 :
E adevărat că literatura „gastronomică” se caută, în ultima vreme, mai mult decât literatura de ficţiune, memorialistică sau eseuri. În cărţi sau pe internet, găsim sumedenie de reţete, tentante şi apetisante. O carte cu multe reţete interesante, tradiţionale, cu specific regional sau care ne învăţa cum să gătim rapid, gustos, economicos şi, mai ales, sănătos, nu trece neobservată. Zeci de ediţii publicate, sute de mii de exemplare vândute sunt dovada interesului pentru acest subiect inepuizabil. De altfel, că să reluăm o constatare de bun simt din prima ediţie a celebrei Sanda Marin, gradul de civilizaţie a unui popor este în directă legătură cu felul sau de a se hrăni.
Dar personal, nu am nici un fel de afinitate pentru acest subiect de care au fost atraşi celebrităţi din alte domenii, precum compozitorul Rossini, epigramistul Păstorel Teodoreanu, principesa Margareta sau literatul R.A.Roman. Iată însă că aflu o noutate interesantă: pictoriţa Ileana Haber scrie o carte de bucate pe care o ilustrează la modul umoristic. Motiv pentru care mă atrage de două ori. Ileană Haber nu poate uita mâncărurile preparate de bunica ei dragă. Nu ştiu exact compoziţia şi modul de preparare al prăjiturilor, ciorbelor, murăturilor, felurilor de carne sau aperitivelor, nici secretele tocăniţelor, pastelor, borşurilor,sosurilor sau pescăriei… Eu am fost atras de ilustraţiile frumoase şi pline de haz, care reconstituie universul copilăriei, acea perioadă de invidiat când totul îţi pare o lume de basm.
Dacă mai adăugăm faptul că pictoriţa însoţeşte reţetele apetisante cu desene nostime, originale, atractive încât rezultă un volum care nu este numai de arta culinară, ci şi de arta… plastică. Iată dar, relaţia existentă între cultură şi alimentaţie. De altfel, termenul de gastronomie nu se referă exclusiv la arta de a găti, este legat şi de artele frumoase. Cititorul se va delecta desigur cu secretele de bucătărie ale bunicii, dar va avea plăcerea dublată de ilustraţiile inspirate ale nepoatei-pictoriţe. Poftă bună!