Într-un stop cadru
Care mi-a rămas pe retină
Ars în negru şi alb,
Timp calcinat,
Un braţ ridicat
Ca un semn de-ntrebare,
Ca cifra şapte,
A măsurat.
Am presimţit că imnul
Îşi va sfârşi ultima notă
În registru grav
La fruntea mea.
Tata a trecut tăcând pe lângă mine.
Nici nu mă cunoştea!
Era noapte.
Raiul era undeva departe;
Abia se zărea.
Dan David, Los Angeles, Febr.-28-2006.