caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Circuitul casei in natura

de (21-5-2007)
Marcela si Evgen (foto sus); Marcela si Zdena (foto jos)Marcela si Evgen (foto sus); Marcela si Zdena (foto jos)

Beauty in trouble flees to the good angel
On whom she can rely

But would you to the marriage of true minds
Admit impediment?
“Beauty in trouble”, Robert Graves (1895-1985)

La periferie vedem mizerie, vulgaritate, promiscuitate. Hoţi de maşini în complicitate cu un atelier auto. Ba chiar la un moment dat un personaj din film aruncă asupra tuturor acestor ateliere anatema hoţiei. Au fost inundaţii. Au rămas oameni fără casă. Nu aveau asigurare, era ipotecată la bancă, au pierdut totul. La televizor vedem demnitarii statului plimbându-se la faţa locului. O familie aflată în criză, isterie, şifonierul e spart cu toporul când uşa e blocată. Una dintre bunici a fost învăţătoare. A rămas cu părul strâns într-un coc al anilor ’50, cu şosete. I se reproşează că a spălat creiere iar acum a juns ea însăşi cu creierul spălat de o biserică a noul evanghelism. O faţadă pentru dremarea banilor spre beneficiari fără scrupule. Fostul proprietar, deposedat de casa părintească în comunism, se loveşte de drama chiriaşilor şi de viclenia avocaţilor, de profitorii care săvârşesc un al doilea rapt.
Apartamentul mic din bloc, mobila demodată, bărbatul casei în veşnicul maiou alb expus în ţinuta curentă. Oamenii cu viaţă modestă care nu ajung la un anume restaurant nici măcar o dată în viaţă.
Nu-i aşa că aţi crezut că vă povestesc un nou film românesc? Doar din ’89 tot asemenea imagini ni s-au perindat prin faţa ochilor. Ei bine nu, e vorba de Cehia! Şi atunci stai şi te gândeşti de ce oare mereu s-a idealizat această referinţă când şi acolo s-a derulat o poveste asemănătoare aceleia în care ne-am mişcat şi noi? Suntem din acelaşi Est şi rezonăm la fel privind tablouri dintr-un acelaşi colţ de lume. După ce ajungem la acelaşi numitor comun, putem degusta detaliile care fac diferenţa.
Filmul “Kraska v nesnazich” (Beauty in trouble) îmbracă toate acele atribute cu care am început într-o poveste frumoasă, în care încap şi romantismul şi sexul şi umorul şi înţelepciunea… Ca-n viaţa reală, transfigurată într-o creaţie artistică cu gradul ei de ficţiune. Pentru asta aplică o reţetă, nu reinventează roata. Dar asta nu e deloc rău. Reţeta nu este îngrădire ci şansa de a putea transmite cel mai bine un mesaj. Ba încă, precum un rafinat bucătar, regizorul Jan Hrebejk dezvoltă reţeta în detalii cu amprentă personală. Şi finalul filmului propune un joc plăcut cu spectatorul. Va fi o reţetă clasică, va fi ceva nou? Câte ceva din toate, bine fundamentat prin mesajul de ansamblu.
Scenaristul Petr Machacek porneşte de la poemul lui Robert Graves, “Beauty in trouble”. Şi totul se învârte în jurul unei femei frumoase care, fără a se încadra în canoanele clasice ale frumuseţii, atrage şi fascinează. Dar în acelaşi timp prin caracterul ei e departe de a oferi monotonie.
Este dăruită cu un farmec dintre cele îi asigură suport aşa cum Dumnezeu face cuib şi păsărilor mai puţin norocoase.
Când Marcela se satură de a nu fi ascultată de Jarda, îi anunţă scurt decizia şi condiţiile. Nu mai contează explicaţiile lui, tensiunea dintre ei a despărţit de mult apele. Ia copiii şi pleacă la mama. Zdena o primeşte cu inima deschisă nu doar pentru că este fata ei şi îşi iubeşte nepoţii. Ea însăşi a trăit drama despărţirii. Are şansa că acum a găsit un bărbat care o iubeşte. În ciuda excentricităţilor sale, Richard (Rişa) are un sentiment profund pentru soţia sa şi ei alcătuiesc un cuplu unit şi la vârsta înaintată pe care o au. Se iubesc, se hârjonesc dar mai ales ei se înţeleg şi se respectă unul pe altul în decizii.
Filmul întreg este o captivată ţesătură care pregăteşte cu meticulozitate surprize ce vin să lumineze altfel tot ceea ce fusese înainte. Astfel Rişa face figură de pervers sexual şi pedofil, chiar Marcela aminteşte de felul în care tatăl ei vitreg o ajuta la lecţii. Fetiţa Marcelei e deja la vârsta la care înţelege exhibiţionismul “unchiului” Rişa. Numai că acesta rosteşte o seamă de adevăruri, cât ar fi el de antipatic, ţine lecţii bune “nepoţilor” şi chiar îndrăzneşte să rupă perdeaua amăgirii cu care mamă şi bunică voiau să protejeze copiii de adevărul că tatăl Jarda a ajuns în închisoare pentru complicitate la furt.
Rişa are atitudinea cea mai corectă, rosteşte toate adevărurile, oricât de incomode ar fi ele. De aici antipatia pe care o atrage pe termen scurt dar şi recunoaşterea justeţii faptelor sale pe termen lung. El nu înduioşează pe nimeni cu boala sa. “Ne va îngropa pe toţi” se spune la un moment dat despre el. Şi cât de dramatică este scena în care sosind acasă o vede pe Zdena cu spatele spre el, pe pat, acea atitudine obsedantă pentru Petrini al lui Preda. Atât îi trebuie. Spectatorii însoţesc amuzaţi gesturile sale nerăbdătoare de sex şi brusc îngheţăm cu toţii: personaj şi spectatori. Pentru că se întâmplăadesea ca moartea să vină exact când te aştepţi mai puţin. Râsu’-plânsu’ ca sintagmă universală.
Or Marcela tocmai dăduse un răspuns mamei sale când aceasta o cerceta despre alegerea unui bărbat mult mai învârstă pentru un nou viitor. “Dar ce, tu ai de gând să mori?”
Ei bine, iata, la asta chiar nimeni nu se gândea. Aşa de uşor ne lăsăm purtaţi de ingredientele fiecărei zile şi de lucirile unor planuri încât uităm de orice fragilitate.
Moartea Zdenei este metaforică. Inima ei nu rezistă dorului de nepoţii care plecaseră cu Marcela într-o nouă familie, într-o nouă viaţă. Frumoasă viaţă, paradisiacă. Dar cum se întâmplă, copiii sunt arderea fatală a părinţilor. Iar “preţul” plătit de părinţi vine ca încă un sprijin pentru copii. “C-asa este un părinte, nici în mormânt să nu uite, copilul să şi-l ajute” spune un cântec românesc.
Moartea Zdenei o face pe Marcela să ştie ce să aleagă: o viaţă alături de acel înger de
care vorbesc versurilelui Graves. Aşa cum îi spune şi un personaj episodic, dar câte astfel de personaje nu ne traversează viaţa, la câte oare luăm aminte? Evgen este îngerul apărut în viaţa Marcelei asa cum apar toţi îngerii. Discret, zâmbind, alb. Cu părul alb, mă rog, grizonat. A venit să-şi revendice casa părintească după zeci de ani de emigraţie în paradisul Toscanei. În ciuda sfaturilor avocăţeşti, are sufletul îngăduitor în faţa bătrânei care-şi găseşte, de altfel, destul de repede sfârşitul în această casă în care a vieţuit şi ea un număr de ani. Or această îngăduinţă o face pe fata bătrânei să-i recomande zâmbind Marcelei: “Să-l păstrezi pe acest înger bun!”
Nici o alegere nu este uşoară. Fiecare purtăm în noi ceea ce ne defineşte, încât la fiecare intersecţie apar în balanţă atât pornirile intrinseci cât şi raţionalul construit în timp. Marcela nu vorbeşte despre ea. E descrisă pe rând de fiecare încât la sfârşit putem spune că o cunoaştem. Înţelegem de ce ţine la Jarda. Nu doar pentru că-i oferă sexul cel mai fierbinte de care are ea nevoie, cât şi pentru că a fost primul ei sprijin în viaţa de femeie, acceptând-o la 17 ani însărcinată cu altul şi a iubit-o constant. Are înţelepciunea pragmatică a unei femei care ştie să preţuiască însă ceea ce primeşte. Şi primeşte fără să se mire, stăpână pe ceea ce se simte în ochii celorlaţi. Apariţia “îngerului” în viaţa ei o ridică într-o poveste pe care doar o visase, în care se acomodează însărepede, o “cenuşăreasă” care se mişă în curtea prinţului cu graţie. Tumbele ei pe malul piscinei din Toscana sunt explozia ei de strălucire. Evgen o iubeşte aşa cum îşi doreşte o femeie, oferindu-i tot ceea ce ea îşi doreşte. “De ce eşti aşa bun?” îl întreabă atunci când în ciuda mărturisirii cedării din nou lui Jarda, el şi-o doreşte alături pentru restul vieţii. Aici vine regizorul şi alungă temerile celor care nu cred în idilic: Marcela are micul ei secret. A rămas cu dorul sexului cu fostul ei soţ. Cel puţin aşa lasă regizorul să înţelegem, numai cu el simţea că arde în sexul lor vulcanic. Şi Jarda era cât pe-aici s-o recâştige când în după-amiaza înmormântării s-au dăruit unul altuia cum de mult n-o mai făcuseră, cum demult şi-o doreau. Eh, numai că repede s-au reaşezat în tranşee când a venit vorba şi de alceva decât sexul. Pentru că felul în care-i vorbeşte el trădează comportamentul macho de cartier. A pierdut-o cu o vorbă, dacă a fost cumva vreo clipa de indecizie pentru pragmatica Marcela.
Altfel probabil că niciodată punctul acela din trupul ei de femeie nu va mai vibra decât la amintirea lui, oricât de fericită va fi alături de prinţ.
Care prinţ împlineşte cu înţelepciune o lege pe care o înţelegem la final.
Părinţii săi emigraseră în Italia pe când el era copil. Târziu au putut să-şi reîntregească familia. Prea târziu pentru o reîntregire adevărată căci tatăl său murise deja iar mama i s-a recăsătorit cu un italian în vârstă pe care ulterior l-a moştenit. Evgen a vrut să recâştige casa părintească dar, paradoxal, banii pe care el îi dăruieşte Marcelei spre a-i fi de folos, ajung printr-un lanţ al întâmplărilor malefice, exact cât să-l împiedice. Casa părinţilor săi, locuită ani la rând de alţii, rămâne şi acum agăţată din cauza unui sistem social, din cauza caracterului unor oameni.
Iar Evgen asigură în altă parte continuitatea unei idei: casa nu e doar pentru noi ci pentru cei ce vor veni. Despre care nu ştim de unde vor veni, important este să vină cu dragoste şi să răsplătească tot cu dragoste.

P.S.
O remarcă specială pentru o distribuţie excelentă, fiecare personaj fiind plauzibil până la a fi convins că-l întâlneşti pe stradă. Dacă Anna Geislerova este cea mai distribuită în ultimii ai ai cinematografiei din Cehia, apoi merită asta cu prisosinţă, rolul acesta punând-o în valoare o dată în plus. De altfel actritele sunt personajele principale-Jana Brejchova şi Emilia Vasaryova o încadrează perfect pe Anna Geislerova, bărbaţii roind în jurul lor şi fiind de fiecare dată la locul potrivit pentru sprijin sau pentru a le conferi strălucire.

“Kraska v nesnazich” (Beauty in trouble)
2006
http://www.ceskatelevize.cz/specialy/kraskavnesnazich/en_novinky
Produs de Total HelpArt T.H.A. împreuna cu Czech Television şi HBO Czech Republic.
Distribuit de Menemsha Entertainment

Regie: Jan Hrebejk
Scenariu: Petr Machacek
Imaginea: Jan Matir
Muzica: Ales Brzenia

Distribuţie:
Anna Geislerova -Marcela
Roman Luknar -Jarda, soţul Marcelei
Jana Brejchova -Zdena, mama Marcelei
Jiri Schmitzer -Unchiul Richard
Emilia Vasaryova -mama lui Jarda
Josef Abrham -Evgen Benes
Adam Misik -Kuba, baiatul Marcelei
Michaela Mrvikova -Lucina, fetita Marcelei
Jiri Machacek -Patocka, avocatul
Jaromira Milova -Havlikova
Andrei Toader -Mirek

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Arlechin în camera albastră

Ninge în camera albastră Cu fulgi de lumină Strecuraţi prin sitele cerului, Bălăciţi în spumele norilor. Ninge peste ochii tăi....

Închide
3.145.84.208