Într-o lume imperfectă, plină de neprevăzut, oamenii se strecoară prevăzători şi grilulii dintro scenă a vieţii în alta.
O voce lăuntrică le dă replica pe care ei o repetă obsesiv în gînd pînă cînd în mintea lor ţîşneşte revelaţia geniului.
Dispus să-şi dea pumni în cap, Bebe se aşează pe vine lîngă bătrînul copac. Complexat de înălţime şi ranchiunos din fire, căuta mereu să îşi impună punctul de vedere. Se făcea luntre şi punte să obţină ceva şi nu renunţa nici în ruptul capului la ideile sale.
Aşa era el. Un grăsun complexat şi încăpăţînat care considera că are mereu dreptate. Plin de sine şi prost îmbrăcat, cu trening şi lanţ greu la gît, cu şapcă şi pantofi de lac, îşi omoară timpul prin baruri şi săli de biliard. Şmecher de meserie, plin de bani şi cu o maşină scumpă, privea hipnotizat fetiţele pline de fiţe de pe străzile capitalei. Uneori, lipsit de scrupule, îşi caută victimele printre puştancele cu figuri în cap şi fusta de o palmă.
Acum stătea abătut, rezemat de trunchiul noduros al copacului şi reflecta o îngrijorare adîncă şi grea. Din cînd în cînd ducea la gură sticla pe jumătate goală. Îşi umezea buzele apoi privea trist gîtul lung al sticlei de bere.
– Nu înţeleg, şopti el parcă pentru sine şi strîngînd cu putere ţigara în colţul gurii se ridică brusc în picioare. Un lucru însă tot am înţeles, continuă el scrîşnind din dinţii de aur. Nu există Dumnezeu!
Coana Miţa, bătrînica aceea ţîfnoasă, camuflată în zîna măseluţă, îl privea răutăcioasă pe bărbatul mic de statură şi guraliv. De pe scăunelul ei, muierea aceea băgăcioasă şi super enervantă, care nu îşi poate ţine limba veninoasă în frîu, pare gata să-şi arate caninii tăioşi şi otrava din cerul gurii.
– Da’ ce ai tu, mă omule, ai înnebunit? spuse ea cu voce mieroasă. O să te prăpadeşti înaintea mea dacă o ţii aşa şi tot nu rezolvi nimica.
– Lasă-mă, bre, în pace că mă enervezi, şuieră el printre dinţi ca şerpii.
– Tu’i naţia ta de corcitură, zise baba şi rînji viclean pe sub mustaţă. Hai, zi repede ce te doare şi găseşte baba leac pentru suferinţa ta.
Bebe era analfabet dar nu şi prost. Şi totuşi, necăjit şi supărat pe dumnezeu, el lasă garda jos prostit de vorbele mieroase pe care baba ştiuse să i le vîre in creier.
– Ce să fie bre, oftă el din greu trecîndu-şi mîna peste capul ras. Apoi stă puţin pe gînduri, se scarpină pe chelie şi cu vocea răguşită de tutun începu să debiteze lucruri incredibile despre femei şi jocuri de noroc.
– Tu’ţi mama ta azi-şi-mîine, de pitic prost şi figurant. Enervată pînă peste cap de aiurelile lui Bebe, coana Miţa se ridică iute de pe scăunel şi cu mîinile în şolduri se apucă să-l facă mai ceva ca la uşa cortului.
Prins în cursa întinsă cu viclenie a babei, jumătatea de om o privea năuc, mai-mai să-şi piardă echilibrul.
A început să vorbească cu greutate, ca şi cum, limba i se împleticea în gură.
– Bre, io…
– Taci dracu’ şi înghite, îl repezi baba de cum deschise gura. Auzi la el, şmecher stîngaci şi cu aere de vedetă infestată cu mahalagism. Auzi chestia dracului, să te facă o puştoaică cu caş la gură iar tu să-i mai găseşti şi scuze. Păi, cît de prost trebuie să fii?
Bebe îşi scaprină chelia, se scarpină în cur şi apoi îşi bagă degetul în nas.
– Ptiu, drace, urlă coana Miţa scuipînd asfaltul printre dinţii stricaţi. Mare găgăuţă esti!
Tocmai atunci o blondă sexy şi simpatică coboară dintr-o maşină neagră şi intră în scara blocului. Fusta scurtă mulată pe fundul mic şi osos îl făcu pe Bebe să arate de parcă îşi băuse minţile.
– Hoo, drace, zise baba sictirită de atitudinea inestetică şi păcătoasă a bărbatului. Şezi blînd şi nu te lăsa dus de val, că nu-i de nasul tău.
Readus cu picioarele pe pămînt de vocea piţigăiată a femeii, Bebe se chirci la umbra copacului.
Apoi, îşi aprinse o ţigară, luă sticla de gît, şi cu o sete uriaşă îi ciuguli şi ultima picătură.
Întunericul îşi arată muşchii în mahalaua europeană. La poalele unui copac, un papă-lapte, făcea ca un tractor cu două remorci.
Ceva mai încolo, adunaţi în jurul unui foc care să-i apere de ţînţari, cîţiva bătrîni, ca nişte căţei vagabonzi, discută pe larg, avînd ca sursă de inspiraţie politica.