Literatura egipteana
Cântecul Harpistului
“Regii divini care au fost pe vremuri se odihnesc în piramidele lor
Si la fel oamenii de neam mare si slaviti
Înmormântati în piramidele lor.
Ei si-au cladit case,
Locuintele lor, însa, nu mai sunt,
Ce s-a petrecut oare cu ele?
…
Refren
Petrece-ti ziua cu fericire si nu te mâhni!
Ia seama, nimeni nu-si poate lua avutia cu el!
Ia seama, nici unul din oamenii care au plecat dintre noi nu poate
Veni înapoi!”
Literatura ebraica
“4. Un neam trece si altul vine, dar pamântul ramâne totdeauna!
5. Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi. (…)
9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, ca nu este nimic nou sub soare.”
(Eclesiastul I )
“1. Cei ce cugeta nedrept si-au zis în sine : (…)
3. Când se va stinge, trupul nostru se va face cenusa si duhul se va risipi ca aerul cel usor.
4. Numele nostru se va uita cu vremea si nimeni nu-si va aduce aminte de lucrurile noastre si viata noastra va trece ca urma norului si se va risipi ca negura, pe care o alunga razele soarelui si caldura lui o îngreuiaza.
5. Ca umbra de trecatoare este viata noastra si sfârsitul ei e fara înapoiere (…)”
(Cartea întelepciunii lui Solomon, II )
Horatius
Catre Postumus
“Hei, Postume, Postume, -n apriga fuga
Se spulbera anii si-n van e-orice ruga,
Caci nici batrânetii ce vine grozava,
Nici mortii neînfrânte n-aduce zabava!”
Fr. Villon
Balada doamnelor din alte vremuri
“Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încânt,
Archipiada si Thais
Ce-s vere bune prin orând?
Echo ducând orice cuvânt
Spre larg, în zvoana murmurata,
frumoasa coz? Dar unde sunt
zapezile de altadata?
…
Închinare:
Pe unde-s, Doamne, si de când,
Nu cauta! Cheia-i pastrata,
în versul meu; dar unde sunt
zapezile de altadata?”
M. Costin
Viata lumii
“A lumii cânt cu jale cumplita viata,
Cu griji si primejdii, cum ieste si ata
Prea subire si-n scurta vreme traitoare.
O, lume hicleana, lume înselatoare,
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vara;
Cele ce trec nu mai vin, nici sa-ntorc iara,
Trece veacul desfrânat, trec ani cu roata,
Fug vremile ca umbra si nici o poarta
A le opri nu poate. Trec toate pravalite
Lucrurile lumii si mai mult cumplite.
Si ca apa în cursul sau cum nu sa opreste,
Asa cursul al lumii nu sa conteneste.
Fum si umbra sunt toate, visuri si parere.
…
Unde-s ai lumii împarati, unde este Xerxes,
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,
Avgust, Pompei si Chesar? Ei au luat lume,
Pre toti i-au stins cu vremea, ca pre niste spume.“
J.W. Goethe
Faust
„Îsi merita viata, libertatea-acela numai
Ce zilnic si le cucereste ne-ncetat.
Si astfel îsi petrec aicea pe limanul
Primejdiei copii si tineri,
Barbati, mosnegi, cu vrednicie anul.
As vrea sa vad asemenea devalmasie,
Sa locuiesc cu liberul popor pe libera câmpie,
Acelei clipe as putea sa-i spun, întâia oara:
Ramâi, ca esti atâta de frumoasa!”
A.de Lamartine
Lacul
“- O, timpule, te-opreste! Si voi, grabite ore,
Lasati al vostru zbor;
Crutati pe-aceia care voiesc sa se adore
Tot timpul vietii lor!
…
O timp pizmas! Cum oare mânia ta nu-ntreaba
Nicicând soarta de care nadejdile mi-anin,
Si-n zilele de vraja tu fugi cu- aceeasi graba
Ca-n zilele de chin?
…
Trecut, eternitate, neant, totul ne minte!
Graiti : unde e vremea ce altadata fu ?
Raspundeti: doar o clipa din clipele prea sfinte
Ne veti mai sta nu?”
M. Eminescu
“Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncânta azi cum ma miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, pline de-ntelesuri.”
(Trecut-au anii…)
“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate.”
(Glossa)
“Cu mâne zilele-ti adagi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-apururi ziua cea de azi.”
(Cu mâne zilele-ti adaogi…)
L.Blaga
În marea trecere
“Moto: Opreste trecerea.
Stiu ca unde nu e moarte,
nu e nici iubire, si totusi te rog: opreste,
Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea.”