De Thomas CSINTA (1) şi Ion OTĂRĂŞANU (2)
Deteriorarea învăţământului românesc(3) la toate nivelurile datorată degradării programelor şcolare este un fapt dovedit de toate statisticile, testele PISA ducându-l pe cel preuniversitar pe locul 34 în Europa, iar în ceea ce priveşte învăţământul universitar ne este greu să acceptăm că nici o universitate din România nu este clasificată în primele 500 din lume.
Pentru îndreptarea lucrurilor a fost dat publicităţii Manualul Calităţii în învăţământ, care propune cadrul asigurarii calităţii şi cel de autorizare a furnizorilor de Educaţie şi Formare Profesională (EPF).
De la început facem precizarea că nu dorim să contrazicem acest manual, elaborat, bănuim, de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), care ca institut, în fond, este un prestator de servicii ce-şi desfăşoară activitatea pe baza unor contracte încheiate cu cei interesaţi de serviciile sale.
Mai mult, credem că în manual există destule îndrumări ce pot duce la creşterea calităţii şi eficienţei actului didactic, dar cu o condiţie primordială: această calitate să se regasească în planurile de învăţământ şi programele şcolare elaborate de comisia de specialitate a MEC.
Atât timp cât planurile de învăţământ sunt demolatoare pentru elevi (între 17 şi 21 discipline, toate concepute in maniera « informativa » !), iar programele şcolare nu au o viziune unitară, « formativă(4) » şi interdisciplinară asupra conţinutului învăţării, usor caccesibile elevilor si in special celor cu capacitati intelectuale medii (si nu supradotati !), manualul în cauză este foarte puţin utilizabil.
Referindu-ne la matematică, considerăm că programa acestei discipline trebuie să plece de la tradiţiile învăţământului matematic românesc, de la faptul că “matematica trebuie să capete importanţa rolului pe care îl are ştiinţa modernă” (Acad. Prof. Gh. Mihoc) şi în acest scop trebuie să crească numarul de ore la această specialiltate deoarece aplicaţiile metodelor matematice în toate domeniile de activitate devin din zi în zi mai importante.
Este suficient să comparăm programa pentru clasa a VII-a (a XI-a) din 1937 cu cea de astăzi şi vom afla cu stupoare că se făcea tot ce este astăzi în programa de matematică M1 plus un capitol de mecanică).
Scăderea numarului de ore prin reducerea materiei a condus la transformarea matematicii şcolare din ceva legat indisolubil de ideea de demonstraţie în ceva ce evită demonstraţia, deci transformarea matematicii în ceva ce nu mai este matematică.
Mai mult, pentru că profesorii predau strict programa, iar programa este prost concepută, devin profesori slab pregatiţi, adică apare un fenomen de involuţie a învăţământului.
Acest lucru se vede şi din tot ce s-a întamplat cu fostele examene de treaptă, care s-au înlocuit, treptat-treptat, cu probe din ce în ce mai uşoare, renunţându-se apoi la ele, când s-a constatat că aceste probe duc la rezultate cu atât mai proaste cu cât sunt mai uşoare.
Or, dacă rezultatele sunt slabe după ce s-a operat o reducere de programă, nu era firesc să se puna la loc ce s-a luat decât să fie redusă şi mai mult?!
În loc de acest firesc, ministerul de resort a suprimat concursul de admitere în liceu şi l-a transformat în examen de capacitate şi apoi în testare naţională, examen pentru care nivelul cunoştinţelor poate fi coborât oricât de jos.
Aşa cum este concepută astazi, programa şcolară conduce la o educaţie matematică defectuoasă încât putem ajunge (daca nu cumva am ajuns!) la ceea ce se numeşte “analfabetism matematic” (Acad. Prof. S. Marcus).
Tot mai mulţi elevi urăsc matematica sau văd în ea o activitate plictisitoare şi – mai mult – matematica devine o formă de tortură pentru mulţi elevi, iar cei care simpatizează matematica răman cu reflexul aplicării unor formule sau algoritmi, adica o matematică de rutină.
De asemenea, programa de matematică trebuie sa pornească şi de la realitatea că această ştiinţă este necesară în formarea intelectuală a tinerilor, deci este nevoie de matematică adevarată, care să includă inţelegerea naturii gândirii matematice, relaţia acestei gândiri cu ştiinţele naturii şi societăţii, înţelegerea dintre componenta naturală şi cea artificială a limbajului matematic, afinitatea matematicii cu arta (mai ales poezia şi muzica), filosofia etc. (deci interdisciplinaritate!).
Totodată, programa şcolară trebuie să aibă în vedere şi faptul că, pentru a deveni atrăgătoare, matematica trebuie să ofere şi o recompensă intelectuală şi pentru aceasta, spunem noi, trebuie să pornească de la intuiţie şi jocuri şi să continue cu fundamentarea noţiunilor în sensul dezvoltării fireşti a matematicii, deci este nevoie de o programă unitară pentru toţi anii de şcoală.
În concluzie, datorită importanţei pe care o are matematica în ştiintele naturii şi societăţii, neglijarea ei poate aduce prejudicii tuturor cunoştinţelor, fiindcă cine o ignoră nu poate cunoaşte celalalte ştiinţe. (Mai grav este faptul că cei care sunt astfel ignoranţi nu işi dau seama de propria lor ignoranţă).
De aceea, o nouă programă unitară de matematică, care să duca la un învăţământ matematic formativ şi interdisciplinar, trebuie adusă urgent în dezbaterea opiniei publice.
Academia Română, Institutul de Matematică al Academiei, Facultăţile de Matematică trebuie să se implice în mod obligatoriu în elaborarea noii programe, care, tot în mod obligatoriu, trebuie supusă mai întâi dezbaterii opiniei publice.
_____________________________________________________________________________
(1) Prof. univ. dr, CUFR-Bucureşti, grup CPS (Centrul de Consultanta, Studii si Cercetari de pe langa Scolile Superioare Franceze de Inalte Studii) -Paris,
(2) PPGE (Profesor Preparator « Grandes Ecoles », Franta), CUFR-Bucureşti, Profesor, Colegiul National Economic « A.D. Xenopol » – Bucuresti
(3) Ne referim la învăţământul de masă pentru că vârfurile au fost şi vor fi întotdeauna şi nu neapărat olimpici.
(4) Ca exemplu, atragem atenţia în mod deosebit asupra faptului că programa de Matematică, din învăţământul preuniversitar francez, este mult restrânsă faţă de aceea românească, în primul rând, deoarece ciclul secundar francez se desfăşoară pe durata a numai 3 ani, faţă de 4 ani, în România, iar în al doilea rând, pentru că învăţământul preuniversitar francez este structural, formativ (“vorba” lui Gauss: “puţine dar coapte şi bine închegate!”), faţă de cel românesc, care este informativ!
Cu titlu informativ, putem menţiona că în cadrul Analizei Matematice, în programa de liceu nu sunt abordate riguros şirurile date prin termen general. Nu se cunosc aplicaţiile derivabilităţii, în special celebrele teoreme Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy, Darboux şi nu sunt studiate nici cazurile de nedeterminare cu regula lui l’Hôpital!
Diferenţiala funcţiei este în afara programei, ca şi schimbările de variabilă la integrala definită.
Nu sunt abordate riguros integralele trigonometrice şi nici cele ale funcţiilor raţionale, iar teorema de descompunere, în fracţii elementare, este în afara programei!
Se pune însă un accent deosebit, pe studiul şirurilor şi integralelor recurente, pe convergenţa lor, folosindu-se metode grafice şi inegalitatea creşterilor finite (ca un corolar al teoremei Lagrange) ca şi noţiunea de punct fix.
Sunt studiate atent şi Ecuaţiile Diferenţiale, în special cele cu aplicaţii în Fizică şi Electronică.
Deşi o teorie a funcţiilor şi a proprietăţilor lor fundamentale (surjecţie, injecţie, etc.), nu este făcută riguros, totuşi graficele şi studiul lor ocupă un loc important în programă!
În cadrul Algebrei, nu se studiază în detaliu structurile şi nici ecuaţiile algebrice.
Nu se face nici teoria Analizei Conbinatorice, ca în programa românească!
Teoria Mulţimilor este abordată mai atent, abia în cadrul Teoriei Probabilităţilor, Statisticii şi Variabilelor Aleatoare dar şi în cadrul Teoriei Numerelor şi a Numărabilităţii. Capitolele de Algebră Superioară, referitoare la matrici, determinanţi, sisteme de ecuaţii liniare, nu sunt studiate decât în ciclul pregătitor post-bac, singura metodă folosită, inclusă în programă, pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare şi calculul maticei inverse fiind aceea a pivotului Gauss, o metoda usor de inteles si aplicat cu eficacitate in probleme !
În cadrul Geometriei, se insistă mai puţin pe cea sintetică (relaţii metrice şi teoria poligoanelor regulate, în plan şi spaţiu), în schimb se studiază aprofundat Geometria Funcţională (a transformărilor geometrice), teoria baricentrului, cu funcţia Leibniz, scalară şi vectorială, a liniilor de nivel ca loc geometric, precum şi Geometria Analitică, în Plan şi în Spaţiu.
Considerăm foarte important de menţionat şi faptul că sistemul de notare utilizat la Concursurile de Admitere în Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii GEI (Inginereşti) & GEC (Economice) este variat şi diversificat!
Majoritatea şcolilor dispun de sisteme proprii de baremuri, şi utilizează în general, medii ponderate pentru calculul notei finale.
Faţă de sistemul de notare românesc, în cel francez se foloseşte regulat şi nota negativă, în cazul unor ,,aberaţii matematice”, iar modulul ei este proporţional cu „aberaţia” emisă.
Este unul din motivele pentru care, notele obţinute la Concursurile de Admitere în GEI & GEC, sunt net inferioare, celor acordate la Concursurile de Admitere în învăţământul superior românesc.
Acest sistem de notare corespunde transpunerii în practică a unui principiu foarte vechi, conform căruia ,,tăcerea este de aur”! şi este considerat de specialiştii francezi în materie de educaţie un instrument puternic de luptă împotriva… diletantismului!
Apropo de acest articol, saptamana trecuta pe 8 noiembrie in sedinta de dezbatere EDUGATE (Consortiul Roman pentru Educatia Copiilor si Tinerilor Supradotati si Talentati) al carui vicepresedinte sunt, cu Profesorul COLCEAG Florian, Presedintele EDUGATE si Presedintele IRSCA Gifted Education am lansat un apel sindicatelor libere din invatamant sub forma unui articol „Circuite vicioase in invatamantul romanesc”!
Cred ca este interesant si merita toata atentia!
Iata-l:
CIRCUITE VICIOASE IN INVATAMANTUL ROMANESC SI PRINCIPII PENTRU SCURT-CIRCUITAREA LOR!
Educatia in Romania sufera de un numar reprezentativ de circuite vicioase care-i micsoreaza performantele. Printre acestea enumeram:
1. Circuitul formarii profesionale ce se face superficial la nivelul psihologiei copilului, teoretizat si neaplicativ => educatie centrata pe curricula si pe profesor, nu pe dezvoltarea abilitatilor naturale ale elevilor => utilizarea cu predilectie a stilului de predare bazat pe reproducere si solicitarea invatarii bazate pe reproducere => demotivarea elevilor vizual spatiali ce au gandire creativa si nu reproductiva si neimplicarea acestora in procesul invatarii =>relatii tensionate intre profesori si elevi ce demotiveaza profesorii => superficialitate in lucrul cu elevii la aproximativ 85% dintre profesori.
Consecinta secundara este abandonul profesional al multor profesori cu potential creativ in predare
2. Circuitul evaluarilor secventiale care se realizeaza inexact, nestructurat pe dezvoltarea abilitatilor elevului si pe progresul sau academic, confuz si subiectiv, demotivant, nejustificabil pe dezvoltarea inteligentei, motivatiei si creativitatii => confuzie asupra performantelor proprii => lipsa de interes fata de scoala => tendinta de a fura nota si necorelarea dintre merit si nota =>scaderea calitatii in educatie => falsificarea acceptata unanim prin supraevaluarea testelor => vanzarea de diplome fara acoperire in competenta => inexactitatea evaluarii performantelor => scaderea gradului de incredere in scoala.
Consecinta secundara este degradarea sanselor de educatie si inserare sociala a vizual-spatialilor care gandesc in imagini nu in cuvinte si care dovedesc creativitate si inventivitate. Aceasta consecinta secundara are efecte sociale si economice absolut catastrofale, ce se simt acum in societatea romaneasca prin performantele scazute, incoerenta viziunii dezvoltarii si rezistenta la schimbare si inovare.
3. Circuitul administrarii pe criterii politice care produce obedienta fara sau cu insuficient feedback => se amplifica erorile decizionale prin lipsa bazei de incredere profesionala, se multiplica obedienta fara feedback la nivele inferioare de decizie => se corupe evaluarea activitatilor prin introducerea de criterii contextuale sau clientelare ce opresc initiativele proprii de reglare a sistemului educativ => se blocheaza autonomia decizionala a institutiilor => se micsoreaza prestigiul profesional al cadrelor didactice => se demotiveaza performanta didactica => se intareste obedienta in defavoarea initiativei constructive => se micsoreaza adaptabilitatea sistemului la dinamica socio-economica.
Consecinta secundara este oficializarea coruperii politice a administratiei cu simplificarea sau eliminarea totala a criteriilor de competenta profesionala. Aceasta consecinta are de asemenea consecinte catastrofale la nivelul gestionarii sistemului educativ, deoarece lipsa de competenta profesionala duce la imposibilitatea identificarii directe si cauzale a problemelor din educatie si la luarea de masuri nepotrivite de corectare. Aceasta multiplica problemele educatiei dincolo de limitele posibile ale controlului.
4. Circuitul carierei didactice este plat, fara perspective de viitor, demotivant => pierde atractivitatea pentru majoritatea profesorilor cu initiativa si dinamism cu spirit antreprenorial si reformist => automatizarea si demotivarea demersurilor didactice => caderea in formal si in superficial in relatiile cu elevii => alienarea sistemului de educatie fata de scopurile educatiei.
Consecinta secundara este cresterea rezistentei la schimbare prin pierderea vitalitatii intelectuale. Astfel profesorii vechi devin inadaptabili la o alta profesie sau la un alt fel de a lucra cu elevii.
O alta consecinta secundara este cresterea impactului fenomenelor antisociale si a violentei in scoli. Aceste consecinte au de asemenea efecte secundare grave asupra vietii social-economice, numarandu-se printre factorii de risc mare in dezvoltarea economica si in combaterea infractionalitatii.
5. Circuitul curriculei orientate spre trecut
Aceasta curricula este elaborata fara norme de elaborare precise orientate spre dezvoltarea potentialelor elevilor, deseori fara aplicabilitate practica directa si fara mijloace corespunzatoare de ridicare a interesului elevilor => se dezvolta o inadaptare la nevoile de instruire si mai ales de educatie solicitata pe piata muncii => se dezvolta lipsa de interes din partea elevilor => absenteism si abandon scolar => prin modificari si simplificari succesive curricula devine tot mai slaba calitativ cu fiecare schimbare de mandat ministerial.
Consecinta secundara este concentrarea pe acelasi tip de curricula fara deschiderea de noi domenii la alegerea elevilor, lipsa de transferabilitate a creditelor din alte curricule, lipsa de trasee individualizate de educare a elevilor, toate acestea ducand la o cultura generala slaba si o aplicabilitate practica a acestei culturi generale aproape nula.
O alta consecinta secundara cu grave efecte economice este pietrificarea in trecut si extrem de slaba adaptabilitate la nou, inovare si initiativa in dezvoltarea de noi tehnologii.
6. Circuitul de mentoring si tutoring neorganizat de scoala.
Aceasta implica dezvoltarea paralela a unui sistem de meditatii acasa pe banii familiilor si nu pe cheltuiala bugetata de stat => scaderea interesului in clasa si cresterea stresului elevilor ce nu sunt meditati de profesorii lor => orientarea familiilor catre instruirea privata suplimentara => consumul inutil de timp liber al elevilor cu consecinte asupra sanatatii fizice si consumul nejustificat de resurse financiare ale familiilor cu scaderea deseori a nivelului de trai al familiei.
Consecinta secundara este incurajarea lucrului la negru si a economiei paralele. In mod paradoxal acest sistem a mai reusit totusi sa creasca performanta scolara individuala desi a creat consecinte grave la nivel de sistem. Astfel putem constata rezultate deosebite la concursurile internationale in paralel cu rezultate extrem de slabe la evaluari internationale de tip TIMMS
7. Inexistenta sistemului enrichment (imbogatirea curriculei)
Acest sistem era mai bine reprezentat in perioada comunista prin cluburile elevilor si prin cercurile cu elevi, insa a devenit din ce in ce mai slab reprezentat si mai ineficient in momentul actual. Mai rezista doar in cateva locuri din tara desi este sistemul ce dezvolta pasiunile de cunoastere ale elevilor => apare auto-educatia prin alte mijolace decat scoala, prin mass media si Internet, prin scoala strazii sau a stadionului, prin experienta directa => tendinta tinerilor de a parasi tara si de a pleca in locuri in care spera la un mediu de cultivare a personalitatii mai bine definit.
Consecinta secundara este imbatranirea populatiei lucratoare, o fluctuatie a fortei de munca ce pune in pericol diferite ramuri economice si in final un mare ecart intre potentialul creativ necultivat si nefolosit in tara si mobilitatea redusa a dezvoltarii locale.
O alta consecinta secundara este lipsa de stimulare a creativitatii in predare ceea ce conduce la lipsa unei educatii individualizate => lipsa de dezvoltare sistematica a abilitatilor inalte in randul tinerilor.
8. Reprezentarea redusa a unor forme de educatie pentru piata =>
slaba insertie pe piata muncii in domeniile pregatite in scoala => slabirea prestigiului si performantelor scolilor ce nu pot sa-si faca un brand => demotivarea scolilor catre performanta scolara.
Consecinta secundara este orientarea tinerilor capabili catre scoli straine care au brand si ale caror diplome au valoare de piata. O alta consecinta secundara este scaderea continua a calitatii si performantelor elevilor si studentilor admisi in scoala.
9. Conducerea clientelara a Catedrelor.
Acest sistem se perpetueaza in multe universitati si este creat de sistemul de granturi si publicatii in care sunt trecuti fara participare efectiva, colegii, viitori suporteri ai conducatorului => scaderea performantelor profesionale ce nu mai sunt motivate de un sistem de conducere corupt => scaderea performantelor studentilor => vanzarea de diplome fara acoperire in calitatea muncii => alungarea studentilor performanti catre universitati straine => exod al creierelor fara recuperare ulterioara.
Consecinta secundara dezastruoasa este lipsa sau putinatatea specialistilor in diferite domenii, un mediu decizional nepregatit si un mediu managerial neprofesionist.
O alta consecinta secundara dezastruoasa este lipsa sau putinatatea reprezentarii competentei, responsabilitatii si calitatii la nivelul reprezentarii la varf in structurile de decizie ale statului.
10. Circuitul diplomelor fara acoperire sau nerecunoscute pe piata
noastra.
Aceasta conduce la nerecunoasterea diplomelor marilor universitati de top mondial => invechirea pronuntata a curriculei academice locale => lipsa inoirii cadrelor didactice vetuste si ineficiente => lipsa inovarii sau slaba inovare in sistemul economico-social => economie slaba => sindromul institutiilor slabe => descurajarea intoarcerii creierelor in Romania (Brain Regain)
Comentariul autorului
Pentru cresterea performantelor educatiei in Romania, este necesar cel putin (!) eliminarea celor 10 circuite vicioase prezentate mai sus!
In acest scop, prezentam respectarea urmatoarelor 10 principii fundamentale care au contribuit substantial la cresterea calitatii invatamantului in statele occidentale dezvoltate, post-industrializate, precum si la afirmarea lui pe piata de competente!
1. Infintarea a doua tipuri de invatamant paralele si complementare: “invatamantul de masa” adresat majoritatii tinerilor “normali” si “invatamantul elitist”, adresat tinerilor “supradotati” (IQ>140), respectiv “talentati” (intr-un domeniu) si “definirea coerenta” a celor doua notiuni!
In general, “pe intelesul tuturor”, atat “supradotatul” cat si “talentatul” provin din “invatamantul de masa! Insa, cel supradotat avand un coeficient intelectual ridicat exceleaza in toate disciplinele si in special in cele care necesita multa imaginatie si putere de abstractizare!
In majoritatea statelor occidentale industrializate care promoveaza sistemul elitist de instruire, “supradotatul” se deosebeste “practic” de tanarul “normal” in primul rand prin faptul ca obtine diplome si titluri universitare/academice mult mai devreme, (absolva scoala generala la 9-10 ani, liceul la 12-13, o Scoala de Inalte Studii la 17-18 si obtine un Doctorat la 20-21 de ani) iar in al doilea rand, prin creativitatea sa, ulterior!
“Talentatul”, este un tanar care nu exceleaza neaparat in toate domeniile, insa prezinta niste abilitati iesite din comun in diferite discipline si chiar la varsta frageda (muzica, pictura, literatura, sport, etc.)
2. Renuntarea la invatamantul de tip informativ la toate nivelurile de
studii in cadrul “invatamantului de masa”, un invatamant bogat in informatii, insa putin atractiv (“interesant”), greu accesibil elevului, respectiv studentului de rand (“normal”) si inlocuirea lui cu unul formativ, simplu, care sa transmita numai informatii utile, usor de aplicat si care pot fi retinute fara dificultati pe baza unui rationament care sa nu solicite o putere de abstractizare, de analiza si sinteza deosebite!
Acest lucru ne-ar permite sa “recunoastem” oficial diplomele delivrate de universitati americane sau occidentale reputate, care datorita unei curricule “extrem de sarace” pe hartie comparativ cu a noastra, considerata ”extrem de bogata” (dar “apa de ploaie”, neaprofundata de absolvent nu in “fond”, dar nici macar “in forma”!), din pacate nu este posibil!
3. Introducerea unui invatamant informativ cu o curricula adaptata, “invatamant de elita”, propus tinerilor capabili de performanta, cu abilitati intelectuale inalte, “supradotati” (IQ>140) sau “talentati” (intr-un domeniu), in cadrul unei institutii specializate in “gifted education” propus de catre IRSCA Gifted Education (Presedinte Prof. Dr. Florian Colceag, gifted-olog, membru in diferite organizatii internationale), membru fondator al Consortiului (Miscarii) EDUGATE, in cadrul Institutului National de Instruire Diferentiata (INID) creat cu acest scop, sub indrumarea unor specialisti formati si confirmati in acest segment de invatamant!
4. Reorganizarea, reactualizarea si “revitalizarea” disciplinelor de invatamant, in special al celor stiintelor exacte (stiintele matematice, fizico-chimice, bilogice, etc.) considerate “uzate moral” si rupte de realitatea social-economica contemporana, folosind principiul “interdisciplinarizarii” care sa “captezeze” interesul elevului, respectiv al studentului si sa-l motiveze sa studieze, in general pentru acumulare de cunostinte si in particular pentru ceea ce cunostintele acumulate îi pot servi ulterior!
5. Descentralizarea institutelor de invatamant, de stat, sub contract cu statul sau private, acordarea unor autonomii in ceea ce priveste recrutarea cadrelor didactice titulare si asociate, precum si in ceea ce priveste gestionarea integrala a bugetului alocat de catre MECT.
6. Crearea unei “infrastrucuri” cu “toate utilitatile”, cu adevarat performante la nivelul institutiilor de invatamant, de stat, sub contract cu statul sau private, precum si dezvoltarea relatiilor de partenariat intre institutii de invatamant si cele de cercetare-productie, care sa permita o autofinantare a institutelor de valoare si falimentarea celor neperformante, care functioneaza pe principiul “prostitutiei intelectuale”!
7. Crearea de centre de pregatire private sau de stat, paralele, in care elevul/studentul sa fie pregatit de specialisti confirmati si agreati de catre MECT cu posibilitatea ca parintii sai sa poata deduca costul pregatirii din impozitul pe venit datorat statului!
Acest lucru ar putea contribui la falimentarea sistemului de meditatii, practicat in majoritatea cazurilor de catre cadre semi-analfabete, prost sau necalificate in diciplinele in care ele mediteaza, cu atat mai mult cu cat evaziunea fiscala in acest segment este de dimensiuni alarmante!
8. Sanctionarea severa a cadrelor didactice care accepta mita pentru promovarea de examene, pentru admitere in sistemul LMD (licenta, masterat doctorat) sau a celor care sustin “chetele” la examenul de bacalaureat, precum si a institutiilor care delivreaza diplome false sau “neacoperite”, considerate infractiuni deosebit de grave in Codul Penal!
9. Propunerea temelor de cercetare, pentru diplomele de sfarsit de cicluri universitare LMD din cele industrial-aplicative cu care se confrunta industria si economia tarii!
Acest lucru ar permite, pe de o parte cadrelor didactice-directori de cercetare de valoare sa se afirme pe piata de competente si sa fie retribuite suplimentar de catre firmele solicitante, in functie de rezultatele obtinute in cadrul temelor studiate, iar pe de alta parte, ar produce si o “selectie naturala” in sanul catedrelor, “falimentand” cadrele didactice incopetente, adepte ale “masturbatiei intelectale”, studii si cercetari fara nicio valoare, fara nicio utilitate si finalitate practica!
In sfarsit, sistemul ne-ar permite poate “contrazicerea” Principiului enuntat de D-l Profesor Liviu DRAGOMIRESCU, unul dintre marile adevaruri ale istoriei noastre contemporane in noul sistem LMD : “In Licenta nu suntem studenti ci doar audienti (pentru ca azi nimeni nu mai studiaza!) In Masterat, doar absenti! Iar in Doctorat, un adevarat neam de delincventi! Compilatori si plagiatori! Adevarati talhari, cu diplome!
10. Abandonarea conceputului de “enrichment” in diplome universitare cumparate cu bani, direct sau indirect, sub o forma sau alta, (care oricum nu servesc la nimic!) si promovarea Principiului lui Gauss : “Putine dar coapte si bine inghegate”
“Programul” de “enrichment” in diplome universitare “imbratisat” de tineret si propus de catre institutiile de invatamant superior, in majoritatea cazurilor, nu este altceva decat un mod legal da a “atenta” la buzunarul clientului (pentru ca “audientii” nu sunt studenti ci clienti!), premeditat, ceea ce in termeni jurisdictionali se numeste “crima organizata” si este pedepsita sever de catre lege!