Mă simt dator să dau cititorilor, acum şi nu mai târziu, o mică explicaţie.
Povestioarele mele, atâta timp cât vor rezista parcursului anatomic de la inimă la site-ul ACUM, vor rămâne fără reguli. Va urma poate să fie interpretat că va continua povestioara, va urma o altă povestioară sau nu va mai urma nimic…
Am citit până acum pe ACUM multe povestiri superbe, înduioşătoare şi bine scrise. Multe însă ating subiecte din trecutul plin de amărăciune al evreilor (amintiri). Faptele sunt mai mult sau mai puţin negate sau recunoscute, dar oricum sunt cunoscute (chiar şi de cei care le neagă cu neruşinare). Aici m-am gândit că poate în afară de trecutul fără de ţară mai avem şi un prezent. Amintirile din Israel sunt mai recente dar tot amintiri sunt. Şi iată o povestioară din armată.
De trei ori împietrit.
Se făcea că participam pentru prima oară (novice fiind în Israel) la un exerciţiu militar. Era iarnă. Douzeci de grade (Celsius) la miezul zile şi sub zero noaptea. Nu cred că aceasta a fost cauza, dar un generator electric de campanie se defectase.
Un soldat care din întâmplare era inginer electrotehnician, a primit sarcina să-l repare. A înjurat soldăţelul nostru, dar s-a apucat de treaba pe îndelete. Timpul trecea cam repejor. Un ofiţer cu grad considerabil a venit să-l muştruluiască pe omul nostru. Acesta, fără măcar să-i acorde o privire, i-a replicat mucalit: Noi amândoi suntem soldaţi, stimable (acesta-i va rămâne numele pe tot parcursul povestioarei). În situaţia de faţă diferenţa de grad dintre noi contează cam cât diferenţa de înălţime între noi. Deoarece eu sunt profesionistul, când termin te voi anunţa. Stimabilul s-a întors reglementar şi s-a retras (autorul a rămas împietrit (I)).
Peste câteva ore a venit stimabilul să anunţe planul misiunii. Timpul acordat m-a făcut să împietresc (II). Mi se părea enorm de scurt. Dar când am rămas împietrit cu adevărat (III) a fost când totul funcţiona după nici jumătate din timpul cerut. Şi de atunci… dorm bine.
Iar antisemitismul mă atinge în limita în care prostia umană persistă în ciuda celor circa zece mii de ani de evoluţie.