Niciodată un singur răspuns
Frumuseţea este în noi, chiar dacă
nu vedem asta,
Oamenii vând, doar, iluzii,
noi şi noi iluzii, îndatorându-se,
Nu realizează esenţa vieţii,
acel pur şi simplu,
dar încă mai putem avea momente de uimire!
Esenţa este separarea de materie,
Ai găsit ce căutai? – atingerea viselor –
Aminteşte-ţi! Niciodată
nu este un singur răspuns, niciodată
nu vei găsi singur răspunsul!
Orice obiect luminos lasă o umbră,
Un lup este în tine,
un lup ce poate devora mielul,
în orice moment – o viitoare gaură neagră –
o ordine care satură haosul
de aştri
şi de ceruri reproduse,
doar dansul îi menţine-n echilibru,
asemeni viorii în care
sunt închise
cântecele ce-şi aşteaptă trezirea.
Omul şi-a terminat zborul –
Dureros, şi totuşi, de om
depinde re învătarea zborului,
acolo unde timpul s-a oprit,
mereu un izvor va trudi din greu,
mereu un copil va visa lumea,
un cer dintr-un nor,
un munte dintr-o piatră,
o mare dintr-un ochi de apă,
grădini de aur dintr-o floare.
Prin fire invizibile, adevărul
ne leagă pe toţi
şi-o imensă suferinţă din iubire.
Să căutăm
vapoarele înnămolite la mal
ce-şi aşteaptă ploile uitării noastre
spre-a reveni în larg
sau să aducem marea mai aproape de ele?
Tags: Irina_Lucia_Mihalca, niciodata, poezie