Aproape că ne întrebam de ce tace „vedeta” rândurilor care urmează, uitând probabil ceea ce se spunea în urmă cu atâta amar de ani, privitor la vreo petrecere-ceremonie în cercurile sociale din vârful piramidei, aşa-numita „crême de la crême” a societăţii, anume că lumea bună vine târziu! Cei fără de care se spune că nu poate exista coaliţie guvernamentală în Israel (şi din nefericire, pe bună dreptate), au lăsat să se adune la marele bal mare al campaniei electorale, anunţate şi prezentate de maeştrii de ceremonii-consilieri de campanie, partidele şi blocurile electorale precum Likud-Beiteinu cu liderii lor, primul-ministru Beniamin Netaniahu şi Avigdor Liberman, precum şi cam fragilul bloc de stânga-centru, alcătuit din triada Yehimovici-Lapid-Livni, cu propriile suite (pardon, partide). Doar când durata balului pare să fi depăşit jumătatea, a apărut şi „marea vedetă”, aşteptată în fapt de întreaga adunare: partidul Shas, cu liderul ei Eli Ishai şi cu al său „numărul doi”, proaspăt-reabilitatul-revenit-în-politică Arie Deri, în acelaşi timp preşedinte al campaniei electorale a fracţiunii.
Ca într-un soi de marş triumfal precedându-le intrarea unde alămurile şi instrumentele de percuţie au creat fondul muzical al momentului, cei trei conducători ai Shas-ului, Eli Ishai, Arie Deri şi Ariel Athias, i-au cerut (citeşte pretins) lui Beniamin Netaniahu, încă de-acum vreo zece zile, să semneze un soi de „convenţie”, prin care se angajează la salvgardarea caracterului iudaic al Statului Israel, explicând electoratului orientarea viitorului guvern. După cum s-au grăbit, deocamdată, să-i şi declare lui Netaniahu dintru început, cei trei promotori (care se consideră şi vârful de lance) ai acestui caracter iudaic al statului, „noi suntem parteneri în prezenta coaliţie şi tot noi te vom propune în vederea celei viitoare, împreună cu sutele de mii de cetăţeni israelieni care te-au votat prin tradiţie şi facem un apel să trasezi calea strict-iudaică a viitoarei coaliţii”.
„Trio-ul” conducător al Shas-ului a expus două motive principale ale iniţierii acestei convenţii: atât asocierea cu mişcarea Israel Beiteinu, căreia îi atribuie „o scară de valori la antipodul celor tradiţionale ale Likudului”, cât şi „ultimele dezvoltări politice, adică formarea blocului de centru-stânga, în care Likudul ar fi dirijat de cuplul Lapid-Livni”.
Convenţia s-a vrut întemeiată pe patru principii centrale, de natură să alcătuiască „baza tradiţiei evreieşti, condiţie sine qua nou a continuării existenţei statului nostru ca stat evreiesc”. Cele patru principii ar fi: păstrarea status quo în chestiuni de religie şi stat, aşa cum s-a procedat până astăzi; evitarea legiferării „convertirilor-fulger” la iudaism, respectându-se cu stricteţe spiritul halahic; evitarea unui aranjament cu valoare de lege în privinţa căsătoriilor civile care vor permite căsătoriile mixte ale evreilor cu neevrei”; renunţarea la intenţia funcţionării transportului public în ziua de Shabat”.
După această „intrare forte” în campania electorală, fracţiunea Shas s-a şi grăbit să o concretizeze printr-un element al acestei campanii, de natură să scandalizeze nu numai complexul politic, dar şi o mare parte din cetăţenii votanţi: clip-ul de campanie „formaţi la telefon steluţă-convertire şi veţi primi (pe loc) certificatul”, clip în are o mireasă neevreică formează un număr de fax şi primeşte instant certificatul de evreică-casher. Desigur, mai există, inclusiv în justiţie, destule persoane cu drept de decizie tefere la minte, în speţă cei din Comisia electorală, prezidată de judecătorul de la Tribunalul suprem, Eliakim Rubinstein, care a obţinut eliminarea clip-ului din strategia electorală a Shas-ului. Cu un rudiment de bun-simţ, acesta nici n-a mai avut posibilitata să se „tocmească” prea mult şi s-a supus deciziei înaltului for. Dar asta, nu înainte de reacţia vehementă a fracţiunii Israel Beiteinu, în fapt principala vizată de acest filmuleţ publicitar după care „Shas-ul şi-a ieşit din minţi, derapând spre o instigare rasistă contra unor comunităţi întregi ale poporului israelian”, adăugând că în acest context, nu este vorba de proslăvirea Divinităţii (de către promotorii shasnici), ci dimpotrivă, de profanarea numelui Său”. Liberman a precizat în continuare că spre deosebire de Shas, Israel Beiteinu a promovat dintotdeauna un iudaism străin de activism, un iudaism „netto”, fără activişti intermediari, care au transformat iudaismul într-o sursă de putere şi de mijloace de existenţă”.
Ceva mai drastic – cât mai încape – şi pe bună dreptate, comentatorul în chestiuni de politică economică, Nehamia Stressler, a considerat – şi chiar a subliniat – că acest element de campanie al Shas-ului denotă un rasism de „cel mai pur caracter nazist”, precizând că nu întâmplător „a fost adus Arie Deri care, aşa cum a făcut şi este pe cale să facă din patru în patru ani, este iarăşi pe cale să elibereze din sticlă demonul comunitar”.
Dar după cum s-a dovedit la sfârşitul săptămânii trecute, un incident nefericit, în fapt, a fost transformat de liderii-promotori ai campaniei într-o adevărată artilerie grea a continuării acesteia: incontestabilul şi necontestatul mentor spiritual al fracţiunii Shas, rabinul Ovadia Iosef, a suferit un uşor accident cerebral, intens mediatizat – şi utilizat – de purtătorii de cuvânt ai campaniei. Spitalizat şi ţinut sub observaţie timp de două zile, rabinul Ovadia Iosef, la venerabila sa vârstă de 92 de ani (şi o spun fără urmă de ironie), a fost transformat într-un adevărat erou-martir al ultimelor intenţii ale actualului şi cu mari şanse de a fi şi viitorul guvern, anume de a aplica legea Tahl modificată, ce prevede încorporarea în armată – sau în serviciile de interes obştesc – a elevilor de ieshiva. Adunările cu un număr imens de participanţi, în vederea unei rugăciuni colective, pentru salvarea vieţii şi însănătoşirea rabinului Ovadia Iosef, au constituit un prilej pentru discursuri de acuzare furibundă directă a susţinătorilor acestei legislaţii, pentru nefericita problemă de sănătate a acestuia.
Fiul rabinului Ovadia Iosef, rabinul Yakov Iosef, a declarat că principala cauză care a declanşat această serioasă problemă de sănătate au fost neliniştea şi teribilele emoţii încercate de tatăl său, la vederea conturării tot mai pregnante a intenţiei recrutării elevilor de ieshiva, subliniind că din nenorocire, promotorii acestei direcţii „nu înţeleg amploarea adevăratului dezastru care s-ar putea abate supra fiilor lui Israel, prin aplicarea respectivei legislaţii”. Alţi veneraţi conducători al fracţiunii, rabinul kabalist David Batzri, ca şi fostul prim-rabin sefard al Israelului, Eliahu Bakshi-Doron, şi-au asumat partitura de solişti în acest cor al lamentaţiilor, subliniind că sănătatea şi chiar viaţa marlui mentor au fost expuse unui grav pericol, dat fiind că acesta a fost afectat până la răvăşire de pericolul recrutării în armată a celor care văd în studiul Torei menirea propriei existenţe şi că certitudinea acestui pericol „îi va sfâşia sufletul şi inima”.
De astă dată, cred că a venit vremea să-mi întemeiez deseori exprimatul respect pentru forţa şi sinceritatea credinţei unei persoane religioase: în ultima vreme, cel puţin, am avut impresia că rabinul Ovadia Iosef a fost realmente manevrat de către adevăraţii creatori de opinie shasnici, care i-au sugerat puternic afirmaţiile din ultimii ani. Pe măsură ce înainta în vârstă, omul acesta era, cred, din ce în ce mai uşor de convins că ideile induse, sugerate, ar fi izvorât din propria d-sale conştiinţă şi credinţă. De aceea, m-am simţit sincer afectată la aflarea ştirii privitoare la problema sa de sănătate. Dar asta nu m-a împiedicat să cred cu o similară fermitate că adevăraţii răspunzători pentru cele petrecute nu sunt promotorii legii recrutării, ci înşişi cei din anturajul familial şi spiritual al domniei-sale. Pentru a spune lucrurilor pe nume, aceştia au făcut dintr-un incident dramatic din viaţa acestui om un întreg eşafodaj de argumentaţie în vederea promovării intereselor proprii, nu neapărat, sau poate chiar departe de a fi spirituale şi evlavioase!
După alegeri suntem mai informați, dar asta nu rezolvă opția unui guvern după cum ne spune inima.
Rezultatele finale arată:
Likud-Beitenu 31
Yesh Atid 19
Labor 15
Hatnua 6
Kadima 2
Meretz 6
Habayt Hayehudi 12
Shas 11
United Torah Judaism UTJ) 7
Partidele Arabe 11
În această constelație se poate creea o coaliție fără partidele religioase (Habayt Hayehudi, Shas și UTJ), dar pentru asta trebue să ai c…., și să nu ți cont de religioșii din propriu-ți partid.
Netanyahu nu-i de calibru lui Ariel Sharon, deci nu-l văd formând un guvern: Likud-Beitenu, Yesh Atid, Hatnua, Kadima, Labor.
Un guvern format din aceste partide poate să facă toate reformele cerute de ”Primăvara Israeliană”, și poate începe Tratativele cu Palestinienii.