Discursul, mai bine zis, discursurile lui Traian Băsescu, au un efect de terapie de şoc pentru România postdecembristă. Curajul preşedintelui demis de a spune atâtea adevăruri incomode, de a spune răului pe nume, la propriu şi la figurat, în condiţiile în care toată lumea, nu doar Europa, e cu ochii pe noi, va duce, sper, la polarizarea definitivă a electoratului român. Fiindcă una e să votezi informat, perfect conştient de consecinţe, şi cu totul altceva să mergi la urne din lehamite, doar de ochii vecinilor, fără să ştii prea bine ce cauţi acolo, nici unde şi ce să bifezi pe buletinul de vot, cu gândul la berea şi micii care urmează.
Referendumul de la 19 mai este examenul de maturitate al României, o ţară care încearcă să se modernizeze din mers, ducând în cârcă poverile istorice ale comunismului, corupţiei, minciunii şi birocraţiei, însă un popor tot mai greu de minţit, care începe să-şi conştientizeze adevăratele nevoi şi mai ales puterea imensă pe care o are în momentul votului, actul democratic prin excelenţă.
Să sperăm că urnele nu vor fi falsificate, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori din 1946 încoace, să sperăm că de data aceasta alegătorii plătiţi şi autocarele cu „navetişti” vor fi depistate şi oprite din timp, dar nu numai atât, ci că fraudele vor fi pedepsite exemplar!
Miza e foarte mare, pentru ambele părţi, de aceea nu mai contează „imaginea ţării”, fiindcă străinătatea ştie foarte bine ce se întâmplă la noi, nu mai poate fi fardată urâţenia politicii româneşti, de data aceasta trebuie jucat cu cărţile pe masă, numai acest lucru ne va aduce înţelegere şi simpatie în lume.
Avem încă un imn naţional cum nu se poate mai potrivit, „Deşteaptă-te române”, dar care sper că în curând va fi înlocuit prin altul, modern şi mărturisind nişte aspiraţii istorice împlinite, fiindcă e cazul să depăşim pentru întotdeauna zona milogelilor, a bâjbâielilor şi servituţilor de orice fel, pentru a intra în lumea modernă a certitudinilor, a demnităţii şi a adevărului.
Dan Dănilă
Stimate domnule Danila,
Curajul presedintelui in a spune lucrurilor pe nume este legat de nevoia supravietuirii sale politice: Basescu a intuit, corect, consider eu, faptul ca romanii s-au saturat sa fie jefuiti de cleptocratii tranzitiei ca la drumul mare.
In privinta imnului, va marturisesc ca nu am inteles, ca istoric, niciodata motivul pentru care am abandonat data de 24 ianuarie ca data a sarbatorii nationale a romanilor, nici abandonarea „Horei Unirii” ca imn national.
Imaginati-va, va rog, ce s-ar fi intimplat daca guvernantii succesivi din SUA ar fi schimbat imnul cu ocazia aderarii Hawai-ului la Uniune, schimbind in acelasi timp si data sarbatorii nationale de la 4 Iulie, si Constitutia! Nici Franta, care a schimbat, din pacate, cinci republici, nu a modificat data sarbatorii nationale (14 Iulie) sau inlocuit Marsillaise ca imn national.
Eu consider ca trebuie adoptata o noua constitutie care sa isi pastreze valoarea de lege fundamentala un timp mai indelungat decit 20,30 de ani. In materie de sarbatori nationale, steag, imn, sunt insa partizanul revenirii la traditiile Parintilor Fondatori ai natiei.