Rareori s-a vazut pe la noi meci mai frumos decat Poli Timisoara-Dinamo, de duminica, 4 martie 2007! O noua lupta intre David si Goliat, incheiata cu un neasteptat 1-1 pentru gazde, care au jucat meciul cu echipa pe care toti o credeau a doua.
Nimeni, dar nimeni, nu lua in calcul nici macar o „infrangere onorabila” a timisorenilor. Suparat pe verdictele Comisiei de Disciplina, patronul Marian Iancu a decis o forma originala de a protesta: trimiterea in teren a echipei a doua tocmai in meciul cu Dinamo! Poate a fost si un mod subtil de a nu sifona blazonul echipei intr-o confruntare dificila: ultima oara cand Poli Timisoara isi bucurase suporterii cu o victorie contra lui Dinamo fusese cu 10 ani in urma, cand antrenorul Alin Artimon inca juca pe teren. Ca sa nu mai vorbim ca adversarul se anunta in forma buna, fiind lider de necontestat in campionat.
Si uite ce s-a intamplat! Echipa a doua (hm!) a jucat fotbal, a intors pe dos toate pronosticurile si a scos un „egal” cu un Dinamo care in primele 20 de meciuri de campionat se inregistrase cu 18 victorii, o remiza si un singur meci pierdut.
Ei bine, ce aflam din presa, la cateva zile dupa meci? „Copiii” care au pus liderul la colt sunt trimisi in banca lor, iar echipa „mare” a lui Poli isi va vedea bine mersi de treaba in campionat! Pai cum? Pe ce se bazeaza o astfel de hotarare?
Pe varsta jucatorilor? Meciurile se castiga cu buletinul, sau cu ce faci in teren? Daca ai o formatie care functioneaza bine, o tii in linia a doua de dragul unor „seniori” lipsiti de performante?
Pe faptul ca ai apucat o data sa imparti jucatorii pe criterii valorice? Dar cat de bune sunt criteriile astea, daca tocmai cei considerati mai putin valorosi au dovedit ca sunt mai buni?
Pe performantele „primei echipe”? Care performante? Situarea in zona calduta a clasamentului (nici pe podium, nici la retrogradare) este marele obiectiv al lui Poli Timisoara, pe care nu cumva sa-l compromita? Pana una, alta, un punct nesperat a fost adus de echipa zisa mai slaba!
Ce asteapta onor conducerea lui Poli? Ca tinerii „sa creasca”? Iar ei, care au demonstrat ambitie si valoare, ce ar trebui sa faca? Sa se aseze frumos la coada, sa stea cuminti si sa astepte ce? Sa fie promovati pe rand, cu rabdarica, in prima echipa? Sa fie introdusi in teren cateva minute la final, pe tragere de timp? Sa se mosnegeasca pe banca de rezerve pana cand nu vor mai sti sa fie altceva decat rezerve? Sa devina titulari atunci cand deja si-au tocit coltii?
De la meciul Poli-Dinamo a trecut, uite, luna! Poli, echipa serioasa, nu si-a pierdut vremea cu pustanii! Echipa „a doua” a fost trimisa unde-i e locul, iar pe teren a revenit „prima echipa”. Cu tot cu performante!
Dar ce a facut Poli intre timp? Gloria- Poli 1-1; Poli- Poli Iasi 0-1; CFR Cluj- Poli 2-1; Poli- Otelul 1-0; Unirea Urziceni- Poli 2-0. Nimic de comentat.
Ce ar avea de pierdut Poli daca ar juca restul campionatului cu echipa care, iata, a dovedit ca stie fotbal? Ce risca sa piarda? Pozitia onorabila din mijlocul clasamentului? Dupa meciul cu Dinamo era pe locul 6. Acum e pe 7. Din nou, nimic de comentat.
Dar ce poate castiga? Un viitor!