Despre carte:
Pentru Harnack cercetarea originii Noului Testament se transforma intr-o istorie a lucrurilor ce s-au intamplat si a celor ce nu au ajuns sa se intample niciodata, in care, in mod paradoxal, rolul scenariilor esuate este la fel de important pentru intelegerea particularitatilor Noului Testament ca si faptele in sine. Lucrarea este intesata de intrebari: de ce sunt patru Evanghelii si nu doar una; de ce s-a pastrat si Vechiul Testament alaturi de cel Nou; de ce Noul Testament contine, in afara de Evanghelii, si scrieri apostolice etc. – iar intrebarile sunt in sine un castig la fel de mare ca si raspunsurile pe care le ofera. Lectura cartii ramane rodnica chiar si pentru un neinitiat, desi pe alocuri eruditia autorului este coplesitoare. Chiar daca se vrea o geometrie a ideilor prin precizia ei, istoria lui Harnack ramane totusi un exercitiu de gandire viu, care lucreaza cu materiale vii.
Despre autor:
Adolph von Harnack s-a nascut in orasul Dorpat (astazi Tartu, in Estonia) in anul 1851. In lucrari ca Istoria dogmei (1886-89) si Istoria literaturii crestine antice (1893-1904), a cautat sa demonstreze faptul ca relevanta crestinismului pentru lumea moderna nu rezida in dogma, ci in intelegerea religiei ca proces istoric. Licentiat al universitatii din Leipzig, in 1874 a inceput sa sustina o serie de conferinte pe teme precum gnosticismul si Apocalipsele, atragand atentia asupra sa. Doi ani mai tarziu era numit profesor si incepea, impreuna cu Oscar Leopold von Gebhardt si Theodor Zahn, lucrul la o editie a scrierilor apostolice – Patrum apostolicorum opera, deschizand astfel o lunga lista de scrieri teologice si o prodigioasa cariera universitara. Harnack a fost unul dintre cei mai prolifici si mai activi dintre teologii moderni, o intreaga generatie de profesori si pastori trecand prin seminarul sau si transmitandu-i ideile si metodele …