Am avut plăcerea unui sejur în Tenerife pregătit cu multe luni înainte şi vreau, fără intenţia de a scrie un ghid turistic, să împărtăşesc câteva impresii care poate vor inspira şi tenta pe unii dintre dumneavoastră.
Tenerifele, insula din grupul celor şapte ale Arhipelagului Canarelor au, ca şi acestea un climat blând şi se situează pe meridianul Greenwich. Este o insulă cu peste 800000 locuitori (capitala, Santa Cruz, circa 200000 de locuitori), provincie a Spaniei, deci în UE şi Schengen.
Bine pregătită pentru turism, cu o infrastructură excelentă, oferind vizitatorului priveliştea unui parc naţional în jurul vulcanului Teide (3718 m), insula e pregătită să-i primească aşa cum se cuvine pe turiştii înfriguraţi ai Nordului, Angliei, Germaniei dar şi pe sud europeni, italieni, francezi, ca şi pe cei din Estul Europei.
Vulcanul Teide
Ofertele Tenerifei http://www.tenerife.es
Strelitzia – Wikipedia
Arhitectură şi peisagistică
La prima vedere, insula nu poate concura cu, să zicem, marile capitale Viena, Paris, Roma, Berlin, Londra sau cu oraşe ca New Yorkul. De aceea este poate şi trecută cu vederea în discutiile lor de catre turiştii ,,culturali”. Totuşi, ofertă culturală, mai ales vizuală (arhitectură şi peisagistică) nu e de neglijat. În oraşele vechi ale insulei, stilurile arhitecturale se combină în armonie.
Nou si vechi – Santa Cruz
Tenerifezii sunt maeştri în crearea efectelor estetice de orice natură. O fac cu rafinament şi profesionalism. Se pot admiră clădirile în stil clasic colonial sau în colonialul art deco. Primele sunt împodobite cu frumoasă piatră poroasă vulcanică, care prin culorile ei cenuşiu-închis le conferă dramatism.
Palat în stil colonial art deco – Santa Cruz
Mai departe, toate celelalte genuri sunt reprezentate, de la modernism la post modernism şi industrial. Muzeul de Etnografie şi Istorie naturală din Santa Cruz este găzduit într-o fostă cazarmă, amenajată cu rafinament.
Edilii nu s-au sfiit nici să facă apel la mari birouri de arhitectură internaţionale că Herzog şi De Meuron (elveţieni, care au construit sala olimpică din Pekin) sau Antonio Calatrava, cel care a umplut lumea de clădiri-monumente. Primii au proiectat Plaza de Espania şi complexul Bibliotecii municipale şi TEA (Tenerife Espacio de las Artes). Celui de-al doilea îi aparţine sala de concerte Auditorium, plasată pe mâlul oceanului, având formă îndrăzneaţă a unei strelitia (floarea simbol a Canarelor) din plăci de faianţă albă.
Auditorio – Santa Cruz
Ca şi cum nu ar fi destul, sau tocmai pentru a împlini lucrarea arhitecţilor, întâlnim în orăşele mari (Santa Cruz) bulevarde înflorite şi înverzite de vegetaţie tropicală plasate într-o fîşie generoasă în miljocul celor două benzi de circulaţie şi împodobite din sută în sută de metri de sculpturi de Moore, Michelangelo şi mulţi altii.
Sculpturi pe bulevard – Santa Cruz
Pentru iubitorii peisagisticii, în afară de natură din munţi, numeroase parcuri (Parque Garcia de Sanabria în Santa Cruz – da, este numele primarului sub care s-a construit) sau Grădina Botanică din Puerto de la Cruz, sau parcul de lângă Clubul Cultral Taoro din vechiul şi pitorescul oraş Orotava. Plante ornamentale reprezentative ale Tenerifei sunt strelitia, copacul dracena drago (cu trunchiul şi crengile umflate că omul Michelin şi care zgâriate lasă să curgă seva ca un sânge roşu de balaur) şi spectaculosul ,,moţ al curcanului” Echium wildpretii care creşte tocmai sus pe platoul vulcanului Teide.
Echium_wildpretii
Pentru amenajarea plajilor de la Santa Cruz (Playa de Teresitas) sau alte staţiuni litorale din sud a fost exportat nisip auriu din Sahara. Spre uimirea mea, în timp ce colindam cu maşina pe mici şosele de munte am întâlnit deseori echipele de întreţinere ale şoselelor care măturau cu sârg până şi rigolele. Cu mici excepţii, este curat şi îngrijit aproape peste tot.
Viaţa socială
Temperatura din decembrie-ianuarie este de 19-23 grade (se poate face şi baie) iar vara nu depăşeşte 35 Celsius în medie. Clima şi ambianţa pun bazele unei vieţi sociale agreabile. Locuitorii vechi ai insulei, Guansii, acum pomenti peste tot, au dispărut nu mult după cucerirea arhipelagului de către spanioli. După 1960 a început exodul turistic dinspre ţările cu economii înfloritoare ale Europei (ţările scandinave şi ele) chiar dacă insulele erau recomandate deja de la sfârşitul secolului al 19-lea. Poate nu chiar aşteptat, Canarele se situează în topul destinaţiilor turistice mondiale.
Turiştii care se îndura să renunţe a se cazeza în staţiunile litorale, extrem de bine puse la punct dar într-un fel, nişte rezervaţii pentru turişti cu contact social slab cu localnicii, vor avea plăcerea să se amestece cu spaniolii pe la terasele din Santa Cruz, Orotava, Laguna.
Turisti si localnici – Icod del Vinos
Periodic au loc festivaluri, un carnaval (ianuarie-februarie) şi alte sărbători stradale printre care şi botezul oilor şi caprelor în ocean – rebaljo de cabraş. Cei care nu se mulţumesc cu sărbătorile stradale pot merge la un specacol unul din frumoasele săli de teatru (de exemplu în Santa Cruz sau în Laguna) sau la spectaculoasa sală de concerte Auditorio din Santa Cruz.
Se poate vedea şi deduce câtă trudă depun locuitorii pentru a-i servi pe turişti. Duminică seara nu numai restaurantele dar aproape toate prăvăliile ţin deschis până târziu. Gandindu-te la zvonurile care spun că şomajul e mare şi salariile mici, te întrebi la cine ajung fluviile de bani cheltuiţi. Poate că există un adevăr şi în spusele jovialului frizer de lângă hala de mâncare din Santa Cruz (Mercado Nuestra Senora de Africa): ,,Mafia… corruption… Justiţia? – Nada!”.
Gastronomie
Strâns legată de viaţa socială, gastronomia oferă şi ea mici surprize exotice. Ce-aţi spune de îngheţată sau spumă desert de mălai (Gofio)? Alte specialităţi sunt papas (cartofi) fierţi în coajă şi tăvăliţi prin sare, ca să se manînce muiaţi în sosuri (mojo) verde sau rojo. Sau o cafea, pahar de vin, sau portocală stoarsă – zumo natural de aranja (puteți preciza sin azucar dacă nu îl vreți îndulcit suplimentar), toate ieftine ca… braga. Şi peşte (printre care sardine prăjite) fructe de mare (marisco).
Cafenea in holul hotelului – Laguna
Turul insulei şi bugetul
Există excursii de o zi cu autobuzul plecând din staţiunile din sud (o firmă scandinavă le oferă cu 20 euro inclusiv masă de prânz) sau se poate închiria o maşină (atenţie, drumuri înguste pe munte, deşi perfect amenajate) sau folosi excelentă reţea de autobuze Titsa.
Cei care sun curioşi ce e în afară Tenerifelor pot încercă excursii cu feribotul în celelalte şase. Acolo aşteaptă alte delectări.
Din păcate, nicio companie ieftină de avioane nu merge pe insula, care are două aeroporturi. Din Scandinavia, şi probabil din multe alte locuri, se pot cumpăra excursii cu transport aerian ,,charter”. În sezon de vârf (Crăciun, An Nou) o săptămână poate costă în jur de 600 euro cu mic dejun.
În rest mâncarea, transporturile, alte mărfuri şi servicii sunt aproape la jumătate de preţ faţă de continent.
Sugestii de documentare
Pe lînga Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Canare , saitul http://www.tenerife.es care pot fi primele surse recomand cu căldura următorul ghid în speranța ca a fost editat și în românește (pentru cei care preferă):
Canary Islands (Eyewitness Travel Guides) in editura DK Publishing
http://www.amazon.com/Canary-Islands-Eyewitness-Travel-Guides/dp/075666134X/ref=sr_1_2?s=books&ie=UTF8&qid=1358097099&sr=1-2&keywords=canary+islands+travel+guide
Dragi cititori, dacă vă simţiţi înfriguraţi, sau căutaţi ineditul în forme exotice mai puţin spectaculoase, vă e dor de viaţa socială, admiraţi natură, istoria, arhitectură şau pur şi simplu vreţi să vă relaxaţi, îndurati-vă ca măcar odată să renunţaţi la o destinaţie turistică clasică. Daţi o şansă Tenerifelor!