caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Întunericul în care ne-ascundem

de (10-2-2013)
1 ecou

Trăim scufundaţi în ape întunecate,

În ape adânci.

Cât mai e până la suprafaţă?

Sfârşitul adâncului unde o fi?

De undeva de departe un soare străin

Îşi trimite razele stranii prin tulbureala din jur.

Ochii noştri nu le văd, le simt.

Busolă n-avem; la ce-ar folosi?

Plutim în haos, tragem de timp;

Să treacă, să cădem în profund.

După o viaţă de-o zi,

Atinşi de razele soarelui straniu,

Vedem mântuirea în întunecimea în care ne-ascundem.

Ecouri

  • itzhak bareket: (11-3-2013 la 06:41)

    ….faptul ca d-ta incepi poemul-spovedanie la persoana’ntaia plural ne pune pe noi, cititorii, intr’o situatie de indentificare echivoca. Unii admit, altii nu. Si-atunci, ce e de facut? UNII DA, ALTII BA !

    Nu e absolut necesar sa-mi dai un raspuns… fiecare cu gandurile si simtirile sale…



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Niciodată un singur răspuns

Niciodată un singur răspuns Frumuseţea este în noi, chiar dacă nu vedem asta, Oamenii vând, doar, iluzii, noi şi noi...

Închide
54.196.105.235