Pe căi paralele,
De pe ţiglele roşii
Apa de ploaie se scurge ca zilele
Într-o viaţă tristă.
Picături adunate în şuvoaie,
La întâmplare, fără voia lor,
Pe ţiglele roşii.
Apa îmi curge peste picioare
Supărată-nspumată
Sub streaşina găurită.
În noroiul de-alături, în baltă,
Raţele măcăie fericite.
Îşi scutură mândre penele albe.
În mintea mea plouă
Ca într-o găleată spartă.
Nu poate aduna nici măcar apa de ploaie
Care se scurge pe căi paralele
De pe ţiglele roşii.
Dan David, Los Angeles, martie-24-2006.