– Biserica ortodoxa a luat fiinta în urma separarii crestinilor din Orient de Biserica romana, începând cu anul 1054, numita Schisma Orientului. Schisma = cuv.lb.latina si greaca, care înseamna dezbinare, separare de opinii, separare formala a unui grup de credinciosi de o comunitate religioasa. Crestinii Orientului – ortodocsi (cuv.gr.ortodoxos, cuv.lat.ortodoxux), adica cei care apartin religiei crestine rasaritene, pretinzând ca ei urmeaza cu rigurozitate învatamintele apostolilor refuzând, pe de o parte, evolutia Bisericii occidentale catre o monarhie romana, pe de alta parte, tendinta de a subordona persoana Spiritului-Sfânt, lui Christos, ajutând formulei johanice < Duhul purcede din Tatal> expresia fiind
Constantinopole a fost focarul principal al ortodoxiei, si în zilele noastre înca este Patriarhul ecumenic al Constantinopolului care ramâne seful spiritual. Sub numele de Biserica ortodoxa sau Biserica Orientului, se contureaza o federatie a Bisericilor independente, autocefale si de patriarhat, pe care înca o numim Biserica greaca, deoarece au ca origine tarile din Imperiul roman unde se vorbea limba greaca. Toate Bisericile ortodoxe fac parte, împreuna cu Biserica anglicana si protestanta, din Consiliul ecumenic al Bisericilor. O apropiere particulara a avut loc între Biserica ortodoxa si Biserica romana cu ocazia întâlnirii patriarhului Athenagoras si Papa Paul VI la Ierusalim, în Ianuarie 1964, precum si la Istanbul în Iulie 1967, Athenagoras mergând la Roma pentru Sinodul spiscopal în Octombrie 1967. (Trad.subs.Rév,Ortodoxie,2007).
– Ce este FALUN GONG? Este o metoda de QiGong = exercitii asupra suflului vital, profund existent în traditia chineza. Ea consista în practicarea a cinci serii de exercitii, anume: energetice, relaxante, miscari lente si suple, precum si o meditatie în pozitie de lotus (floare de nufar) si în identificarea gradata, de-a lungul gândurilor si actiunilor cotidiene, a principiului universal de
– Turnul EIFFEL a fost inaugurat în ziua de 15 Mai 1889 (118 ani în 2007) cu prilejul centenarului Revolutiei franceze. Gustav Eiffel, este pseudonimul familiei din Bonickausen, Eiffel devenind în 1881 patronimul legal. Gustav Eiffel, inginer francez, nascut la Dijon în anul 1832, a decedat la Paris în anul 1932. Unul dintre cei mai buni ingineri din lume, specialisti în constructii metalice. Turnul Eiffel a fost construit între anii 1887-1889, la origini cu o înaltime de 300 m., la care s-a mai adaugat în timp, ajungând la 320 m. Costurile la acea vreme au fost destul de modeste, echivalentul a cca. 15 milioane euro de astazi. Întrucât în prima saptamâna de la vizitare pentru public ascensoarele înca nu functionau, totusi în Turn au urcat 29.000 persoane. Pâna la sfârsitul Expozitiei Universale de la Paris, numarul vizitatorilor ajunsese la 1,9 milioane, iar în 94 de ani ajunsese la 100 milioane, numarul crescând în fiecare an, ajungând la peste 200 milioane (printre acestia ma autoadaug, vizitându-l în 1994…). Din statisticile oficiale se mentioneaza ca Turnul Eiffel este vizitat anual de milioane de turisti, media anuala fiind de 6 milioane, în timp ce Parisul, metropola, este vizitata anual de 26 milioane persoane.
Gustav Eiffel a realizat si osatura statuii Libertatii din NY, anul 1886.
– În Ianuarie 2005, se anunta în toate publicatiile si mediile de informare, ca /cea mai înalta cladire din lume/ se afla în acest secol în Taiwan, la Taipei, cladire care are o înaltime de 508 metri, cu 101 niveluri, noua cladire depasind în înaltime Turnurile Petronas din Malaezia, care au cu 50 metri mai putin. „Taipei 101” a fost comparat cu un munte de cutii cu mâncare chinezesti, care se iau pentru acasa. Proprietarii spun ca turnul a fost inspirat de un batz de bambus robust, dar flexibil, capabil sa reziste la cutremure si taifunuri. La etajul 90 atârna o imensa bila de metal aurie, care cântareste 600 tone, bila oscilând încât sa reduca oscilatiile cladirii când sunt valuri de vânturi puternice. În acest turn se gaseste si cel mai rapid ascensor din lume, care pâna la etajul 89 durata este de numai de 37 secunde.
– Vitraliul este un asamblaj din piese de sticla colorata simpla sau pictata, amplasate într-o încrengatura, o retea de plumb, vitraliul neexistând decât în sticla, materie translucida si de lumina. Se cunosc unele vitralii romane din secolul XII, precum Crucifixul de la Poitiers, si vitraliile Sfântului Denis. Altele dateaza chiar din secolul XI, cum ar fi profetii de la Catedrala din Augsburg, totusi se pare ca vitraliile au existat cu mult înainte. În anul 1878, fragmente de vitralii care se pare ca provin din epoca Carolingiana (cacofonie admisa, precum si Biserica catolica) din secolele VII-IX, descoperite la Sery en France. Totusi arta vitraliilor a explodat în timpul perioadei gotice, fiind vorba de o arta exclusiv religioasa, dupa cum se spune în Biblie. Arta vitraliului a cunoscut o perioada de declin între secolele XIV-XVIII, reformele din acele timpuri opunându-se imaginilor religioase. De-abea spre sfârsitul secolului XIX începutul celui de-al XX-lea, odata cu aparitia ARTELOR FRUMOASE, vitraliul si-a gasit atractia originala, fiind folosite si în caminele oricaror locatari.
– Stenografie, stenotipie sau dictafon? La origini, stenografia, (stenos, cuv.grec = scriere strânsa, prescurtata) este arta de a scrie prin semne conventionale atât de repede, precum se vorbeste. Aceasta scriere a aparut în perioada dintre cele doua razboaie mondiale, cu toate ca istoric, stenografia exista înca din timpurile vechi, utilizata pe tablete si apoi în manuscrisele medievale. Dar, numai în secolul XVIII s-a încercat într-adevar sa se puna la punct metoda rapida de scris. Dupa multe încercari, putin concludente, sistemul PRÉVOST s-a impus în anul 1826, caracteristica consistând în . Sistemul a fost ameliorat în 1878 datorita lui A.DELAUNEY, care permitea scrierea cu o mai mare viteza. Un alt sistem, cel al preotului DUPLOYÉ, a fost prezentat la expozitia universala din 1867. Sistemul Prévost-Delaunay s-a practicat în special în nordul Frantei si sistemul Duployé în sud. Un alt sistem, al englezului Samuel TAYLOR, în anul 1786, sistem geometric, format numai din linii drepte si bucle, avocalic, vocalele putând fiind intercalate, dupa necesitate, prin puncte. Îmi permit sa adaug ca acest sistem l-am învatat si practicat în urma cu 57 ani în România (dar si în prezent), considerându-l cel mai rapid, dar poate mai greu de descifrat, dat fiind inexistenta vocalelor. Mentionez, ca pentru a fi un foarte bun stenograf, în special parlamentar, cultura generala este absolut indispensabila, altfel, în descifrare se pot crea mari confuzii…
Începând cu anii 1880, stenografia a fost practicata de o elita de amatori „luminati”, scriitori în special, jurnalisti, secretari, juristi. Stenografia devine cu timpul ceva personal, imposibil de a fi descifrata de terte persoane, întrucât intervin abreviatiile personale. Catre sfârsitul secolului XIX stenografii, respectiv stenografia, a intrat si în birouri, în special secretarele erau obligate sa cunoasca aceasta practica rapida de luat note, care totodata constituia si un „secret”, stenogramele neputând fi descifrate de nimeni. Dat fiind ca stenograma este ceva cu totul personal, trebuia cunoscuta si dactilografia, pentru ca descifrarea sa se execute de aceiasi persoana, direct la masina de scris. Pot sa adaug cu certitudine, ca în România, stenografia era foarte putin cunoscuta înainte de razboi sau aproape deloc. Cert este ca fiind o meserie foarte complexa si completa, practicantii se numarau pe degete.
În anul 1889 s-a creat primul Sindicat general al stenografilor si dactilografilor, care regrupau membri acestor doua profesiuni indispensabile ale timpului. Cu timpul însa, au aparut alte inventii care au modificat simtitor lucrul stenografilor, intervenind astfel conceptia unei fabricatii franceze, anume a stenotipiei, datorita lui BIVORT în 1904 si a lui GRANDJEAN în 1910, aceasta masina permitând o scriere mai rapida, la care se adauga citirea cu usurinta decât a stenografiei manuscrise, care, dupa cum am mai spus, scrierea devine personala, stenograma în sine. Ca orice meserie, utilizarea stenotipiei cere, ca si stenografia si dactilografia simpla, ore întregi de antrenament.
În anul 1910, un alt concurent si-a facut aparitia si anume – masina de dictat, dictafonul – utilizarea dictafonului provocând o criza în profesiunea de steno-dactilograf în cele mai mari întreprize, în particular în Statele Unite ale Americii si Canada, unde profesiunea de stenograf începuse sa fie amenintata. În prezent, folosirea stenografiei si învatamântul ei, au disparut în practica actuala. Totusi, sunt înca sefi de state, care mentin prezenta stenografului, atunci când îsi pronunta discursul sau interventiile într-o adunare importanta, congrese, adunari teritoriale sau nationale. Ultimile progrese tehnice, din ce în ce mai variate si sofisticate, înca de la începutul secolului XX sa fie dotate cu conectari la un micro-ordinator care decodeaza instantaneu
– În încheere, ca sa nu avem prea multa „bataie si dureri de cap”… dupa studiile Universitatii din California, antialgicele IBUPROFEN si NAPROXEN pot distruge sau preveni formarea de placi socotite a fi la originea distrugerii neuronilor la pacientii care sufera de /maladia Alzheimer/. Totusi este necesara punerea în garda a efectelor secundare posibile, care pot da sângerari intestinale, de exemplu, atunci când pacientul are probleme de ulcer sau hepatice. În paralel, un studiu realizat la Facultatea de medicina a Universitatii din New York, a demonstrat ca substanta numita MEMANTINA, un medicament deja comercializat si în Europa, încetineste progresul bolii la pacientii ce se afla într-un stadiu avansat.