A trecut la cele vesnice primul presedinte al Rusiei, un reformator si un anticomunist.
Probabil ca trasatura sa dominanta consta in faptul de a fi fost un nationalist rus.
Nationalismul lui Yeltin a fost nuantat, nefiind definit in mod energic: el a recunoscut spiritualitatea rusa in cadrul Bisericii Ruse, distrusa de comunisti si amenintata de islamismul oriental.
Utilitatea economica a dizolvarii Uniunii Sovietice in timpul lui Yeltin este discutabila. Yeltin a inteles insa ca bolsevismul in Rusia nu a facut decat victime si blocaje spirituale, iar islamismul unor provincii ameninta si mai mult spiritul rus slabit de comunism, la data dizolvarii Uniunii Sovietice.
Este clar ca odata cu incuviintarea nationalismului neislamic, ucrainian, moldovenesc si gruzin de a purcede spre neatarnare, Yeltin nu s-a mai uitat inapoi.
Provenind dintr-o familie de oameni simpli (un „mujic”), nu a crezut in starea precedenta a Rusiei de a fi o monarhie europeana, afiliere recunoscuta Rusiei inainte de Revolutia din Octombrie.
Astfel Yeltin a vazut ca valoare primordiala armata Rusiei, apropiata de popor si mediatizata favorabil prin prisma Razboiului al Doilea Mondial, acest fapt facandu-l sa pastreze structurile de conducere ale acesteia. Pe acest fir s-a ajuns la identificarea si promovarea lui Putin, un militar, ca succesor si la reafirmarea capacitatilor militare ale Rusiei.
Pe aceeasi filiera a fost introdus si un element de neocomunism in ierarhia rusa.
O data cu afirmarea oligarhiei contemporane ca beneficiara indiscutabila a unui procesului de privatizare care nu au reusit sa contribuie la bunastarea maselor mai mult ca pe vremea Uniunii Sovietice, s-au trezit nostalgii pro-comuniste, pro-URSS sau pro-monarhice in randul populatiei. Probabil ca numai cele din urma ar fi o solutie pentru reafirmarea valorilor adevarate in societatea rusa, cele precedente esuand ca ideologii, pe o placa veche.
Noile elite, nemonarhiste, au continuat izolationismul Rusiei in raport cu valorile europene si au contribuit la continuarea pauperizarii populatiei in sens larg.
Putin a mai facut curatenie prin ograda beneficiarilor lui Yeltin care chiar nu au cedat nimic populatiei, partial reabilitandu-l pe predecesorul sau, care a calarit un val care literalmente l-a depasit.
Ca urmare, la sfarsitul vietii, lasand mostenire realizari dar si mai multe controverse inca fara raspuns, Yeltin este asezat de destin intr-un rol de veriga in tumultul istoriei Rusiei.