Ce va scrie istoria despre cultura epocii basesciene?
Nimic mai mult decit despre aceleasi personaje cunoscute in vechea cultura ceausista. Critici, artisti bine infipti in sistemul de supraveghere a gindirii natiei. Ei detin friiele a tot ce misca in domeniu. Ei hotarasc limitele valorii, a finantarilor si majoritatii sponsorizarilor. Nimeni nu intra in sistem fara acceptul lor. Fosti securisti culturali, actuali mari capete luminate, sunt permanent pe metereze pina la adinci batrineti. Cum asemenea ciolane nu pot fi lasate din mina, acestia isi lasa mostenire apucaturile de o viata.
Asadar ce va scrie istoria despre cultura din Romania lui Basescu?
Va fi umpluta cu sarcini de partid pe linie de arta si critica artistica, de manifestari expozitionale bine alese si inchinate pina la greata acelorasi personaje?
In plus dupa revolutie multi artisti cu stadii vechi au devenit masoni, sefi de institute culturale, avind astfel puteri de autoinaltare fara precedent.
Accesul la spatiile oficiale culturale este ingradit doar la un numar extrem de restrins de personaje cheie ale sistemului, cit si relatiilor si progeniturilor acestora.
Suntem in faza de a consolida o cultura falimentara, dependenta de politic.
Nici un primar din Romania nu a deschis muzeele pentru manifestari culturale libere, in schimb au angajat sute de politisti si jandarmi comunitari pusi sa supravegheze populatii intregi citadine si rurale.
Oare inchiderea accesului la manifestarile culturale apolitice in spatiile oficiale culturale, nu duce la manifestari infractionale…?
O singura galerie cu acces general in orasul in care traiesti nu ar elimina zeci de jandarmi?
Prin renuntarea la o cultura libera vom deveni un stat politienesc. Politicienii, lipsiti de cultura artistica autentica prefera lejeritatea armelor in locul spiritualitatii.
Minciuna ce treneaza in cultura a atins valori extreme. In dosul Uniunilor artistice oficiale, serviciile de supraveghere a culturii isi continua obiceiurile.
Basescu a mentinut prin tacere aceasta cumplita mafie. Istoria se prea poate sa nu aminteasca mai nimic despre cultura din epoca sa…
In speranta ca va veni si pentru Romania un presedinte deschis la spiritualitatea natiei, inchei mica mea insiruire de putreziciuni…
Domnule Parascan,
Simpatizez cu dumneavoastra in privinta statutului de Cenusareasa al culturii din Romania de astazi. Vorba aceea: „daca cultura nu e, atunci nimic nu e”. Nu cred, insa, ca Basescu este in vreun fel responsabil, cultura si finantele – care merg mana in mana – fiind in mana liberalilor. Si acum, vreau sa va povestesc cum am cunoscut cuplul Vosganian-Iorgulescu. Pe la mijlocul anilor ’90, acestia au venit la Brasov sa-si lanseze impreuna un nou partid desprins din Alianta Civica a lui Manolescu. Am participat ca invitat la intalnirea electorala, si-am plecat acasa cu sentimentul ca Vosganian are vagi urme de kaghebism la rever. Iorgulescu mi s-a parut un muzician inocent, desi s-ar putea sa ma insel in privinta lui.
Este destul de trist sa vezi ca firmele sau jurnalele lui Voiculescu si Patriciu au ajuns sponsori culturali majori in Romania (vezi festivalul medieval din Sighisoara de saptamana viitoare). Trist este si faptul ca un primar sas al Sibiului si-a batut mai mult capul cu promovarea la scara europeana a culturii locale, in timp ce romanii se plang pe la colturi si se lasa victimizati de culturnicii din epoca lui Ceausescu. De altfel, aceasta si este traditia la romani: academiile si bibliotecile au fost facute la noi de sasi, greci, evrei si alte nationalitati mai preocupate de cultura decat geto-dacii nostri, a caror adevarata specialitate din ultima vreme este furtul si revanzarea de obiecte dacice din muntii Orastiei, sau de icoane vechi din biserici rurale.
Acum, domnule Parascan, daca astea sunt inclinatiile actuale si caracterul national in materie de cultura, ce rost are sa-l responsabilizam pe Basescu pentru ele ? Deocamdata, are mainile ocupate cu educatia, sunt sigur ca o sa ajunga si la cultura cand ajunge PDul la guvernare fara PNL.