Toate bune si frumoase in economia Americana, unde odata cu stoparea evolutiei crescatoare a ratelor dobanzii, intentia anuntata de un consortiu format din marii creditori ai sectorului imobiliar de a lungi termenul de expropriere, prin extinderea perioadelor de creditare si reducerea ratelor dobanzii, face ca o poienita de stabilizare, ce-i drept mai joasa, a preturilor proprietatilor sa se fi gasit, cel putin pe termen mediu, orice coborare majora fiind putin probabila.
Se pare ca restructurarea economica americana de concentrare pe segmente si mai specializate va continua, astfel tolerandu-se importurile chinezesti ieftine care e drept, au distrus ceva forta de munca autohtona, dar trocul – “continui sa fac importuri, cu conditia ca yuanul sa nu devina o moneda de rezerva” – se mentine. Astfel se pare ca insistenta Departamentului de Stat al SUA cu privire la aprecierea iuanului, ar trebui sa inceteze, datorita faptului ca odata cu aprecierea iuanului, asteptarile unei aprecieri pe termen lung se vor accentua, astfel facand din iuan o moneda de rezerva.
Astfel datorita continuarii exporturilor, China continua sa se incalzeasca avand cote anuale de crestere a PNB de 2 cifre, pana la un punct la care fie alte tari din Asia vor intra pe acelasi segment de piata, fie ei vor abandona acest segment intrand pe unul superior (vezi deciziile anuntate de a produce autovehicule si avioane). Pana atunci, China continua sa concureze direct cu India pe segmentul de bunuri de consum mediu specializate, iar India incepe sa lanseze sateliti comerciali la preturi incredibile (vezi lansarea de ieri a unui satelit comercial Italian).
Pe segmentul bunuri de consum specializate, Japonia se lupta cu Germania, pare-se ca extinderea UE sa fi fost indusa de depasirea Germaniei de catre Japonia cu o lungime de barca (vezi VW Golf GTI contra Honda Civic Si), astfel Germania cautand fie protectie pe pietele europene, fie un element sporit de competitivitate ca de exemplu reduceri de costuri in Romania sau Bulgaria.
La capitolul supergrei, Rusia continua sa produca un cash flow pozitiv prin exporturile de armament catre India si China (vezi ultimul contract de miliarde cu India). Rusia se pare ca e specializata pe segmente de utilitati si armament care nu genereaza concurenta pe piata europeana. Astfel Rusia devine un candidat ideal de a participa la liberul schimb de pe piata europeana fara a produce inflatie.
Romania intra in ecuatie ca un potential de absorbtie a fondurilor redus ca urmare a lipsei de capacitate, care poate genera instabilitate. Astfel Romania are nevoie de investitii din categoria finantarii proiectelor noi. Aceste proiecte noi daca exista cerere pe piata interna, vor substitui importuri. Daca nu exista cerere interna, o eventuala intrare in concurenta pe pietele externe trebuie gandita inainte de finantarea proiectului, ca urmare se estimeaza la nivelul pietei de munca o nevoie crescanda de experti in contabilitatea de gestiune, analiza costurilor si studiul materialelor. Aprecierea in continuare a sectorului imobiliar este incerta, cel putin o mentinere a preturilor actuale este posibila in contextul eliminarii obligativitatii depozitului initial de catre BNR, care largeste baza cererii solvabile. Aprecierea terenurilor agricole dincolo de randamentul mediu agricol pe termen de 20 de ani la preturi mondiale (vezi contractele futures de grau la cea mai lunga maturitate), va scumpi in continuare productia de hrana, transformand tara intr-un importator de hrana net, transformarea cu succes a unor foste terenuri agricole in puncte de agrement fiind incerta si fortand si mai mult marirea creditului intern de consum. O analiza pe segmentul de cetateni romani care isi petrec concediile in alte tari datorita costurilor interne ridicate, si nu datorita dorintei de a vizita tari noi, poate concluziona ca o reducere drastica a costurilor si ridicarea calitatii serviciilor este necesara inainte de a tatona cererea externa.