Sunt 56.000 de preoţi şi 48.000 de medici în România.
Câteva asemănări şi deosebiri:
– preoţii n-au salvat niciodată pe nimeni, însă toată lumea se roagă la ei şi le acordă încredere. Medicii, în schimb, salvează în fiecare zi mii de oameni, însă toată lumea îi înjură.
– în fiecare an, medicii buni pleacă în străinătate, de tot. Popii nu pleacă decât maxim într-o nouă biserică, construită peste drum.
– În ultimele două decenii nu s-a făcut nici un nou spital mare. În schimb s-au închis multe mai mici. Numărul de biserici aproape s-a dublat.
– nu avem nici un mare centru de cercetare finanţat la nivel european. În schimb finanţăm o catedrală a neamului, la nivelul european din Evul Mediu.
– marii noştri intelectuali sunt bigoţi. Unii practică chiar delirul mistic în cărţile lor. Nici unul nu apară ştiinţa.
În concluzie: rugaţi-vă să nu vă îmbolnăviţi. Sau, dacă totuşi o faceţi, rugaţi-va să muriţi repede. Pentru deces cu zece popi, România e însă perfect pregătită.
Şi-acum, ne pregătim să îi scutim de taxe. Fireşte, pe preoţi, nu pe medici.
Aşa să ne ajute Crucea Roşie!
Preluat de pe pagina Facebook a autorului.
Excelenta prezentare a unei realitati discordante!
Aritmetica prezentata de Stimatul Domn Mandruta developeaza ignoranta maselor largi. Sunt aceiasi oameni care merg si voteaza in necunostiinta de cauza.
Mai trebuia adaugat si faptul ca in Romania exista 18.000 de biserici, si doar 12.000 de scoli!
Eu personal, scuzata sa-mi fie parerea si la nivel stiintific si la nivel bisericesc, cred ca domnul Mindruta atinge iarasi si iarasi probleme esentiale cu mult bun simt. Bigotizarea lumii moderne (nu numai a Romaniei) in sensul religios al cuvantului (nu numai Ortodox ci si si al celelorlalte religii – tot Ortho Doxe) este un rezultat al saraciei (mintale, morale si nu in ultimul rand materiale) care poate duce, ca de obicei in istoria din care refuzam sistematic sa invatam cate ceve, la tragedii ireversibile.
De ce nu ne spune dl mandruta si cati ziaristi sunt, daca tot le are cu numaratoarea? Si pe cine au salvat ziaristii si de la ce? Cu ce se ocupa dumnealor, in afara de imbolnavirea populatiei cu stiri infecte? Hai sa fim impartiali!
@zana buna
Dar ziariştii n-au pretenţia că se ocupă de sufletul şi de bunăstarea oamenilor.
> Cu ce se ocupa dumnealor, in afara de imbolnavirea populatiei cu stiri infecte?
Dar văd că dv. aţi scăpat de imbolnavirea cu stiri infecte! Sau n-aţi scăpat?
Şi apoi, dacă (să zicem) ziariştii sunt nişte răi, îi scuză asta pe alţii?
Este socanta afirmatia „Zanei bune”, macar in raport cu pseudonimul ales!
Zana buna adevarata are har, asa cum si in orice activitate umana sunt oameni cu har. Zana buna, macar cea din povesti, nu da cu bata in balta. Cred ca „Zana buna” cea din comentarii apartine, direct sau indirect, majoritatii de 58.000, din aritmetica Domnului Mandruta.
Asemanarea cea mai evidenta dintre preoti si medici ramane mercantilismul. Si unii si altii, dintre cei lipsiti de har, „tin” tarabe cu preturi fixe, pentru seviciile aduse populatiei.
Afirmația „marii noştri intelectuali sunt bigoţi. Unii practică chiar delirul mistic în cărţile lor. Nici unul nu apară ştiinţa” este complet fără fundament. Ar fi necesar măcar un exemplu.
În rest, pardon să am, sînt propoziții preluate și nefiltrate. De data asta, nu, nu merge.
@Sfartz Pincu
Acuma… într-un anumit sens sunt şi eu mercantilist pentru că, ca angajat, am lucrat pentru bani şi nu de ochii frumoşi ai patronului sau ai clienţilor… Dar probabil că vă referiţi la altceva…
@Sorin Paliga
N-am de unde să vi-l scot acuma pe Lucian Mândruţă şi să-l pun să vă dea exemple. Este adevărat că nu chiar toţi marii noştri intelectuali sunt cu adevărat bigoţi, dar câţi dintre ei sunt, şi se declară, atei?
Cu delirul mistic: n-am acuma la-ndemână citate pentru că nu colecţionez opus-urile „celor mai mari” din anii 1930, de exemplu. Dar o mostră de stil (am spus „stil”) abscons contemporan pot să vă dau:
Aţi recunoscut, desigur, autorul şi opera, ceea ce dovedeşte că este unul din marii noştri intelectuali.
Nu spun că fragmentul este lipsit de sens. Când eram cu 15 ani mai tânăr, am făcut un experiment: am încercat să înţeleg şi să redau într-un limbaj normal conţinutul primelor 4-5 pagini din acest renumit text. Mi-au ieşit 2/3 dintr-o pagină. Din păcate, cele 4-5 pagini, dezbărate de stilul kantian (despre care s-a spus că „tulbură apele ca să pară profunde”), s-au dovedit a fi nişte banalităţi. Să nu-mi spuneţi că este pentru că nu am înţeles.
Privitor la apărători ai ştiinţei: conform principiului „sarcinii probei” (onus of proof), vă las pe dv. să-mi daţi un exemplu de un mare intelectual care combate vehement valul de pseudo-ştiinţă care a deferlat peste România în special dupa 1989 (dar nici cu „Meditaţia Transcendentală” nu mi-e ruşine 🙂 ).
Iar articolul în cauză nu este o analiză ştiinţifică ci un ansamblu de aforisme, publicate, pe de-asupra, la rubrica „Humor”. În orice caz sunt în mare parte foarte bien vu!.
@Alex. Leibovici
Aţi înţeles fără îndoială că am prezentat un fapt bine cunoscut pentru cine cunoaşte termenul „ţine”=(are o afacere), că este vorba de condiţionarea efectuării unor servicii specifice, de către unii medici, şi de către toţi preoţii, „numai” dacă sunt remunerate! A nu se confundă cu o prestaţie contractuală. Obligaţia morală de a ajută oamenii este transformată în subiect de negociere de tipul „îmi dai, te operez” sau „îmi dai – mă rog pentru ţine”.
@A. Leibovici:
Nu, nu am recunoscut autorul, nu citesc asemenea prostii pretențioase.
Altfel, dacă doriți o afirmație generală, precum „există o decădere evidentă a nivelului intelectual contemporan” – da, sînt de acord. Motivul: promovarea non-valorilor în funcții de conducere. Nu dau nume, de teamă să nu-mi stîrnesc valuri de antipatie în varii locuri, inclusiv aici, pe forum.
@Sorin Paliga
„… prostii pretenţioase…”
Fragmentul este din Gabriel Liiceanu, Despre limită, începutul primului capitol (deci nu este smuls din context).
Sunt de acord cu evaluarea dv. sumară, dar mi-e teamă că o să vă stârniţi totuşi valuri de antipatie în varii locuri… 😉
Concluzie: poate că Lucian Mândruţă are totuşi ceva dreptate…
Dat fiind că mi le-am stârnit deja, o repet expressis verbis, ca să nu creadă cumva cineva că am altă părere despre acest submediocru promovat la rang de mare intelectual. Un snob fără fundament, superficial și fără substanță. Egoist și fără viitor. Lingău fără scrupule.
Nu aceasta este România profundă. Dacă vă referiți la faptul că asemenea non-valori sunt promovate cotidian ori cvasicotidian, inclusiv prin varii emisiuni TV, da, așa este, asta face parte din tragedia actuală a României. Pe de altă parte, mi se pare firesc: într-o țară condusă de incompetenți politic este firesc ca și în instituțiile teoretic culturale să fie oameni de același calibru, de același tipic și de aceeași incompetență.
Nu comentez mai departe, cred că ajunge.
@Sorin Paliga
Sincer să fiu, eu credeam că Liiceanu este universal aclamat în România; mă bucur că nu este aşa.
Dar cum rămâne cu concluzia mea că poate că Lucian Mândruţă are totuşi ceva dreptate în privinţa marilor intelectuali? Sau aveţi dv. un (contra)exemplu pozitiv, ca să zic aşa?
Liiceanu e aclamat de cei ca el, adică de mulți aflați în posturi de conducere și care se perie unul pe altul, ca să nu folosesc un alt limbaj.
Nu am spus că Mândruță nu ar avea dreptate, la o asemenea afirmație însă dai exemple, 1-2-3… așa, fără argumente, nu are nicio valoare.
În timp ce asemenea pseudointelectuali sînt aclamați, oameni de mare valoare, poate discutabili pt unele atitudini, dar mari oameni: lingvistul Gh. Ivănescu și nepotul său, poetul Cezar Ivănescu; din vechea generație, Gellu Naum și Ion Caraion. Clasicistul Gh. Mușu, autor al unor cărți cu adevărat fundamentale despre vechile civilizații sud-est europene, inclusiv despre traci. Și mulți alții. Au intrat în neființă aproape ignorați, în cel mai fericit caz cu o mențiune de 15 sec. la știri.
Din multele variante posibile, Academia alege ca socialist-comunistul Iorgu Iordan să dea numele Inst. de Lingvistică. Nu am nimic cu memoria numitului, lingvist notabil la vremea sa, dar autor și al unor submediocre analize privind toponimia și antroponimia românească, politic vorbind un lingău notoriu. Păi ăsta să dea numele Inst. de Lingvistică? Hasdeu, Pușcariu, Gh. Ivănescu nu erau cu adevărat reprezentativi? Nu erau într-adevăr mari lingviști?
La peste un secol, scrierile lui Hasdeu te fac și azi să meditezi, să te gîndești, chiar dacă, strict științific, mai greșea uneori. Păi se poate compara Hasdeu cu comunistul Iordan?
Dar aici e mult de discutat, mult de tot…
Acuma, sincer să fiu, nu știu ce procent de adulatori are sau nu are numitul de care am vorbit și alții ca el, eu am criteriile mele și nu mă interesează ce cred alții, ascult însă argumentele, poate mă conving. Îmi repugnă însă snobii, farseurii, submediocrii și lingăii, regn cultivat și înainte de și după 1990.
Cultura română ar merita alți șefi, să spun așa, alți purtători de opinie, alți vectori intelectuali. Hertei Müller i s-ar fi cuvenit, zic eu, un loc, nu știu dacă ar fi acceptat. Sincer, nu-mi place cum scrie, dar asta e altă poveste. Dar ținuta sa intelectuală, verticalitatea sa… a fost aici, i-au luat cîteva interviuri și apoi nimic, niente, nada, nic…
Gol, goliciune morală și intelectuală, popor nefericit.
Dacă v-am înţeles bine, drept exemple pozitive de mari intelectuali îmi daţi un număr de lingvişti (şi istorici).
Ori eu mă gândeam la intelectuali „mari” nu în sensul de buni specialişti în domenii ale ştiinţelor exacte sau tehnice, sau lingvişti, istorici, geografi, etc.
Mă gândeam la „mari” în sensul poziţiei lor în piramida producerii şi transmisiei ideilor: la cei care dau „tonul” unei culturi, la generatorii de idei, la purtătorii de opinie, la vectorii intelectuali, cum spuneţi, începând cu filozofii.
Deci, concret, avem în prezent filozofi care să fie contrariul a ce spune Mândruţă, adică care să fie în primul rând raţionali?
Am dat exemple din domeniile umaniste cunoscute mie. Nu pot da exemple din ce nu știu.
Altfel, eu nu văd la ora actuală niciun adevărat, real, profund vector de opinie intelectuală. Nici nu îndrăznesc să mă gîndesc la ceva gen Havel ori la altcineva, să zicem Urho Kekkonen din anii ’60 și ’70.
Ei nu pot apărea cu actualul sistem de promovare, deoarece blocajul instituțional, corupția (da, există o mare și profundă corupție în instituțiile culturale, deși acolo ar trebui să fie mai mică), incompetența promovată la rang de virtute nu se pot înlătura așa ușor, sînt vicii vechi, moștenite din perioada interbelică, din timpul dictaturii carliste și adîncite după război. În 1989, pur și simplu puterea a fost preluată de o gașcă #2 a PCR, formată din oameni mult mai agresivi, mai venali și mai cruzi, fără scrupule, parveniți și mojici. Ei s-au format la școala democrației, între timp au prins cheag de normalitate, sînt considerați expresie a democrației. Nu-i mai dai jos așa ușor. Nimeni nu cedează puterea de bună voie, cu atît mai puțin ACEASTĂ categorie de oameni.
Aceasta este România contemporană, țara unui popor profund nefericit, batjocorit și umilit. Ce vreți umilință mai mare decît să vină un nene și să spună că au fost falsificate 2 milioane de voturi? Ce umilință poate fi mai mare decît haitele de procurori care au hăituit pe niște amărîți din mediul rural pt că s-au dus la referendum? Acesta este „statul modern”, reformat și împachetat de Führer și de echipa lui.
Cum puteți crede că, într-un asemenea stat, într-o asemenea jale comportamentală, pot apărea intelectuali de elită? vectori de opinie? o „Românie profundă”? din ce? cine o promovează? cine o susține? cu ce valori? Cu șefii unor instituții culturnice care se autointitulează filosofi fără să poată scrie un rînd coerent? cu niște snobi de bani gata, fără fundament cultural? cu lingăi fără suflet? Vreți să mai dau nume? Dau. Cînd dl Kivu, pe acest site, se întreba, retoric, „de ce PDL nu poate lua 25%”, își arăta clar apartenența la această categorie de pseudointelectuali, de plîngăcioși ai puterii, să-i vadă șeful că țin cu el, cu Puterea… vai de noi.
Cu asemenea oameni vreți să construim o Românie reală, profundă? Nu, nu, nu.
Eu mi-am pierdut de mult iluzia că România poate avea INSTITUȚII reale, de promovare a valorilor. Da, poate avea valori punctuale, locale, talente mai mari sau mai mici, dar talente neoficiale, pur și simplu creatori, așa cum pot și așa cum știu. Este și motivul pt care m-am retras din edificii politice și politizante, deși mă pricep la unele domenii sau am pretenția că mă pricep. Scriu pt mine și pt studenții mei, pt cîțiva cititori, atît cît sînt. Despre culturile preistorice, despre mileniul I, despre civilizația tracilor, despre slavi și expansiunea lor, despre etimologia limbii române. Astea nu mi le poate lua nimeni, sînt ale mele.
Recomand tuturor, dacă vor să edifice ceva solid în țara asta, să edifice individual, cu dragoste și cu suflet. Speranța unor edificii comune, de grup, va eșua. Dacă însăși Academia nu este în stare să-l promoveze pe unul dintre marile spirite, pe Hasdeu, și alege să dea numele Inst. de Lingvistică folosind numele unui comunist notoriu, ce putem aștepta de la asemenea instituții?
Cred că ajunge pentru azi.
Subscriu!…:)
@Sorin Paliga
Urho Kekkonen? Îmi aduc aminte că era bine văzut de tovarăşii sovietici, ceea ce e un semn prost, în timp ce Havel – din contra 🙂
În plus, există ceva indicii că U.K. a fost recrutat de KGB; despre anturajul lui acest lucru este confirmat: v. aici. Aşa că poate aţi confundat şi nu la U.K. v-aţi gândit…
Dar voiam să spun altceva, mai important.
Am recitit şi văd că legaţi calitatea intelectualilor de sistemul de promovare, adică de calitatea instituţiilor şi a birocraţiei de stat. Dar intelectulalii (în sensul meu – cei care dai tonul) sunt şi au fost mai întotdeauna „liber-profesionişti” în capacitatea lor de generatori de idei, asta deşi aveau deseori activitatea didactică la stat.
Este adevărat că răspândirea ideilor depinde de libertatea, precum şi interesul mass-mediei şi a editurilor de a răspândi ideile respective, dar am avut impresia că în România lucrurile nu stau prea prost, cel puţin pentru lucrări care au şanse să aibă succes – chiar la un public restrâns – adică să fie viabile dpdv comercial.
Deci nu sunt convins că identificaţi corect factorii care determină calitatea slabă a intelectualilor noştri.
Nu ştiu dacă este o consolare, dar impresia mea este că de mari intelectuali / filozofi raţionali e lipsă şi în ţări mai de prestigiu…
Ader însă pe deplin la spiritul ce se degajă din:
@Alexandru Leibovici. Nu am nicio informație conform căreia U.K. ar fi fost agent KGB, dar da, știu că a dus o politică non-agresivă față de URSS și mă întreb ce ar fi putut face altceva? Comportamentul politic trebuia analizat contextual, nu in abstracto. U.K. era romancier, nu știu cum e evaluat de criticii literari, dar cred că ați prins ideea. Nu-s deloc sigur că Havel era prost văzut de ruși, în orice caz nu era prost văzut de Gorbaciov, doar el l-a adus la putere, nu? să nu-mi spuneți că Havel a ajuns șeful statului în răspăr de ruși, că nu vă cred. Doar, în sept-oct 1989 erau acolo ciopor, cu tancuri și KGB-iști.
În rest, e de discutat.
Mulțumesc pt aprecierile din final.
Nu se poate spune ca preotii nu salveaza pe oameni. Ei pot ajuta oamenilor sa-si salveze sufletul si prin aceata le ajuta sa ajunga in rai. Pentru acest lucru preotul ia si merita un comision!
@CHARLIE
Daca chiar salveaza suflete oare n-ar trebui sa astepte sa vedem rezultele inainte sa ia plata? Dupa ce vedem probabil „comisionul” ar fi mai mare. Comisionul la „salvarea sufletului” nu se masoara tot in suflet ci in lucruri lumesti? Nu e nici o deosebire intre a merita si a pretinde? Sau n-au incredere nici ei ca functioneaza si vor sa fie siguri de plata?
Cam multe clisee aveti intr-un mesaj asa scurt.
Mi se pare ciudat ca propinentii principali din comentariile de mai sus declasează automat pe intelectualii cu viziuni social-politice „comuniste”!
Poate fi un intelectual veritabil si cel care are aderente la comunism, si cel cu vederi liberale, si chiar si cel cu atitudini nationaliste…
Baza unui intelectual este capacitatea de gandire a creierului sau…
Un Paulescu nu este mai putin intelectual pentruca era antisemit! Un Mangeron nu este mai putin matematician genial, daca la un moment dat s-a manifestat ca legionar! Un Korolev nu este mai putin intelectual pentruca era comunist. Lista poate fi enorma! Si nu ma refer numai la laureatii Premiului Nobel care, chiar, daca unii din ei erau specialisti in domenii inguste si nu enciclopedisti, aveau vederi comuniste sau liberale.
Insasi notiunea de „intelectual” este legata de capacitatea de „a gandi” si nu de capacitatea de a avea „sentimente”, sau „aderente” pro sau contra unor unor tipuri de organizare sociala.
@Alex Satmareanu La ce va referiti cand vorbiti despre clisee? Eu personal n’am nicio incredere in oamenii „sfinti” de orice religie. Si se altfel, ce e in mana este palpabil rasplata pe lumea cealalta este in dubiu. Imi reamintesc de o imagine pe care nu pot s’o uit. Am fost in Mexico City intr’o mare biserica impodobita cu kilograme de aur. Pe drum spre intrare vezi femei indiene cu un prunc in mana mergand distante in genunchi ca sa se roage pentru sanatatea lor sau a pruncului. Oare nu credeti ca era mai indicat sa se deschida clinici moderne pentru acest scop. Rai sau iad mai bine doctori!
@CHARLIE:
Scuze, inca un caz clasic al axiomei lui Poe (http://rationalwiki.org/wiki/Poe's_Law) in care eu chiar credeam ca vorbiti serios dar se pare ca avem aceeasi parere.
Se pare ca anumite ordine religioase chiar aveau clinici. Imi reamintesc ca am fost intr’un oras pe nume TOMAR in Portugalia, in care se gaseste si un castel al ordinului Templierilor. Pe o strada laterala era o clinica pentru oameni nevoiasi (presupun) care era sprijinita de biserica catolica.
S-au exprimat destule idei aici, totuși autorul nu simte nevoie să le comenteze. Sau autorii stau undeva sus, în sfera lor superbă a geniilor și nu discută cu prostimea de jos? Domnule Mândruță, citești aceste rânduri? Părerea autorului interesează, nu?
@Sorin Paliga
Textul a fist preluat de pe pagina Facebook a autorului, n-a fost scris special pentru ACUM, deci e probabil că autorul nu citeşte aceste comentarii.
Nu știu care este politica dv., eu presupuneam că autorii de aici scriu pt ACUM.tv, preponderent, și îi interesează ce reacții au cititorii. Dl Mândruță știe, presupun, că i-ați preluat textul. Nu este deloc interesat ce comentarii a stîrnit?
@Pincu Sfartz
Da, intelectual este o meserie, sau profesiune, dacă preferaţi, iar meseriaşii pot fi mai buni sau mai proşti.
Intelectualii care cred în comunism sunt intelectuali proşti, dar sunt, într-adevăr, intelectuali.
Da, autorii publicaţi aici scriu pentru ACUM, preponderent. Care este exact situaţia în cazul de faţă, nu ştiu. Ştefan? Wanda?
Cred, domnule Leibovici, că este foarte important să ținem seama de contextul aderenței la comunism.
La începutul sec. XX, mulți intelectuali, unii de elită, au aderat la comunism. La ora aia, nimeni nu știa ce și cum va fi, teoriile lui Marx și ale lui Engels erau atractive. Borges, de ex., a aderat la comunism, descrie singur asta în colosala sa proză Forma spadei. În mișcarea bolșevică, au intrat mulți intelectuali. Ulterior, cînd și-au dat seama ce a ieșit, fie s-au sinucis, fie au fost omorîți de alții.
Cu totul altfel stă problema cu „intelectualii” care, după ce comunismul s-a afișat clar un regim de asasini, l-au mai susținut. După al doilea război mondial, pot fi scuzați cei care, inițial, fără să știe exact ce se întîmpla în URSS și în țările satelite, nu au luat atitudine. În anii ’60 însă, cînd se știa foarte bine ce se întîmplase și ce se întîmpla acolo, a mai fi comunist însemna un act de trădare față de umanitate, față de condiția de om. Ce scuză au comuniștii francezi și italieni din anii ’60, ’70 și ’80, cînd știau foarte bine ce se întîmplase în Est? Ce scuză au neocomuniștii români de după decembrie ’89, au intrat în faza „feței umane”, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Cred că toate nuanțele acestea sînt importante, nu pot fi puși toți laolaltă, în aceeași găleată. Sigur, dv. vă referiți la nostalgici, la cei care au asasinat și apoi s-au făcut că nu știu.
Cum vă explicați, de ex., că după dec. 89 legile din România și din alte țări foste comuniste nu au clarificat, prin texte simple, gradele de responsabilitate, pe niveluri de răspundere: asasini (la propriu), torționari (care au chinuit oameni, fizic și moral), lingăi care, fără a fi chinuit direct, au contribuit la arestarea și la torturarea altora; turnători de bună voie, care o făceau cu plăcere; turnători pt că astfel au fost obligați să facă, prin șantaj și prin amenințări. De ce, după 20 de ani, apare în România o lege a lustrației? Păi pe cine să lustrezi după ce, cei ce trebuia să fie lustrați, conduc de mulți ani România? Pe dușmanii lustragiilor? Pe amantele lor?
Foarte puțini au sesizat și au analizat această imensă bătaie de joc, unde au fost puși la grămadă tot soiul de oameni, iar acuzați au fost tocmai cei periferic vinovați, nu șefii care au asasinat, au chinuit, au lins tălpile comuniștilor. Aceasta este reforma statului? Asta e lustrație? Așa ne apreciem înaintașii?
@Sorin Paliga
Oricine cu puţină judecată ar fi putut să-şi dea seama ce se va întâmpla dacă oamenilor li se neagă dreptul de proprietate, dacă aceasta li se confiscă, – cu forţa, evident. Şi ce formidabilă violenţă este necesară pentru a implementa şi pentru a menţine un asemenea sistem, în care oamenii, fără drept de proprietate şi deci lipsiţi de autonomie, devin sclavi.
Ei, dle Leibovici, post eventum e simplu. Eminescu, da, critica vehement comunismul, Borges adera la el prin anii ’20. Numai din această analiză nu pot afirma că Eminescu era mai inteligent decît Borges. Nu toți puteau face analiza asta, oamenii erau fermecați de clișeele de tip reclamă (egalitate, înlăturarea exploatării etc. etc.), nu cred că puteți simplifica toate astea într-un asemenea mod de analiză, îmi cer scuze dacă sînt prea abrupt.
Țin minte că, la 6 ani, începeam să învăț singur rusa, deoarece puteam citi de la 5 ani și mă cam plictiseam, pe vremea aia nu aveam calculatoare, iar la noi în sat nici măcar nu aveam electricitate. Pe la 12 ani eram, să zic așa, un comunisticel… brusc, pe 21 august 1968, aveam deja 12 ani și 3 luni, am primit un pumn în plex și m-am cumințit, invadarea Cehoslovaciei m-a făcut ca, din copilașul comunist să ajung la 18 ani bărbierit și anticomunist. Nu știu cum aș fi evoluat fără acel șoc al invaziei, dar țin minte că m-a impresionat extraordinar, am simțit că se întîmplă ceva cumplit, că ceva foarte rău se va ivi pe lume, un monstru. Bun, eram mic comunist la 6 ani și la 12 ani și două luni mă cumințeam. Dar dacă nu era invadarea Cehoslovaciei? Cum evoluam? Nu știu, poate că eram mai deștept și învățam din mers, poate nu eram.
Nu cred că lucrurile astea sînt așa de simple, mi se pare că le expediați prea ușor…
Dl. Prof. Paliga,
Noi solititam si preluam articole de la multi autori. Asta nu inseamna ca acesti autori sunt obligati sa raspunda la comentariile facute de cititorii nostrii.
Va multumim pentru ca cititi revista ACUM si va solicitam si dv sa scrieti un articol pentru revista noastra.
Cu respect
wanda lucaciu
@Sorin Paliga
Cred în continuare că îl confundaţi cu altcineva: nu am găsit înformaţia că U.K. ar fi fost scriitor. Nu figurează nici pe lista de aici a scriitorilor finlandezi.
Havel a devenit disident public din 1968 până la mijlocul lui 1989, când în URSS era vremea lui: Brejnev, Andropov, Cernenko, şi abia din 1985 vremea lui Gorbaciov. Aşa că timp de cel puţin 17 ani a fost văzut de ruşi ca mare duşman. Iar că ar fi venit la putere cu vreun ajutor explicit din partea lui Gorbaciov – informaţia asta n-am găsit-o. Sunt de acord că îşi datorează funcţia de preşedinte în mod indirect lui Gorbaciov, şi anume incompetenţei acestuia ca lider comunist 😉
Analiza mea la care vă referiţi era asta:
Ce credeţi că este „simplificat” în acestă analiză? Singura parte pe care o retrag este aprecierea că „*oricine* cu puţină judecată ar fi putut să-şi dea seama etc.”, dar persist să cred că un intelectual ar fi trebuit să-şi dea seama. În rest – je persiste et signe. Şi mulţi oameni nu s-au lăsat prostiţi de obiectivele luminoase şi s-au uitat şi la mijloacele amintite de mine şi pe care comuniştii le preconizau în mod public şi cu totul explicit.
Faptul că dv. vi s-au deschis ochii 😉 între 12 şi 18 ani
– contrastează net cu felul cum au evoluat mulţi alţii, înclusiv, sau mai ales, intelectuali maturi care au văzut orori mult mai mari, începând cu „Teroarea Roşie” şi înăbuşirea rebeliunii din Kronstadt (1921).
– contrastează cu cazul meu, când deschiderea ochilor s-a produs mai eşalonat şi sensibil mai târziu…
Nu-l confund: „Urho Kekkonen had very carefully collected and saved his personal papers from his early years. Before he started his long career in politics in the 1930`s he had already been an important fugure in student and sports politics, a succesful athlete and a very eager writer.” etc.
http://www.kolumbus.fi/ukk-arkisto/endex.htm
Pe Havel l-am tradus în română cu cea mai importantă lucrare a sa non-fiction (Interogatoriu în depărtare, în original Dálkový výslech), știu destul de bine activitatea sa. Evident, sînt lucruri pe care nu le știu. El corespundea noii politici a Kremlinului întruchipată de Gorbaciov, care dorea o imagine mai bună a URSS-ului. La fel era, în Polonia, Lech Wałęsa (sigur, de alt calibru). Ce s-a întîmplat ulterior cu Gorbaciov și cu aceștia e povestă lungă, istoria e prea recentă pt a o putea analiza.
@Sorin Paliga
„Urho Kekkonen … had ..been …a very eager writer.”
„Writer” – da, dar nu romancier cum ati scris la inceput. Am cautat sa vad ce a scris – nici un roman, numai texte de politica si istorie. Englezescul „writer” nu este echivalent cu romanescul „scriitor”; „writer”, cf. dictionarelor, este mult mai larg.
Pe de alta parte, din chiar perioada activitatii politice a lui Urho Kekkonen vine notiunea de „finlandizare”. Iar in 1980 Urho Kekkonen a primit Premiul Lenin pentru Pace…
In alta ordine de idei, despre rolul pe care il joaca in prezent intelectualii, in particular dascalii ca transmitatori de idei, mi s-a parut interesant acest articol.
Eu îl știam de prozator, mă rog, nu m-am exprimat foarte exact. A scris și tot felul de proze non-fiction. În Finlanda a fost (nu știu dacă mai este) foarte admirat pt political lui echilibrată.
Cît privește medaliile, și Ceaușescu a fost medaliat de regina Angliei care, în 1990, s-a grăbit să-i retragă medalia post mortem. Penibil.
Cu scuzele de rigoare, nu ader la modul dv. de analiză istorică. Kekkonen a fost, la vremea lui, un model politic, nu era ușor pt Finlanda în vremurile alea. În 1939, a făcut față singură unui atac nemilos. A fost creatorul formulei „aktiivi neutralisuus” (neutralitatea activă), de mare ecou în țările nealinitate, cu Kekkonen și Tito membri activi în Europa.
Sigur, după ce toate trec, totul devine simplu. Urmînd logica dv. de analiză, ce ar fi trebuit să facă Finlanda? să intre în NATO? să atace URSS-ul? sau ce anume, concret? A se vedea analiza lui Havel privind anul 1968. Dacă citești izolat de context, ai putea înțelege că Havel era pro-sovietic, ceea ce nu este deloc adevărat. Era doar rațional.
@Sorin Paliga
„A scris şi tot felul de proze non-fiction.”
A scris *numai* non-fiction, dar n-o să ne certăm pentru atâta lucru 🙂
„Cît priveşte medaliile, şi Ceauşescu a fost medaliat de regina Angliei…”
Glumiţi, domnule Paliga! Încercaţi să bagatelizaţi! Vă asigur că decernarea Premiului Lenin pentru Pace trecea – neoficial, desigur – prin Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, după un studiu foarte atent de dosar. Printre companionii acestui premiu se numără Ludvik Svoboda (1969), Salvador Allende (1972), Luis Corvalan (1974), Janos Kadar (1976), Julius Nyerere şi mulţi alţi campioni ai libertăţii… Am scris anii ca să aveţi o indicaţie a contextului…
De altfel, Urho Kekkonen a primit deja în 1963 Ordinul Lenin; tot aşa, dosar în beton… Nu mai vorbesc de alte ordine, cum ar fi cel mai înalt ordin din Bulgaria, din Polonia, Cehoslovacia (Řád Bílého lva), Iugoslavia, din România (Ordinul Steaua României).
„…ţările nealinitate…”
Sunteţi naiv, domnule Paliga, erau bine alineate, şi anume URSS-ului.
„Urmînd logica dv. de analiză, ce ar fi trebuit să facă Finlanda?…”
Eu nu i-am reproşat că, de exemplu, nu şi-a dat foc în piaţa publică, eu m-am mirat numai că, asemuindu-l cu disidenţii, l-aţi dat ca exemplu de atitudune demnă şi curajoasă. Sau v-am înţeles greşit şi nu l-aţi dat? U.K. a fost un „realist” şi „pragmatic” obişnuit, ceea ce Havel n-a fost; dacă era, nu am fi auzit de el, cum n-am auzit de mii de alţi intelectuali cehi şi slovaci…
În numele cărui ideal politic s-a opus Havel regimului de atunci – nu ştiu, şi este, oricum, o altă temă (foarte interesantă însă…).
Nu sînt avocatul lui Kekkonen, cred că un finlandez ori un finolog (nu știu dacă există termenul) ar fi mai potrivit. Din cîte știu, imaginea lui a rămas pozitivă în Finlanda. Haideți să încercăm un wild card: cum ar fi trebuit să fie președintele Finlandei în perioada războiului rece? (cu proiecție în epocă, evident).
Nu am bagatelizat, încerc să analizez contextual. L-am citat pe UK nu ca disident, ci ca scriitor-intelectual ca șef de stat. Nu-s mulți.
Da, corect, multe țări nealiniate erau pro-sovietice, Finlanda nu avea încotro; Tito nu reiese deloc din documente că ar fi fost prosovietic; de alții nu știu, oricum nu mai e relevant acum.
@Sorin Paliga
„cum ar fi trebuit să fie președintele Finlandei în perioada războiului rece?”
Cum v-am explicat, nu despre asta este vorba, ci dacă a fost exemplar în felul în care Havel a fost; pe aceştia doi i-aţi numit dv., pentru exemplaritate similară, am înţeles eu…
„Nu am bagatelizat … L-am citat … ca scriitor-intelectual, ca șef de stat.”
Nu, cu Premiul Lenin (şi, cu 17 ani înainte, cu Ordinul Lenin) aţi bagatelizat. Ca scriitor(?)-intelectual deosebit … ce puteţi spune, concret, la acest capitol?
Ţările „nealineate” : erau sistematic de partea URSS la ONU şi în toate celelalte foruri. Erau pentru calea de mijloc (calea de mijloc între democraţie şi dictatură?) şi erau, în marea lor majoritate, ele însele dictaturi. Cf. Wiki, membre fondatoare (1961) erau: Iugoslavia, Indonezia, Egipt, Ghana, India. Obiective: printre altele lupta contra imperialismului, colonialismului, neo-colonialismului…
Organizaţia mai există; în urma congresului de la Teheran (2012), Iranul a preluat de la Egipt preşedenţia Organizaţiei până în 2015, când va avea loc următorul Congres, în Caracas, Venezuela (poate 😉 )
„Finlanda nu avea încotro…”
Atunci ce mare merit are un om care face ce face pentru că nu are încotro???