Rezultatul alegerilor parlamentare, aşa cum au fost comunicate de BEC după numărarea proceselor verbale din 81,5% din secţiile de votare, precum şi numărătoarea paralelă a USL şi ARD, consfinţesc o victorie zdrobitoare a USL. Alianţa dintre social-democraţi şi liberali (plus sateliţii) va avea o majoritate covârşitoare în Parlament, probabil spre 66% din mandate. Cum la acest scor se vor adăugă cele 3 procente din Camera Deputaţilor ale minorităţilor naţionale, noua majoritate va avea suficiente voturi să poată schimbă Constituţia după plac. Poate chiar şi cu ajutorul UDMR, care obţine cu destule emoţii cele 5% + necesare. Configuraţia viitorului Parlament va fi încă şi mai dramatică dacă punem la socoteală apariţia PP-DD, un partid fără ideologie, impredictibil, propulsat în Parlament de cca. 1 milion de „ciudaţi”, dar cetăţeni români cu acte în regulă, dar care, după ştiinţă mea, va suferi rapide hemoragii de parlamentari către USL şi / sau ARD.
Opoziţia? Scheletică. ARD va avea între 15 şi 17% din mandate şi poate oferi surprize în funcţie de cum şi cine va ieşi din redistribuirea resturilor, avind în vedere modul în care îşi vor reproşă între ei actualii aliaţi rezultatul foarte slab obţinut şi posibilitatea ca FC, PNT-cd şi PDL să formeze grupuri parlamentare separate.
O primă concluzie la cald: votul a fost exclusiv şi excesiv politic, a fost unul furios negativ la adresa foştilor guvernanţi, rezultat al inerţiei electorale manifestată cu ocazia alegerilor locale şi a referendumului de demitere din vară. Este o confirmare a dorinţei populare de respingere a politicilor austere promovate de Basescu şi PDL, motivate economic pină la un punct, dar comunicate public cu aroganţă şi suficienţă şi însoţite de mult prea desele scandaluri de corupţie în care au fost implicaţi exact cei care ar fi trebuit să fie model de corectitudine şi moralitate. Miniştri hulpavi şi aroganţi, comunicatori sub-mediocri şi peste toţi tronând un Basescu rânjind şi hăhăind, este imaginea unui regim care moare acum, în decembrie 2012.
Şi o prima întrebare, tot la cald: ce regim se naşte în decembrie 2012?
Ieri am deschis Evenimentul Zilei şi am dat de o poză de antologie: Gigi Becali topindu-se de râs, gata să se răstorne cu „tron” cu tot. Viitorul Parlament pare să fie o galerie de personaje teribil de haioase. Pentru caricaturişti, o mină de aur.
Ar fi de ras daca n-ar fi de plans, desigur.
Din pacate (scriu fara diacritice pentru ca UE nu a reusit sa unifice nici macar paginile de cod Microsoft) personajele caricaturale intrate in Parlament nu sunt doar hilare, ci foarte periculoase. Gigi, Dan Diaconesu, si altii sunt o rusine pentru un parlament al unei tari membre UE, dar ei sunt doar nedemni epigoni ai unor Berlusconi, si alti reprezentanti ai ”populismului mediatic” descris admirabil de Umberto Eco.
Hitler era tot un personaj caricatural cand cuvanta in berariile muncheneze in anii ’30, Crin Antonescu este un caricatural cu staif, nici Ponta nu este un personaj carismatic, se va umple parlamentul cu nulitati obediente.
Tara este a nu baronilor – e o notiune prea pretentioasa – ci a fanariotilor …
Asta ati votat, dragi romani, asta veti avea cel putin 4 ani.
Domnule Andras,
Situaţia românulor este dramatică pentru că n-au ce vota. După un inventar serios al politicienilor activi, cu greu veţi strânge o grămăjoară ca să înjghebaţi un Parlament. Criza economică, lipsa banilor, corupţia şi toate disfuncţiile care se amplifică pe zi ce trece, dezorientează cumplit mintea creştinului. Berlusconi, pe care-i amintiţi, are măcar o carismă mai mult sau mai puţin justificată. Arătaţi-mi, vă rog, un politician de-al nostru care să mai inspire încredere.
Dl Ionesco
Pt care motiv scrieti „mintea crestinului” . Ce lagatura are religia cu votul din Romania?
Îmi permit, dacă mi se permite, desigur, să fac niște precizări:
– Nu a fost un vot împotriva politicii de austeritate, a fost un vot împotriva clamării austerității pt unii (pt mine, pt soția mea, pt alți profi…), dar de afișare a unei opulențe de prost gust, a parvenitului de Dîmbovița care crede că i se cuvine totul și orice. Este drept că, populist, USL a clamat împotriva austerității, că așa e în politică, românii au votat împotriva golăniei politice, a parveniților, a primitivilor.
– Evident, și USL are primitivii săi, nu am calculat dacă procentual sub sau peste PD. Presupun că, vituperînd flăcăi precum Gigi, nu v-ați amorezat de Elena, Roberta, Vasile sau alți parveniți de partea cealaltă. Da, te cuprinde greața cînd vezi ce e acolo, dar ar fi trebuit să vă cuprindă și în 2008, atunci nu v-a cuprins? De ce? Ce v-a fascinat în fostul parlament? Cine? Ce valori democratice ați putut identifica acolo, valori care – vai – acum nu mai sînt? Ce piere din parlament așa bun, așa valoros, așa european? Îi veți revedea cu bucurie pe aproape toți liderii PD.
Am încercat să-mi imaginez portretul intelectualului (român) care ar putea fi cuprins de entuziasm la vederea unor figuri precum Elena, Roberta… și nu reușesc. Serios. Poate mă ajutați.
S-a votat din ce s-a pus la dispozitia alegatorilor.Personajele „caricaturale” (din toate partidele) au primit voturi sa-si poata aseza dosul pe un scaun (se pare ca pe un procent de scaun) parlamentar.Asa electorat…asa reprezentanti.
„Votul nul” era o solutie…insa greu de imbratisat o asemenea de idee de mase largi de votanti.
De ce ar fi fost „votul nul” o soluție? Ce rezolvă? Puteți dezvolta pe tema asta?
Sigur că s-a votat din ce se oferă, doar așa se votează peste tot, nu? Așa-numita „democrație reprezentativă” și-a atins limitele. În junețea mea, la începutul anilor ’70, apăruse și părea că se dezvoltă, teoria democrației participative. După căderea comunismului, capitalismul s-a resălbăticit, marile trusturi seamănă tot mai mult cu societățile comuniste – imense, acefale și atemporale, astfel că politicienii au cam uitat de frumoșii ani ’70, anii de glorie ai capitalismului postbelic.
Clișeul, insistent cultivat de vreo doi ani prin propaganda PD-ului, cum că românii s-au revoltat împotriva măsurilor de austeritate este o șmecherie pe care, cine știe ce știe, nu o poate înghiți. Sigur, niciun popor din lume nu iubește austeritatea, dar cînd vin niște indivizi găunoși să-ți vorbească despre austeritate, iar ei se îmbuibă – pe față, cu nesimțire, cu tupeu, sfidînd orice bun simț elementar, ba și scoțînd pe gură golănisme – cum să nu te revolți? cum să nu-ți fie greață?
De asta e vorba, nu de austeritate. Sînt pe acest forum niște participanți la discuții (să-i numesc elegant), dar par a crede că românii sînt niște idioți care înghit asemenea clișee ieftine. Nu, nu le înghite nimeni și, tot mai mult, nu le mai înghit nici cei care ar trebui să le înghită.
Parametrii materiei prima a „democratiei romanesti” nu se inscriu in nici un fel in ceeace ar trebui sa fie „votanti in cunostiinta de cauza”. Si nu sunt de vina votantii. Lipsa unor ideologii clare, lipsa unor oameni politici bine intentionati, lipsa unor informatii realiste, conduc alegatorii spre alegere in functie de afectarea intereselor lor personale, mai putin a unor interese nationale.
Eroarea fatala facuta prin reducerea cu 25% a salariilor a condus PDL-ul la dezastru.
Daca se reducea doar fondul de salarii, lasand pe mana sindicatelor si a conducerii unitatilor problema disponibilizarilor, si simultan incurajarea prin compensatii a angajarii disponibilizatilor, pastrand salariile pentru cei ramasi, socul ar fi fost mai mic, si nu dadea atat „apa la moara” -opozitiei !!
Daca in tarile civilizate ale Europei salariatii se opun vehement la reduceri de salarii, ce sa te astepti de la romani??
1. Clișeul că „democrația românească” ar fi altfel, că votanții ar fi o massă imensă de idioți etc. provine dintr-un anume complex de inferioritate pe care șmecherii, abili – ca de obicei, că de aia sînt șmecheri – sugerează, evident, că la o asemenea massă de proști sînt unii aleși care știe mai bine ca ceilalți care este „interesul național” (și Ceaușescu știa, să fie el șef; și Khadaffi, pînă a ajuns în șanț, și flăcăul ăla înalt, am uitat cum îl cheamă, ăla de stă la Damasc…) așa că se ocupă ei de tot și de toate, știu cui să facă dosare, pe cine să aresteze, să șantajeze etc. În anii comunismului victorios la orașe și sate, membrii familiilor celor urmăriți erau speriați, șantajați, cu „metode specifice”, bine însușite de tovarăși.
2. Reducerea cu 25 % a salariilor bugetarilor nu a fost o eroare, a fost o necesitate dintr-un pachet a reducerilor cheltuielilor. Necazul este că a fost o bătaie de joc, deoarece reducerile au fost însoțite de destrăbălare mediatizată, cu nesimțire; au fost cheltuieli inutile, doar parțial redate la TV. Sunt sute, mii de comune unde s-au cheltuit bani aiurea, pe nimicuri, cum ar fi părculețe de sute de mii de euro în mediu rural etc. etc. Bătaie de joc.
Am observat un punct roșu la afirmația mea de mai sus. Ar putea respectivul să și argumenteze ce nu e corect prezentat acolo?
Aud ca daca ar fi fost alegeri uninominale, in care numai primul din fiecare circumscriptie ar fi intrat in parlament, am fi avut un parlament cu 95% USL, 5% UDMR si un singur moldovean (reprezentind diaspora).
Asta spune foarte multe despre sanatatea politica din Romania.
@Sorin Paliga – Votul nul (altfel sunt constient ca este utopie) i-ar fi aratat intregii clase politice neincrederea populatiei in felul in care s-a facut politica in ultimii 23 ani. Neprezentarea la vot de fapt exprima acelsi lucru + indiferenta. Din pacate acest ultim aspect a fost interpretat de „basisti” ca o victorie a lor la referendum. Unul dintre motivele pt. care au pierdut la scor asa de mare acum.
@Alex Satmareanu – Aveti dreptate. Se mai poate adauga anomalia cu cei peste 100 de parlamentari in plus.
Jozsi Kovács: complet eronat, neparticiparea la vot nu arată așa ceva politicienilor și, chiar dacă ar arăta, îi doare undeva. Arată indiferența populației, românii fiind, oricum, egoiști și miștocari, ei pornesc de la principiul că indiferența rezolvă totul. Neparticiparea la referendum a avut un cu totul alt scop, acela de a altera rezultatele prezenței care a fost, oricum, în jur de 56–58 % din listele reale. Pt a ieși sub 50 %, s-au umflat listele permanente. Șmecherii, șmecherii, șmecherii…
Alex Sătmăreanu: da, așa e și nu ar fi fost corect. Sunt, totuși 16 % care au votat ARDenta mistificare și alți 12% care au pepededeit. Corespunde realității că 25% dintre cetățeni merg zăbăuci prin politică sau au interese materiale imediate.
Îmi acum aminte de vorba unui amic, om de afaceri: pentru orice c… de marfă există un c… de cumpărător. aplicat la politică: pt orice c… de partid se vor găsi x procente de c… de alegători.
Prima masura luata dupa alegeri de actualul guvern Ponta a fost ieri, cind vechea OUG 80 / 2011, (devenita Legea 283 / 2011), care pregatea conditiile necesare incadrarii in deficitul bugetar convenit cu FMI pentru exercitiu bugetar din 2012, a fost prorogata in aceleasi conditii pentru anul 2013.
Deci se poate spune fara exagerare ca guvernul Ponta = guvernul Boc in materie de politici economice! Se pare ca stilul „copy – paste” a fost extins si in actul guvernarii.
N-am inteles de ce 95% USL n-ar fi fost corect, nu asa vrea poporul?
Sorin Paliga: Nu e nimic eronat, daca erati mai atent la ce am afirmat mai sus, ati fi observat ca am facut distinctie intre „vot nul” si neparticipare la vot.
Mai exact:-vot nul=participare fara acordarea votului vreunui partid
-neparticipare la vot-este altceva si a fost practicata aproape de 60% din populatie
Daca acestia din urma participau si votau nul nu era un semnal de alarma mult mai eficient pt. dragii nostri alesi?
Alex Satmareanu: Daca legea electorala era sa intre „numai primul din fiecare circumscriptie”, 95% USL era legal si chiar corect, insa nu era „bine”.
ce poate face Romania fara industrie, fara cetateni apti de munca si fara politicieni voluntari?… doar sa stringeti darile/taxele si sa va platiti trantorii!…
ptr dl Sorin Paliga:
– asa cum e la romani, bugetarul trebuie sa faca voluntariat in timpul sau liber, la fel ca politicianul si toti bugetarii, asa cum este la armata etc…
– ce vedem in Lume sunt doar felii de Civilizatie si Cultura, unii au iesit mai tarziu din „maimuta”…
– exista si tari in care traiesc numai bugetari, sunt prin Africa si aiurea, unde alte imperii comuniste (Rusia, China etc) le da cat sa nu moara ca sa fie reprezentati la ONU etc…
– amestecatura nationalista romaneasca actuala (avem deja si negrii cetateni!) ori face ce-i spune UE ori ce spune Putin, alta alternativa NU exista ptr o tara formata din Pasalicuri orin Balkani…
@ József Kovács. Tot încerc să vă aduc la un mod coerent de discuție: îmi puteți cita UN document, cît de cît credibil, un studiu sociologic, politologic, orice, care să vă sprijine ideea că non-votul (participare la vot prin lăsarea buletinului alb) aduce ceva util democrației? Îmi puteți cita măcar un studiu de caz în acest sens? Cînd și unde un asemenea comportament a adus ceva pozitiv?
Dv., ca orice om de bun simț, faceți estimarea următoare: s-au prezentat la vot, să zicem, 8 milioane de cetățeni; au votat, să zicem, 3 mil., iar 5 mil. au lăsat buletinele albe. Urmarea: politicienii, rușinați, se simt vinovați și… Și mai departe ce? Se retrag? Își pun cenușă în cap? Se autoflagelează? Își cer scuze?
domnule Kovács, sînteți totalmente naiv dacă credeți așa ceva. Dacă s-ar întîmpla așa ceva, adică ar fi un comportament ca cel descris (scenariul este absurd, dar să zicem), politicienii nu ar avea, în majoritate un asemenea comportament, deoarece majoritatea acestora este reprezentată de nesimțiți, de impostori, de egoiști și de incompetenți. Pur și simplu, ar ține niște discursuri și ar merge mai departe.
Dacă doriți să mă contraziceți, nu mai repetați ce ați mai spus, aduceți-mi un argument credibil, un studiu, ceva, orice… de oriunde… de oricînd.
Încă o vorbă despre concluzii: „O prima concluzie la cald: votul a fost exclusiv si excesiv politic, a fost unul furios negativ la adresa fostilor guvernanti, rezultat al inertiei electorale manifestata cu ocazia alegerilor locale si a referendumului de demitere din vara. Este o confirmare a dorintei populare de respingere a politicilor austere promovate de Basescu si PDL, motivate economic pina la un punct, dar comunicate public cu aroganta si suficienta si insotite de mult prea desele scandaluri de coruptie in care au fost implicati exact cei care ar fi trebuit sa fie model de corectitudine si moralitate. Ministri hulpavi si aroganti, comunicatori sub-mediocri si peste toti tronind un Basescu ranjind si hahaind, este imaginea unui regim care moare acum in decembrie 2012.”
Sar peste faptul că articolul este scris fără semne diacritice, lucru care – la un nivel minim intelectual – este inacceptabil, mai ales în acest forum. Votul nu a fost, în primul rînd, împotriva unei politici austere, căci este evident, și toți pricep asta, că dacă nu-s bani trebuie să faci economii. A fost un vot împotriva nesimțirii, a aroganței, a tupeului, a șmecherilor, a golanilor din PD. Este inadmisibil să ceri populației sacrificii, dar tu să te afișezi, cu nesimțire, în haine scumpe, în mașini scumpe și, mai ales, arogant, nesimțit, golan. Asta e deranjat cel mai mult.
Și, sigur, a rămas acel vot de 88 %, deocamdată lăsat neexplicat prin ignorare. Sigur, putem discuta dacă acel referendum trebuia ori nu făcut, dacă era oportun sau nu… el a avut loc și a avut un rezultat, clar, copleșitor și inevitabil, cu sau fără dna Merkel, cu sau fără dna Reding, cu sau fără dl Barroso, cu sau fără dl Gordon. Reacția acestora a fost cea mai mare umilire adusă românilor, eu am perceput-o ca pe o jignire directă adusă bunului simț, evidenței. La circa 2 luni de la vizita sa la București, dl Gordon a fost întrebat de o ziaristă, parcă de la TVR, cum e cu referendumul. Reacția distinsului domn a fost, vădit, una jenată, a bîlbît ceva greu inteligibil, ceva despre democrație, despre sprijinul popular etc. Păi ăsta e un flăcău care reprezintă democrația americană? Vai mie, vai nouă, vai de România…
@Sorin Paliga
> articolul este scris fără semne diacritice
ACUM invită pe autori să scrie cu diacritice în măsura posibilităţilor, dar nu impune (deocamdată) aceasta. Redactorii le adaugă, câteodată…
A scrie cu semne diacritice mi se pare o cerință minimală pt accepta un articol, iar aceasta este sarcina autorului, nu a redactorilor/editorilor.
D-le Sorin Paliga, nu cunosc daca votul nul a fost practicat masiv undeva. Am si afirmat chiar in doua randuri („greu de imbratisat o asemenea idee de mase largi de votanti”, „sunt constient ca este utopie”) ca nu vad posibila votarea in acest fel in procent ridicat. Nu inseamna insa ca nu pot afirma efectul de „semnal de alarma” pentru politicieni al unui rezultat la alegeri cu vot nul in jur de 75% din voturile exprimate (presupunand absurdul). Aceasta ar insemna ca numai cca.10-12% din totalul populatiei cu drept de vot si-a exprimat sustinerea pentru intreaga clasa politica.
Mi se pare destul „de putin”, ca sa se tina cont de acest procent, oricat de nesimtiti, impostori etc. ar fi alesii. Nu stiu daca legea electorala are in vedere o asemenea situatie. Dupa parerea mea ar trebui anulate rezultatele alegerilor in acel caz.
Aceasta a fost esenta la ce am afirmat mai sus. Sper ca de data aceasta am fost destul de „coerent”.
Am primit două puncte negative, totuși nimeni nu mi-a argumentat de ce non-votul este ceva pozitiv, nimeni nu citează vreun studiu sociologic ori politologic în acest sens. Sînt afirmații așa, să fie, fără nicio argumentare.
Repet: accept orice idee coerentă, dar argumentată, eu nu cunosc niciun studiu care să argumenteze o asemenea afirmație, este o găselniță pur și simplu, ca atare nu o pot accepta.
Aveți dreptate, limba română trebuie respectată, numai că sunt Office-uri mai vechi, Windows-uri mai vechi, paginile de cod sunt și ele diferite pentru caracterele speciale ale alfabetului limbii române, poate ați întâlnit și dumneavoastră comentarii scrise cu bună credință de autori folosind diacritice, iar pe ecran apăreau tot felul de semne in locul literelor cu diacritice, ceea ce făcea textul greu de citit și inestetic.
De aceea și eu, de cele mai multe ori, scriu pe forumuri fără diacritice.
Cred că articolul mai sare peste un detaliu, încercînd să repete, pînă la plictiseală, clișeul plăcut guvernului bocist: oamenii au dorit, pur și simplu, UN ALT MOD de abordare a treburilor publice. Nu cred că votanții își fac iluzii asupra viitorului României, nu cred că speră într-o Românie prosperă, civilizată etc. Atît timp cît România va fi un țară unde se risipesc banii ca pînă acum, unde avem improvizații în loc de poltici serioase, nu poate fi vorba de o țară cu un nivel de trai ridicat, cu o anume civilizație, pe care românii o invidiază la alții. România este o țară a unei mari risipe și, cît timp va fi așa, va fi o țară cu un nivel precar de trai și o țară de care-și vor bate joc toți, disprețuind-o. Ce altceva decît dispreț au arătat, în vară, Merkel, Reding, Barroso, Gordon? Pur și simplu au disprețuit voința unui electorat amărît și disperat, cu un mesaj pe măsura:„nu știți ce votați, las’ că știm noi, e bine așa cum e”. Modul aceste de abordare se va întoarce împotriva celor care l-au practicat, mai devreme sau mai tîrziu.
Românii speră însă într-o generație de guvernanți mai sinceri, mai direcți, mai reali, mai apropiați de social. Ei doresc să li se explice, simplu și clar, pt ce fac sacrificii, de ce sînt necesare aceste sacrificii și, mai ales, dacă li se cer sacrificii, să vadă fără dubiu că sacrificii fac toți, nu unii da, iar alții se îmbuibă. Masivul vot pro USL a fost un vot pentru un alt mod de abordare. Dacă USL nu a înțeles acest lucru, dacă va continua să șmecherească electoratul, va fi un fiasco și un fiasco rapid. Eu sper că măcar atît lucru a priceput noua majoritate. Nu-mi fac iluzii că au priceput toții membrii USL, dar sper că au priceput măcar liderii USL.
@ Józsi Kovács: îmi pare rău că vă repet, dar vă faceți iluzii deșarte dacă credeți că non-votul mișcă cumva din loc sufletul pierdut al politicienilor. În plus, non-votul nu este deloc ceva recomandabil ca deontologie politică, nu are niciun fel de conotație morală, este un joc gratuit de-a v-ați ascunselea. NU acesta este rolul votului și NU aceasta este calea spre o societate sănătoasă, normală.
@îngrijorat: teoretic așa e, practic nu cred că mai folosește cineva encoding-uri mai vechi de 10 ani. O problemă ar fi fost dacă codul site-ului ACUM nu ar fi folosit Unicode, ceea ce nu e cazul, redă corect diacriticile, deci autorii sînt chemați să aibă un minim respect pt ortografia limbii române.
Eu însumi folosesc î/sînt, consider că așa-zisa reformă ortografică din 1991–1992 a fost o prostie, am argumentat atunci de ce, de altfel 99 % dintre lingviști au fost împotrivă, dar asta e altă discuție.
Apropo de scrisul cu diacritice si cui ii revine vina. Off topic, OK.
Daca cei care scriu articole si texte (subsemnatul, din cand in cand) ar primi ,,simbrie” atunci ar putea consacra mai mult timp articolelor, inclusiv tuturor tipurilor de corecturi necesare.
Insa nu e asa. Simbria lipseste total – se scrie exclusiv pe voluntariat – si in unele cazuri esti nevoit sa accepti compromisul sa sacrifici forma pentru a salva continutul (de preferat variantei opuse). Se scrie in timpul liber neglijand alte obligatii. Se scrie de pe tastaturi de toate felurile numai romanesti nu. A stiu, sunt ,,saituri” pe care poti introduce ,,automat” diacritice la un text. Dar nu iese niciodata perfect. Diacriticele sunt ca gandacii de bucatarie, dupa ce crezi ca i-ai starpit pe toti apare inca o duzina. Programele automate nu pot detecta falsele omonime (perechile cu si fara diacritice) si cazurile acestea sunt suficient de frecvente ca sa nu mai merite sa folosesti automatul. Editorul de texte pe care il folosesc ma pacaleste pentru ca butonul Replace All nu schimba decat un singur cuvant.
Tinand seama de cele de mai sus, as zice ca e totusi bine. Vorbesc numai pentru mine. Sunt alti autori care publica la ACUM si au texte perfecte.
Eu folosesc pentru conversia textului într-unul cu diacritice
http://www.diacritice.com/#, opțiunea „cu virgulă”, recomandat de cineva de pe Acum, mai demult. Nu ia prea mult timp.
Am găsit un nou sit, mai bun, pentru conversia cu diacritice:
http://diacritice.opa.ro/
Eu zic că se scrie cu diacritice de la bun început, nu stil chat ca să le pui ulterior, deoarece funcția find-replace nu se poate folos. A te baza pe un sait ca cel citat este muncă triplă. Nu cred că cei care scriu aici au calculatoare mai vechi de 15 ani și rulează sisteme de operare din anii ’80. Pur și simplu trebuie activat keylayout-ul de română și gata, indiferent de sistemul de operare folosit.
Și încă ceva: cei care au impresia că româna, cu cele 5 litere care folosesc diacritice, este o limbă grea se înșeală. Ceha are, de exemplu, toate vocalele cu sau fără semne diacritice, litera u avînd două, ú și ů, apoi č, š, ž, ř, ď, ť, ľ; polona are ć, ś, ż, ź, ł, ę, ą, nu mai zic lituaniana etc. etc.
@Sorin Paliga
Sigur, cu diacritice e mult mai bine, însă unii autori şi majoritatea comentatorilor nu găsesc că merită efortul. De altfel, văd că a apărut aici mai demult un articol despre diacritice : http://www.acum.tv/articol/40858/
Pentru cei care nu sunt dispuşi, indiferent de motiv, să definească mai multe layout-uri pentru tastatură, un site ca cel dat mai sus este o soluţie bunicică.
O consecinţă a redefinirii layout-ului este şi că unele semne speciale nu mai corespund.
În altă ordine de idei. Aţi pomenit pe alt fir noua ortografie. Şi eu am evitat-o multă vreme, apoi am renunţat, dar nu pot să-i înţeleg pe cei care refuză „crâng”, dar admit „România”, căci îi găsesc inconsecvenţi.
Discuția despre î/sînt versus â/â–sunt e mai lungă. Am scris despre asta prin 1991–1992. Au scris și alții, notabil marii româniști Alf Lombard (suedez) și Jiří Felix (ceh). Ambii și toți ceilalți 99 % lingviști au spus și spun același lucru: revenirea la â/sunt a fost o prostie, nu a avut nicio argumentare științifică. Cînd România trecea prin mineriade, era măcinată de dispute interne, Academia se pieptăna pe cap cu o abordare diletantă și totalmente nelingvistică a problemei.
Dar asta e o temă, poate, prea tehnică.
P.S. Iorga scris uzual Romînia, după reforma din 1953 s-a scris Romînia, pînă în 1964 cînd s-a decis, ca o concesie etimologică, să se revină la â doar în cuvintele derivate de la român. Este mai identificabil și pt străini, deoarece toate limbile folosesc a (Romania, Rumania, Roumania, Roumanie) sau u (limbile slave) Rumunsko, Romunija etc.
Am pus un comentariu la articolul lui Francisc Grunberg, a pus problema absolut corect. Nu e vorba de pedanterie aici, pur și simplu de o minimă decență a unui site cultural și de atitudine, nu e chat, nici SMS.
La SMS-uri, din contra, se recomandă să NU folosiți diacritice? Știți de ce: deoarece, dacă apare un singur semn diacritic non-West European (adică ș, ț, ă, č etc.), SMS-ul va fi taxat dublu! Știați?
Referitor la (ceea ce cred e că este o) inconsecvenţă România vs. crîng , enumeraţi, ca justificare
– „concesie etimologică” – dar pentru ce această concesie, adică excepţie?
– „identificabilitatea de către străini” – s-au produs într-adevăr confuzii?
Cum astea nu sunt convingătoare, continui să bănui că schimbarea din 1964 Romînia->România a fost o pură demagogie populistă, mai mult chiar decât reforma mai mare de după 1989, care era cel puţin consecventă (exceptând „sunt”).
Nu sînt argumentele mele, ci așa au fost justificate atunci. Și da, este multă inconsecvență în ortografia limbii române. În orice ce caz, concesia pt â în formele derivate de la român are o minimă logică, să revii la â, dar nu la întregul ansamblu al reformei Pușcariu, ultima revizie din 1948, este o totală prostie, nu a rezolvat nimic, a adus numai confuzie și, politic vorbind, a condus la două norme, cea din România, cu â/sunt, și cea din Rep. Moldova, cu î/sînt, deoarece, în 1989, ei au preluat ortografia în vigoare atunci, nu au mai revizuit-o.