Tu nu poţi face altceva
nu poţi atinge
fiinţa mea sferă de foc
rostogolită pe poteci nemaiumblate
sfidând nesăbuită timp şi loc
fără popas şi fără şovăiri
în goana după-o margine de cântec
cu note în urcuşuri-prăbuşiri
oprindu-mă o clipă un destin
în universul tău de mucava
în căutări fără de rost fără sfârşit
în aşeptări de-o zi de nicăieri
în strigăt de furtuni de răzvrătiri
pierzându-te în lumea lor cuminte
până-mi găsesc în simţuri ori în tâmple
perfid insinuându-mi-se-n sânge
leşiile nevolnicei iubiri
pe care-o duci cu pasul măsurat
doar până unde nu mai poţi ajunge.