Toată ploaia asta
Care cade pe acoperişuri de o săptămână
Se adună gâlgâind prin burlane
Şi curge, vânătă de ciudă,
Peste capul meu.
Mă tem să părăsesc zăgazul
Că ajunge ploaia asta ca o nebună
În reţeaua de canalizare
Şi se îneacă crocodilul
Care a scăpat alaltăseară
De la muzeu.
E o harababură
De nu se mai înţelege nimic.
Unii dau ordine pripite.
Alţii le contramandează subit.
Unii gestionează resursele.
Alţii protestează
Că au ajuns cotele apelor la Liceu.
Prefectul este depăşit.
E drept că a ajuns acolo
Pe bază de relaţii personale
Şi acum se dă cu capul de toţi pereţii.
Treaba lui, dar uite că până una-alta
Toate belelele se sparg în capul meu!
Şeful de la opoziţie
Şi-a suflecat pantalonii până la genunchi,
Mânecile balonzaidului până la coate
Şi străbate arterele vitale
Urlând cât îl ţin amigdalele:
Priviţi fraţilor, s-a înecat crocodilul!
E o neglijenţă strigătoare la cer.
Dacă nu mă înec şi eu în zilele următoare,
Fac ce fac şi vi-l aduc salvat în eleşteu;
Să-l vadă Europa, fraţilor!
Să-l vadă şi Bruxellesul!
Vă dau cuvântul meu!
Dan David, Los Angeles, Febr.-24-2006.