Mai puţin deranjante ca sforăitul, tresăririle din timpul somnului pot duce la veritabile separări în dormitorul conjugal. Uneori vremelnice, dacă nu definitive, sunt resimţite de 70 % din populaţie. Îmi amintesc de suferinţele unui coleg a cărui soţie, timorată de „reflexele” lui nocturne, l-a somat cu divizarea patului comun, numai după două săptămâni de la căsătorie.
Afurisitele contracţii muşchiulare, survin brusc şi pe neaşteptate, afectând braţele, picioarele sau întregul corp. Câteodată, sunt dublate de halucinaţii „hipnagogice”, adică survenite în momentul adormirii, dând senzaţia de cădere în vid, uneori însoţite de halucinaţii vizuale sau auditive. În schimb, fenomenul e de natură psihologică dar normal şi universal, nu rareori imperceptibil. Când însă intensitatea se amplifică, atât persoana în cauză cât şi aceea din imediata apropiere se trezesc subit, ajungând, cu timpul, la stări supărătoare de insomnie. Amplitudinea fenomenului se datorează, în general, consumului de stimulente precum cafeaua, a exerciţiilor fizice sau a stress-ului. Pentru unii cercetători, originea propriu-zisă a fenomenului rămâne la nivelul ipotezelor.
Claudio Bassetti, specialist în tulburările somnului la Universitatea din Zurich (Elveţia), emite supoziţia inhibiţiei motoneuronilor care ar excita fibrele muşchiulare. Astfel, când ne găsim în stare de veghe, mesajele de inhibiţie sunt transmisie de cortexul motor spre trunchiul cerebral şi măduva spinării, gata să ne controleze mişcările. În momentul adormirii creierul are nevoie de câteva secunde pentru a trece în „mod pauză”, fără ca toate zonele să acceseze simultan la această stare. După Claudio Bassetti, în timpul celor câtorva secunde de instabilitate, scăderea activităţii din ariile motrice conduce la pierderea de inhibiţii din trunchiul cerebral şi din măduva spinării, declanşând astfel contracţiile muşchiulare în cauză.
Dacă această ipoteză ne elucidează asupra mecanismului pus în joc de natură, ce putem şti despre eventuala utilitate a enigmaticelor tresăriri? Nu cumva sunt ele numai nişte uşoare lacune în constituţia creierului?
Pe de altă parte, cercetători de la universitatea Lund (Suedia) le atribuie un rol potenţial în dezvoltarea reţelei nervoase din măduva spinării. Blocând mişcările(tresăririle) din timpul somnului la cobaii destinaţi experienţelor, au observat că aceştia n-au produs reflexul de retragere a lăbuţei în contact cu un obiect încins sau dureros. S-ar putea, aşadar, ca în timpul evoluţiei, misterioasele „tresăriri” să servească la constituirea unei reţele nervoase necesare reflexului de protecţie, în timp ce restul corpului îşi găseşte odihna bine meritată. Ceea ce ar reclama o cât de câtă înţelegere din partea partenerului, sau partenerei de aşternut, în vederea perfectării reacţiilor acestei superbe maşini numită corp omenesc.
Excelentă prezentare a unei teme de comportament reflex, al fiinţelor vii ! Absolut valabil şi la om şi la animale. Rony, techelul meu, care doame în patul meu, de multe ori, începe să alerge în somn,deşi stă culcat e o parte !
Fenomenul descris de Dvs. Stimate Domnule Stephane Ionesco, nu e tot una cu „cârceii”, care se datorează unei cauze fizico-chimice, un deficit de circulaţie a sângelui, sau/şi un deficit de oligoelemente.
Dacă explicaţiile Dvs. sunt acoperitoare pentru mişcările reflexe, mai rămâne de explicat natură mişcărilor din timpul somnului, legate logic de natura visului
Eu am mers la spital o lună întreagă pentru pansamente,cu fractura unui os carpian şi a unui hematom uriaş la mână, pentruca în timpul unui vis, în care mă luptam cu cineva, am lovit puternic caloriferul, de lăngă pat !!
Gesticularea, în stare de veghe, s-ar putea să aibe aceslasi mecanism, cu cel descris de Dvs??
Interpretarea viselor, ar putea avea legătură directă cu mecanismele de tresărire în somn, sau au o cale a lor, neştiută încă,legată de „ce va fi”?
Un rabin-filosof a spus odată că „un vis neinterpretat, este ca o carte necitita”. Un vis, cred că are acelaşi mecanism cu mişcările din timpul somnului, desigur, legat de activitatea cerebrală conştientă, şi nu de „muşchi”.