Am un prieten – şi voi aveţi? ce bine – pe care dacă nu îl cunoşteam simţeam că-mi lipseşte ceva in viaţă.
Să-i spunem Thomas, nu de alta dar chiar aşa îl cheamă. Visul lui din tinereţe era să devină pilot. Fiind nepot de rabin in Ungaria mai mult sau mai puţin comunistă, neplăcându-i cartea, şi de fapt din cauza niciunui din aceste motive, a devenit steward. Oricum, eu, care am ajuns in aviaţie doar la rangul de pasager, nu prea am motive sa nu apreciez realizarea parţială a viselor prietenului meu.
Soarta crudă şi nu prea, m-a facut sa-l reîntâlnesc, nicidecum din întâmplare, acum vreo doi ani, după vreo patruzeci de ani de pauză, la Los Angeles la el acasă. Vindea bijuterii, se căsătorise cu o tânără care putea sa-i fie copil şi făcuseră împreună un băieţel care putea sa-i fie nepot. Sper ca nu vă şochează povestea – nu? mersi.
Şi printre alte multe evenimente legate de întâlnirea noastră şi cu care nu am de gând să vă plictisesc, pot să vă spun că m-a invitat la un zbor cu avionul lui, pe care îl pilota chiar el în persoană. Curajos de fel, am acceptat. Probabil voia să ne depănăm amintirile în doi. Şi iată-ne zburând în buza norilor contemplând Los Angeles-ul nu prea de sus. Dar ca făcut, nici acolo nu am putut rămâne mult timp singuri. La un moment dat dintr-un alt aparat de zbor, cu elicea deasupra şi cu steaua lui David pe pântec, un tip pe care nu l-am distins prea bine, făcea semne disperate cu mâna.
Thomas, păstrându-şi calmul şi aruncând o privire la aparatura de bord, mi-a spus:
– Andrei, ăsta poate fi sau rabinul sau poliţia. Dar deoarece astăzi este Şabat şi zburăm în afara culoarului prevăzut … cred ca e poliţia. Pot să-i spun că transport, incognito, un agent al Mossad-ului?
(Va urma – dacă comentariile nu vor crea o depresie nervoasă autorului sau lectura… cititorului)
Mai mult decât haios, savuros. Continuaţi!
….e de ras nenicule , e de ras copios, de la ION PRIBEAGU pana acum n’am intalnit ceva mai plin de verva si distractiv! Da-i ininte, da-i inainte si nu te lasa, asta-i rugamintea mea!