Primesc o invitaţie la o expoziţie de fotografie a trei artişti din Haifa care şi-au depăşit condiţia de amatori. Pe Eduard Mattes îl cunosc, el este şi un excelent caricaturist, arhitect de profesie, autor de schiţe literare şi, când e cazul, gazetar sau critic literar. Pentru toate acestea, a primit premiul Ianculovici anul trecut. Ceea ce îi uneşte pe cei trei expozanţi, în afară de pasiunea comună pentru fotografie, este faptul interesant că… lucrează la Societatea de electricitate. Voi face o digresiune: invitaţia la expoziţie ca şi portretele celor trei protagonişti sunt însoţite de desene prieteneşti, caricaturi foarte reuşite, rodul strădaniei lui Mates.
Shmulic Friedman
Vom relata, probabil, cu altă ocazie despre exponatele foto ale lui Smulic Fridman, Evgheni Maghelnic şi Eduard Mattes, multumindu-ne cu câteva consideraţii despre caricatura portretistică. Vorbim despre portrete cu tresaturi exagerate sau distorsionate, care păstrează însă esenţa persoanelor, astfel încât să le putem recunoaşte şi identifică fără probleme.
Evgheni Maghelnic
Dar ce înseamnă ilustrarea satirică a unei persoane? Caricatura poate complimentă, dar poate şi insulta (mai ales când serveşte politică), dar de regulă prezintă cu simpatie artişti, scriitori, celebrităţi… Este un gen aparte al artelor vizuale, care foloseşte exagerarea intenţionată a unor trăsături sau caracteristici în scopul atragerii atenţiei. Caricatura amuză, destinde, atrage. O caricatură reuşită poate fi mai elocventă şi poate spune, fără cuvinte, mai mult decât un text cu foarte multe cuvinte.
Eduard Mattes
Caricatura ironizează cu simpatie (sau dimpotrivă) în forme directe, simbolice, metaforice. Ea amuză pe unii, probabil îi irită pe alţii, ea poate fi o sarjă amicală, umoristică, satirică, critică sau de atenţionare; e un desen în care sunt exagerate la modul grotesc chipul, trupul, uneori caracteristicile morale sau psihice ale personajului. Se pare că Eduard Mattes, din acest punct de vedere, nu dezamăgeşte.