală şi vitalitate juvenilă, în ciuda dimensiunilor ei modeste. Scrie despre Alge Nicolae Ţone in prefaţa sa la cartea lui Sesto Pals \”Omul Ciudat\” :
\” .. interbelica , graţioasa şi nemuritoare Alge, bijuterie-n raftul cel mai scump al colecţionarilor de rarităţi avangardiste..\”
Extrase din Alge Nr. 6 – Iulie 1931
Aurel Baranga
POLARA
Morsele de zinc, morsele’n estuare
S’au închis în stepă morse mateloţi
Au sfârmat heralzii morsele mortuare
Şi-au sfârmat gâtlejul viermilor iloţi.
Ioasaf hermetic, înger în atol,
Promotorii sterpe, strigătul minune,
Unde-i carnea smulsă orei de’alcool
Şi câtarea smulsă cu monede pune.
Focile hermetic devorau havane,
Siluiau plămânii serilor în parc,
Zboruri rotunjite, salturilor plane
Faldul nopţii simple gurii tale arc.
Sesto Pals
Născut la Odessa (adevăratul său nume -Simion Şestopal), face studii la Galaţi şi Bucureşti unde-l cunoaşte pe colegul său de banca Gherasim Luca.
Apare cu Luca în Alge chiar din primul număr semnând Sesto sau uneori D. Amprent. Arestat pentru pornografie în 1933 este eliberat la intervenţia părinţilor iar din 1934
devine student la Politehnică pe care o termină în 1940.
Emigrează în 1970 în Israel şi din 1982 revine la scris
cu poeme noi publicate în volumul \”Omul Ciudat\”
scos sub egida editurii Vinea în 1998.
PROHOD
Când îmi vor cânta lopeţile rugăciuni, zalele sărutându-mi-le,
Eu voi privi nemernic pe nemernici şi pe tăbliţa mea va muri
o fiară , un ucigaş.
Laconic va cânta vântul cu mâinile în buzunare şi vor fâşăi rochiile cerului răcit, lacrimile toate vor atârna în pod , de sfori. Suflecând mânecile , cărarea se va întinde alene prin codri. Codrii care susură rugăciuni ziua şi noaptea. Câinii toţi vor fi docili în ogrăzi. Lupii toţi vor uita de pradă.
Zăpada va fura piciorul trecătorului pe străzi.. Când mă voi înfăşura cu toga pamântului , după ce voi pune zale puternice în juru-mi, vor veni toţi viermii în audienţă la mine; vor veni toţi viermii la regele pamântului; voi asculta plângerea fiecăruia; apoi mă voi crăpa în diferite puncte. Si viermii se vor culca în crăpaturile cărnii şi se vor tăvăli ca în sânul lui Avram , în mine.
Şi dacă va veni cineva îl rog să-mi spuie fiară, să scuipe în mormântul meu , ca într-o scuipătoare de spital , ca nu cumva să se molipseasca alţii din scuipatul lui risipit pe humă. Un amvon va cerşi un preot şi nu va fi..
Se va forma o băltoacă în gura mea , o băltoacă cu acid sulfhidric, ca în laboratorul celui mai puturos chimist. Şi vor trece lupii şi vor râde ca oamenii , iar porcii toţi
îşi vor astupa nasul cu bucăţi de cârpe şi eu voi fi un râs galben ca un os cariat şi voi pute a carie seculară, o carie care a ucis un dinte puturos de-l ocolesc ciorile şi cucuvaiele..
Şi lupii vor râde prin păduri smulgând frunze copacilor, lasând copacii sa îngheţe de frig. Şi numai pentru a-şi alcătui orchestre simfonice şi jazzuri.. Vă rog , nu spuneţi că a murit o fiară şi ştergeţi cuvântul de fiară din tăbliţă. Mai bine spuneţi adevarul, că a murit un porc. Fiindcă prea era cârpă ca să fie fiară.
GÂND
Mă duc, mă duc şi râd pe rug de vară
Deasupra mea se scarpină un ger
Şi eu mă sui cu cerul pe o scară
Şi parcă plâng pe stâlpul meu de fer
Dar când turbarea va răzbate turma
Şi când strigoiul va urla în vânt,
Veţi mai putea să recunoaşteţi urma,
Ce a lăsat-o’n fuga-i un cuvânt?
Mă duc să râd, veţi râde voi cu mine?
Eu care plâng pe rugul unui sfânt!
Aşa, aşa, rastoarnă-mă străine
Şi trage aţe, nevăzute-n vânt.
Paul Păun
Paul Păun (Paul Zaharia) îşi face debutul la Alge în 1930.Este cucerit de articolul lui Geo Bogza: \”Poemul-invectivă \”(1931- Editura Unu) şi aderă la curentul provocativ ce încearcă diversiunea libertăţii contra cenzurii.
In 1933 e condamnat pentru pornografie în procesul atentat de Nicolae Iorga. După 1939 îl găsim cuplat cu G. Luca , Gellu Naum, Dolfi Trost şi Virgil Teodorescu în grupul suprarealist român. Mai scria la ziarele \”Azi\”,\”Reporter\” şi la \”Viaţa Românească \”.
Participă la expoziţia \”Infra Noire\”(Bucuresti 1945) şi expune desene în diverse galerii la Londra , Tel Aviv şi Haifa.
1001 de nopţi
Sifonul nu juca bile cu inima lui,
stă în antreul turcului cu brâul de gât
cum se legase de grinda cât
uliţa turcească era cu papucii în cui.
Cântecul de noapte se grămadise în
buzunarul cel mare,
am luat cântecul şi l-am întins la geam
nimeni n’a vrut sa mă întrebe ce uscam
dar cântecul era pentru sifon,
nu pentru soare.
Fesul avea ochii albi şi îi stătuse ceasul
când sifonul şi-a suflat sufletul pe gât
Eu lărgeam de toarte cântecul cel mai urât.
Şi brâul turcului avea o coadă
care-i turtea nasul.
Poemul Altor
balul sfânt a stat ca o vază pestriţă
tramvayul şi-a digerat muştele lui bătrâne
numai ghetele parcului, îmbătate de vază
au umflat un câine
şi o fată mariţă
mariţa nu cunoaşte nici un bal care se
sparge ca o vază
câinele nu cunoaşte nici un tramvay care
mănâncă muşte
câinele nu ştie decât să muşte
mariţa nu ştia decât să vază
şi ghetele parcului lovesc în mariţă
şi în câine.
Gherasim Luca
( note despre Gherasim Luca vezi în articolul precedent\” Un poet Român la Paris \”)
Aia din Noapte
Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopţilor,
hoţii şi vagabonzii sunt atârnaţi de grinda caselor şi sinucigaşii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.
Ssst , tacere ! azi e noaptea nopţilor,
ssst tăcere!
Lăeţii cu turmele lor trec calmi şi calzi
pe alee sunt brazi
şi lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
In balonul oraşului mârâie vântul
Inchis şi tăcut
balonul se sparge,
toţi hoţii se aruncă şi fură cu toţii
toti vagabonzii îşi smulg ochii şi-şi întorc şepcile,sinucigaşii , otrăvurile, stâlpii, etajele, sforile şi săpunurile,
cuţitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună
se zbat şi se bat
se muşcă şi mârâie
Numai lăeţii sunt domnii pământului
şi umblă cu turmele calzi cu pletele..
***
Alge a dispărut dar nu şi cei care scriau în spiritul suprarealist.
După al doilea război mondial G. Luca, Paul Păun şi Dolfi Trost revin pe scena literară romană. Suprearealismul renaşte viguros şi între 1944-1947 România produce creaţii care definesc un nou sens al libertăţii de expresie \”de un eroism fară limite\” după cum îl numea Gherasim Luca intuind sufocarea creaţiei ce urma să se instaleze în anii postbelici.
***
Adrian Grauenfels
Israel -Mai 2007
Surse :
Revista Alge 1931
Desen Victor Brauner la expoziţia Gherasim Luca 1986-Villeneuve
Sesto Pals – Omul Ciudat – Editura Vinea 1998