L-am zărit din depărtare strălucind sub mângâierea unei zile nesperat de luminoase după atâtea altele posomorâte şi friguroase. Poate dacă nu ar fi fost cerul atât de albastru, nu aş fi ridicat privirea atât de sus…Suficient cât să-l văd şi să rămân uimită că nu l-am remarcat până acum…Îi urmăresc silueta frumoasă, aparent discordant de înaltă în raport cu înălţimea imobilului, îi zaresc trăsăturile mascate parţial de vizieră, însă ciocanul împietrit deasupra capului îmi trezeşte un sentiment confuz de dezamăgire…. Strada Episcop Radu nr.29…Perete în perete cu sediul Partidului Socialist Român (la numărul 31) şi el…trecut de prima tinereţe, cu acelaşi aer neîngrijit ,prăfuit, spoit neglijent…Poate această vecinătate mă determină pe moment să-mi imaginez o…”măsluire„ a cavalerului…. Şi totuşi „Omul de aramă” este „frate” cu ”Cavalerul înzăuat„ aşezat de Alexandru Dimitriu în vârful Primăriei sectorului 1…
Dar iată ce am reuşit să găsesc despre clădire, citând din cartea lui Silviu N. Dragomir, UN BUCUREŞTI MAI PUŢIN CUNOSCUT, Ed. Lucman, 2008 (www.casecareplang.ro/case/casa-cu-omul-de-arama/):
STIL ARHITECTURAL:nedefinit
PERIOADA:începutul secolului XX, 1933
GRAD DE PROTECTIE:monument de clasă B
ARHITECT:necunoscut
ADRESA:Episcop Radu, nr. 29
„Geamurile sunt sparte, acoperişul este perforat, burlanele originale (cu model) au fost furate şi înlocuite cu unele standardizate, care şi ele au fost smulse, lăsând apa să şiroiască pe pereţi, cărămizile ce alcătuiau odinioară zidăria aparentă ivindu-se astfel de sub o subţire şi neglijentă spoială. Grifonii şi celelalte animale fantastice care înfrumuseţau jgheaburile au fost înlăturate. Cu toată starea jalnică în care se află, imobilul se impune şi astăzi drept o construcţie de nădejde, rezistând atât nepăsării actualului proprietar (ICRAL) cât şi chiriaşilor vandali.
Omul de aramă, impasibil, se încăpăţânează încă să mai reziste vicisitudinilor vremii. Tot ce am reuşit să aflu despre fostul proprietar a fost că era „caretar”, adică făcea şi repara carete (trăsuri). Alţii spun că ar fi făcut avere ca antreprenor al structurilor metalice ale gării din Viena. Nu este exclus ca ambele variante să fie reale. Cert este că în spatele vilei există o mare atenansă, ce ar putea uşor să găzduiască şapte-opt boxe pentru construit şi reparat caretele. Casei cu „Omul de aramă” ar trebui să i se asigure un rol social (pensiune, muzeu) şi să fie inclusă în circuitele turistice ale capitalei. Este destul de mare. Are două etaje şi un splendid foişor deschis; veritabil punct de belvedere asupra bătrânului cartier Precupeţii Vechi.”