Transcript
După cum ştiţi, modelul Universităţii Prager este următorul: ne acordaţi 5 minute, iar noi va predăm un semestru. Ei bine, eu am studiat timp de multe semestre chestiunea conflictului din Orientul Mijlociu.
Am fost la Institutul pentru Orientul Mijlociu, la Columbia University, acolo mi-am făcut teza de licenţă. Semestru după semestru, discutând conflictul din Orientul Mijlociu, ca şi cum ar fi cel mai complicat conflict din lume, când, de fapt, probabil că e cel mai uşor de descris conflict din lume. Poate că este cel mai greu de rezolvat, dar este, într-adevăr, cel mai uşor de descris.
Şi iată, pe scurt, despre ce e vorba: Israelul ar dori să existe, şi recunoaşte dreptul palestinienilor de a avea un stat. Dar palestinienii, precum şi mulţi alţi musulmani şi arabi nu recunosc dreptul statului evreiesc al Israelului să existe.
Toate sondajele făcute în rândul palestinienilor arăta că majoritatea acestora nu vor să existe un stat evreiesc al Israelului, nu consideră că Israelul trebuie să existe, sau că Israelul are vreun drept la existenţă. Iar lucrurile stau aşa încă din 1948, când britanicii au plecat [1], iar ONU a stabilit o împărţire: Palestina era tăiată în două, o jumătate evreiască (care a luat numele de Israel) şi o jumătate arabă.
Evreii au acceptat această împărţire, arabii nu au acceptat-o, şi… ce s-a întâmplat? În clipă în care această împărţire a fost anunţată, armatele arabe, vreo şapte armate arabe, au atacat statul evreiesc în scopul de a-l distruge. Spre surprinderea întregii lumi, micul stat evreiesc a supravieţuit [2].
S-a întâmplat din nou în 1967, când dictatorul Egiptului, Gamal Abdul Nasser, a spus: “acum vom distruge statul evreiesc al Israelului”. Şi Iordania i s-a alăturat, şi Siria, dar Israelul a atacat primul, şi astfel, Israelul a supravieţuit. Astfel, şi numai astfel, Israelul a ajuns să ocupe ceea ce se numeşte “malul de vest” [Cisiordania, West Bank] al Iordanului, unde locuiesc mulţi palestinieni, pentru că mulţi palestinieni locuiau în acea parte a Iordaniei.
Deci războiul s-a terminat în 1967, şi ce au făcut arabii? Ţările arabe s-au dus la Khartoum, în Sudan, şi au anunţat că nu vor recunoaşte Israelul, nu vor pace, nu vor negocieri. Cei trei “nu”-uri binecunoscute. Ce trebuia Israelul să facă?
Apoi, Israelul a făcut o înţelegere să dea înapoi Egiptului întreaga peninsulă Sinai, o regiune mai întinsă decât Israelul, plină de petrol, pentru că Egiptul a spus că va face pace cu Israelul. Israelul restituie teritoriul în schimbul păcii. Şi va face asta întotdeauna. Dar există, într-adevăr, o dorinţa de pace din partea duşmanilor Israelului? Când, emisiuni după emisiuni, la TV şi radio din zonele palestiniene se vorbeşte despre cum trebuie omorâţi evreii şi despre cum Allah doreşte că evreii să fie omorâţi. Asta e emisiunea tipică la televiziunea palestiniană.
Deci nu e greu de explicat conflictul din Orientul Mijlociu: o parte o vrea pe cealaltă moartă. Ştiţi care este lozincă Hamas-ului? Lozincă Hamas-ului este: “Noi iubim moartea la fel de mult cât iubesc evreii viaţa.” Acum, spuneţi-mi, cum ar putea Israelul să facă pace, dacă populaţia crede ceea ce crede Hamas.
Iată unul dintre cele mai importante lucruri despre care nimeni nu vorbeşte: toată lumea vorbeşte de un “stat palestinian”, de ce nu vorbea nimeni de un “stat palestinian” atunci când palestinienii trăiau sub guvernare iordaniană? Adevărul este că lumea a început să vorbească de un “stat palestinian” numai după ce palestinienii au ajuns sub guvernare israeliană, pentru că era o modalitate de a distruge statul evreiesc al Israelului. Şi spun “statul evreiesc”, pentru că asta este.
Sunt multe, multe state arabe, dar există un singur stat evreiesc, are dimensiunile statului New Jersey, de fapt, Israelul are dimensiunile Salvadorului, El Salvador! Şi totuşi, dacă un marţian ar veni pe pământ şi ar vizita ONU, ar citi presa mondială şi s-ar uită la televiziunile lumii “Ştiri de ultima oră: ONU condamnă Israelul”, ar crede că cea mai mare problemă pe pământ este un stat de mărimea lui New Jersey şi a Salvadorului. Această preocupare pentru un stat democratic şi uman este pur şi simplu iraţională.
Şi iată o altă întrebare: dacă mâine Israelul îşi pune armele jos şi spune: “nu mai luptăm”, ce s-ar întâmpla?
Dacă ţările arabe din jurul Israelului ar spune, “nu mai luptăm, punem armele jos”, ce s-ar întâmpla? În primul caz, ar fi o distrugere imediata a statului Israel, cu uciderea în masă a evreilor din Israel, în cel de-am doilea scenariu pe care l-am prezentat, în care arabii şi-ar pune armele jos şi ar spune “noi nu vrem decât pace”, ar fi pace miercurea următoare.
Adevărul este că, aşa cum am spus la început, este o problemă foarte simplu de descris. Una dintre părţi o vrea pe cealaltă moartă. Şi dacă n-ar vrea asta, ar fi pace. Şi totuşi, va rog să reţineţi: niciodată nu a existat, niciodată în istoria lumii, un stat în acea regiune, în ceea ce se numeşte “Palestina geografică”, care să nu fi fost stat evreiesc. Israelul este cel de al treilea stat evreiesc autonom care există în acea regiune. Nu a existat niciodată un stat arab autonom, nu a existat niciodată un stat musulman autonom, nu a existat nici un fel de alt stat autonom.
Asta e problema. De ce nu poate un mic stat, de dimensiunile Salvadorului, care se numeşte Israel, să fie lăsat să existe? Această este, pe scurt, problemă Orientului Mijlociu.
Sunt Dennis Prager.
“Problemă Orientului Mijlociu” cu Dennis Prager:
Sursa variantei româneşti: http://inliniedreapta.net/lavedere/prager-university-problema-orientului-mijlociu/
Note:
[1] Începând cu 634 e.n., regiunea a fost cucerită de Imperiul Islamic de la o dinastie persiană, a fost dominată apoi de Egipt, berberi, seleucizi, Cruciaţi, Imperiul Mongol. În 1516 a fost capturtă de Imperiul Otoman şi a rămas sub acesta până în 1918, când acesta a fost dezmembrat, iar Liga Naţiunilor a încredinţat Marii Britanii mandat pentru administrarea regiunii. Mandatul a fost retras în mai 1948, în urma deciziei ONU de a crea două state – unul arab şi altul evreiesc
[2] Iordania a capturat regiunea Palestinei destinată de ONU unui stat arab; cucerirea nu a fost recunoscută internaţional. A fost ocupată, dar nu anexată (cu excepţia Ierusalimului de est), de Israel în 1967.
Mi-a fost atrasă atenţia asupra unui clip didactic de provenienţă occidentală, intitulat Adevărul despre pacea din Orientul Mijlociu: aici
Este un clip „moderat”, ca să zic aşa, cel puţin în comparaţie cu ce se poate vedea la televiziunile în limba arabă, din Cisiordania, Gaza, Al-Jazeera, Egipt, etc., care pot fi vizionate în traducere engleză pe MEMRI
Acest clip este produs de ONG-ul Avaaz, înfiinţat în 2007, dedicat activismului pe Internet. Avaaz se ocupă de teme ca drepturile omului, clima şi mediu şi, din 2011, de sprijin pentru crearea unui stat palestinian. Finanţarea oficială este prin contribuţia membrilor, deşi un ministru canadian a sugerat că organizaţia este finanţată de George Soros, cunoscut şi pentru simpatiile sale de stânga. În orice caz, asociaţia nu acceptă decât petiţii de orientare politică de stânga.
Clipul este un desen animat destinat elevilor, în care problema Orientului Apropiat este explicată printr-un dialog între o elevă şi învăţătoare, însoţit de imagini sugestive şi pe alocuri înfricoşătoare pentru copii. Se văd avioane de vânătore şi elicoptele militare israeliene, foarte sgomotoase. Clipul durează 4 minute.
Textul complet se află aici.
Iată pe scurt şirul expunerii:
1. După cel de-al 2-lea război mondial, regiunea Palestinei a fost împărţită între evrei şi palestinieni. Naţiunile arabii au refuzat. Au avut loc războaie contra noului stat Israel, pe care acesta le-a câştigat şi a preluat controlul pământurilor palestiniene. De atunci n-a mai fost pace.
2. Israelul a implantat colonii care ocupă mai tot pământul şi acaparează mai toată apa. Coloniile sunt ilegale conform dreptului internaţional.
Comentariu: „coloniile” nu sunt de fapt ilegle; Articolul 49, pargraful 6 din cea de-a patra convenţie de la Geneva interzice transferurile forţate de populaţie spre teritoriile cucerite, ori
– teritoriile respective au statutul de „teritorii disputate”, nu cucerite, pentru că nu au fost luate de la un stat care le deţinea în mod legal (Iordania)
– guvernul israelian nu foţează pe nimeni să se stabilească acolo
3. Palestinienii trebuie să treacă prin numeroase posturi de control, le sunt interzise anumite drumuri, a fost construit un zid care separă oamenii şi care este construit pe pământ palestinian. De aceea unii palestinieni au recurs la violenţă, chiar la terorism.
Comentariu: clipul pretinde că violenţa palestiniană este rezultatul şi nu cauza măsurior de securitate, ceea e este o minciună neruşinată.
4. Suntem informaţi că există speranţe bune pentru o soluţie cu două state, deoarece majoritatea palestinienilor (61%) şi a israelienilor(63%) sunt pentru acesta.
Comentariu: Cifrele mele sunt mult diferite: iulie 2011, numai 34% din Palestinieni sunt pentru (sursa: aici)
5. Mai departe aflăm că „extremişti puternici din Orientul Mijlociu (apar portretele lui Ahmadinedjad şi Liberman) şi din Washington (neidentificat, minutul 3:36) fac tot posibilul pentru a nimici această posibilitate de schimbare (poze cu un terorist şi cu Netanyahu)”.
Comentariu: Deci iată, Libermann este ca Ahmadinedjad, iar Netanyahu este terorist – trucul practic al echivalării etice.
Deci avem un proces de dezinformare masivă privitoare la fapte, fără a mai pomeni dezinformarea prin omisiune, de exemplu despre incontinua propagandă din Cisiordania şi Gaza, de la gădiniţă până la universitate, la radio, TV şi ziare pentru nimicirea fizică a evreilor.
Domnule Alex Leibovici,
Sunt de acord cu cele spuse de dl Dennis Prager, numai ca ele nu reprezinta adevarul absolut, complet.
Mai precis dl Dennis Prager este considerat in SUA un exponent al dreptei politice si este evident ca el este inclinat sa prezinte numai o parte a problemei. Spun acest lucru deoarece, pe de o parte, sustin argumentele sale. Pe de alta parte sunt constient ca situatia asa cum o prezinta dansul, nu prezinta decat o parte a realitatii.
Evident ca nu se pune problema existentei statului Israel nici macar pentru o secunda. Este evident si faptul ca „zidul” contruit de statul Israel a fost o necesitate. Numai ca la fel de adevarat este si faptul ca multi dintre musulmani au fost „siliti” prin metode indirecte sa paraseasca tinutul lor natal, iar acest lucru este bine cunoscut.
De exemplu zidul repectiv a creat pentru multi palestinieni situatia in care ei nu au mai fost in stare sa ajunga la culturile lor de …maslini. Din veniturile carora traiau. Este numai un exemplu.
Este de la sine inteles ca au trebuit sa-si paraseasca satele, comunele, etc.
Exista si acum problema recompensarii lor. In mod normal ar fi trebuit sa li se plateasca despagubiri (care nu li s-au platit). Am discutat in California atat cu cetateni israelieni evrei cat si cu musulmani.
Pe prim plan trebuie sa se afle supravietuirea statului Israel. Sunt total de acord cu acest lucru!
Numai ca exista multe lucruri de corectat.
Sunt total de acord cu dl Dennis Prager cand vorbeste despre faptul ca statul Israel a fost atacat in mod oribil (si este atacat in continuare) Acst lucru este intolerabil.
Numai ca punctul de vedere pe care il foloseste dansul mi se pare la fel de inacceptabil.
Dansul a avut cateva momente de „glorie” la televiziunea americana cand a afirmat ca „daca cineva s-ar afla la miezul noptii intr-un loc necunoscut, cu siguranta ca ar prefera sa fie inconjurat de credinciosi (ai oricareia din religiile cartii: acesta era subiectul). Eu nu sunt de acord cu punctul sau de vedere: daca as avea o vesta pe care sa fie scris „Christian” , sau „Muslim” sau „Gay” as prefera sa nu fiu intr-un oras „credincios” ca Teheran, ci mai degraba in Copenhaga, Oslo sau Stockholm. Si nu condamn numai Islamul pentru asta!
Cu trei secole in urma printii landurilor germane declarau sus si tare ca „decat sa existe vreun necredincios in landul lor, mai bine sa fie ucis”! Musulmanii au ajuns abia acum in acest stadiu similar cu cel al al crestinismului de acum trei secole.
Nu sunteti de parerea mea?
In plus, dlul Prager nu repreznta nici macar parerea majoritatii evreilor din SUA (care au votat democratic in proportie de 2: 1 in ultimele doua alegeri). De fapt in Florida ei au votat acum 4 ani in proportie de 78% cu Obama iar acum in proportie de…72% cu el.
Pe cine reprezinta acest domn? Pe sine insusi, poate!
Nu, nu sunt de parerea dvs. cand afirmati ca printii landurilor germane au preferat „decat sa fie necredinciosi in landurile lor mai bine sa fie ucisi”, ceace s-a petrecut in urma cu 300 de ani. Uitati ca Coranul a fost scris/compilat acum 1400 de ani si ca in el se scrie intre alte multe versete urmatoarele: faceti razboi celor care nu cred in Alah, in profetul sau si in ultima zi, care nu accepta ceeace Alah a interzis, inclusiv popoarelor cartii (evreii si crestinii) pana ii invingeti, ii umiliti si platesc impozitul de protectie (jizya) – surata 9, versetul 29.
De conflictul actual sunt razpunzatoare ambele parti dar in primul rand si in mai mare masura palestinienii (adica arabo-musulmanii) care, asa cum au fost nevoiti sa paraseasca Spania invadata, trebue sa paraseasca si partea din Palestina atribuita evreilor. Dar si israelul trebe sa fie realist, acceptand granitele din ’67
Fiecare are dreptul sa aiba orice parere politica, insa eu am afirmat ca in SUA cei care sustin parerile dlui Dennis Prager sunt evident in minoritate. Ce am spus poate fi verificat.
Pe de alta parte exista din aceeasi familie un alt domn Prager, care a fost arhitect si a contribuit mult la imfrumusetarea Bucurestilor. Numele lui este scris pe mai multe cladiri importante din centrul Bucurestiului, al caror autor a fost el.
Uluirea mea consta in faptul ca pe de o parte nimeni nu vorbeste (nu stie?) de acest arhitect celebru al Romaniei interbelice in timp ce majoritatea lumii este fascinata de politicianul de dreapta Dennis Prager din SUA. As fi preferat sa fie invers, dar repet: fiecare are dreptul la opinie.
Cat despre religiile cartii, dupa unele studii aproximativ 80% (dupa unii numai 70%) este comun intre cele trei religii. Faptul ca Abraham este numit Avraam la crestinii ortodocsi sau Ibrahim la musulmani, este nesemnificativ. Toate cele trei religii condamna copiii care nu asculta de parinti, la moarte, homosexualii, femeile desvirginate inainte de casatorie, etc. la moarte. Etc. Diferentele de mentalitate sunt minore. Sigur ca in cazul crestinismului multi invoca faptul ca Torah nu ar mai face parte din scripturi, ceea ce este fals. Acele parti din Tanakh care fac parte din Torah nu au fost excluse din Biblie!
Exista diferente, dar numai in privinta modului cum cultura seculara le-a modificat in timp. Iudaismul si crestinismul au fost modificate si „imblanzite” mai mult, iar islamul mai putin. Dar toate trei au un trunchi comun.
Daca dl Dr. Neumann are indoieli, ii pot recomanda sa citeasca „Cronica orasului Sibiu (Hermannstadt) aflata la Muzeul de Istorie al Romaniei. In anul 1601 au fost ucisi prin inec in Cibin o serie intreaga de copii sub 13 ani care „nu ascultau de parinti”. Este usor de accesat si e scrisa cu litere gotice intr-o forma destul de moderna. Cand am vazut eu aceasta cronica, era deschisa chiar la pagina anului…1601.
@Anton Constantinescu
> Nu sunteti de parerea mea?
Nu sunt.
Dar nu mă angajez în discuţie pentru că ştiu, din experienţa de până acum, că discuţia noastră s-ar cicla rapid, exact ca cea cu Bin Laden care a fost/n-a fost finanţat de CIA sau cea cu citatul din Biblie/torah pentru dl. Herşcovici, care tot nu vine şi n-o să vină niciodată 🙁
Domnule Alexandru Leibovici:
Am scris:
„Cu trei secole in urma printii landurilor germane declarau sus si tare ca “decat sa existe vreun necredincios in landul lor, mai bine sa fie ucis”!
Nu sunteti de parerea mea?”
Nu am inteles exact cu care din pasaje nu sunteti de acord.
Pentru ca al doilea pasaj este:
” Musulmanii au ajuns abia acum in acest stadiu similar cu cel al al crestinismului de acum trei secole.”
Poate vreti sa spuneti ca musulmanii au avut intotdeauna o cultura inferioara, mai cruda?
Nu e asa. Timp de trei secole, intre secolele al 8-lea si al 11-lea musulmanii au avut cultura cea mai avansata de pe Terra. Si civilizatia cea mai avansata.
Daca nu sunteti de acord cu pasajul citat despre printii din unele landuri germane care preferau sa-si ucida supusii necredinciosi, atunci va indrum sa consultati istoria. Pentru ca stiu ca imi veti cere imposibilul, sa gasesc acum chiar pasajul despre printii germani, va voi recomanda in schimb ceva echivalent ca ideie: Cronica Orasului Sibiu care se afla la Bucuresti, la Muzeul de Istorie Nationala, unde puteti vedea ca si alte practici criminale legiferate de Torah erau inca aplicate chiar si atunci, in anul 1601 (uciderea copiilor care nu asculta de parinti). Din nefericire mai sunt si alte practici care sunt aplicate chiar acum de islam si care isi au originea in Torah. De exemplu cand o femeie avea sex cu un barbat intr-o faza nepermisa, se recomanda in Torah uciderea ambilor participanti la sex. Nici macar nu conta daca respectiva a fost violata sau nu! Va rog sa consultati Pentateucul sau Torah daca nu ma credeti! Daca nu, va caut chiar eu citatele.
Doriti sa insir aici dovezile legate de nivelul la care se afla societatea iudaica pe vremea cand legea locului era Torah? O pot face.
Practici musulmane curente au aratat ca acest lucru se mai aplica si azi, dar nu la iudei ci la musulmani. A caror religie este o copie destul de grosolana a iudaismului. In definitiv ce mi-e Ibrahim, ce mi-e Abraham, etc. Islam inseamna „ascultare”, adica ceea ce zeul YHWH i-a cerut acestui Abraham.
In privinta discutiei noastre despre ajutarea mujahedinilor de catre autoritatilor americane parca ati convenit ca nu negati acest lucru, ci numai faptul ca si Osama ar fi primit ajutor. Ma multumesc si cu atata, pentru ca stiu ca orice ajutor primit de mujahedini a fost in mod sigur impartit de ei cu Osama bin Laden, ca faceau parte din aceeasi echipa. Tot e ceva ca ati recunoscut asta!
In privinta faptului ca am citat ce spune un rabin, eu nu simt ca asta ma obliga sa verific sursa folosita de acel rabin. Si este un fleac din punctul meu de vedere faptul ca acel rabin o fi gresit in privinta ciclopilor sau uriasilor, ca sunt destule alte basme in „scripturi”. Nu vad de ce cade in sarcina mea sa gasesc exact pasajele.
Da, este parerea mea ca intr-adevar nivelul de civilizatie in cazul iudaismului era foarte scazut comparativ cu civilizatia greco-romana. Dar este o parere pe care am intalnit-o in materialele istorice universitare. Nu am inventat-o eu! Pana si arheologii israelieni sunt de aceeasi parere: poate ii veti auzi vorbind vreodata despre diferenta dintre iudei si filisteni sau altii. Unii au vorbit si la televiziunea americana pe canalele de istorie.
Cand in Grecia Antica tanarul Timarhos a fost acuzat ca s-a prostituat in tinerete, pedeapsa lui nu a fost moartea cum ar fi fost in Iudeea ci doar interdictia de a intra in politica. Cand prostituata Phrine a fost acuzata si s-a incercat condamnarea ei la moarte, ea a castigat procesul, in fatza celor 501 jurati atenieni (toti barbati!). Cand a fost judecat Socrate, cu toate ca a fost condamnat la moarte, s-a votat de trei ori de catre jurati (tot 501). Puteti sa dati exemple similare din cultura iudaica?
Sigur ca nu.
Nu exista o asemenea structura juridica in Iudeea, ca sa nu mai vorbim de nivelul cultural-artistic!
Nimeni nu vota in iudaism. Stiti asta.
Daca nu ati inteles corect ce am scris, voi mai face precizari. Daca imi cereti.
Pentru domnul Constantinescu:
Emil Prager a fost inginer constructor, nu arhitect, iar daca va intereseaza mai multe despre viata si activitatea sa, gasiti in acest articol:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-trait-un-secol-a-construit-un-oras-920938.html
Va multumesc de precizare doamna Tania Iancu!
Eu i-am vazut numele pe numeroase cladiri din Bucuresti, mentionandu-l ca autor, si am citit despre celalalt Prager (Dennis) din America ca are o origine est-europeana. Sunt impresionat de activitatea domnului Prager din Bucuresti care a contribuit la infrumusetarea Bucurestiului si as fi preferat ca despre el sa se vorbeasca mai mult decat despre dl Dennis Prager din SUA care nu numai ca nu are merite culturale sau de alta natura, dar este un fervent aparator al creationismului religios, supranumit si „creationism stiintific”.
Domnule dr. Neumann eu nu sunt convins ca asa cum spuneti dvs „si israelul trebe sa fie realist, acceptand granitele din ’67”. Parerea mea este ca deja s-a trecut la o faza cu mult mai putin reversibila; singura mea observatie consta in faptul ca actuala conducere a Israelului a pierdut mult in domeniul PR.
In SUA evident ca exista o anumita nervozitate in legatura cu faptul ca SUA sustine solutia „celor doua state” care in practica este respinsa de dl Nataniahu prin politica colonizarii in fostele zone palestiniene. Ce se cere acum, in timp de profunda criza, este sa se gaseasca solutii creative la probleme. Evenimentului acordarii unui statut in teorie diferit pentru tinuturile palestiniene nu cred ca trebuia sa i se acorde atata atentie in media din Israel intrucat nu inseamna nici o schimbare practica a situatiei.
Tocmai exacerbarea „importantei” acestui non-eveniment a creat un succes de publicitate organizatiilor extremiste palestiniene, care in realitate nu au castigat nimic. In realitate Israelul nu a pierdut tactic nimic, dar a creat conditii pentru o publicitate mai mare a organizatiei Hamas.
Ceea ce spune domnul Constantinescu despre cultura greaca si iudaica si atitudinea lor fata de om si fata de zei a fost foarte bine descris de catre Ivan Yefremov (vezi Wikipedia) in romanul sau istoric „Thais of Athens”. Acum 2800 de ani grecii erau un popor cosmopolit. Prin colonizarea greceasca a teritoriilor mediteraniene din Spania, Sicilia, Italia, Asia, Crimeia si pana la marea Azov in Rusia grecii au acceptat cultura multor popoare. De fapt concurenti ai grecilor erau fenicienii, un popor semitic care a colonizat cu succes teritorii in Africa de Nord (Cartagina) si i alte parti ale ecumenei antice. Iudeii pe acele timpuri erau un popor de pastori, intr-un teritoriu restrans, inchisi in credinta lor monoteista.
Dl. Grosu,
Atata timp cat scrieti un comenatariu onest si fara sa jigniti pe nimeni, noi va vom publica comentariile. Daca nu, orice comentariu vom primi de la dv, chit ca este bun, il vom pune la gunoi.
Daca vreti sa interpretati ceea ce va scriu ca o amenintare sau o promisiune, va las pe dv. sa trageti concluzia.
in antichitate Statul traia din munca sclavilor.
astazi traim din munca salariata, deci emigram acolo unde ne simtim bine si suntem lasati in pace!
Buna seara. Dl. Dennis Prager este cumva evreu ? Va intreb pentru ca videoclipul realizat de el mi s-a parut absolut partizan. Din cate stiu eu, intr-un conflict sunt angrenate 2 parti, fiecare cu motivatia ei. Pentru impartialitate jurnalistica ar fi necesar sa prezentati si varianta de dincolo de „zid”. Nu ? Altfel credibilitatea jurnalului dvs. scade exponential.
@Liviu Miron
> Dennis Prager este cumva evreu? Va intreb pentru ca videoclipul realizat de el mi s-a parut absolut partizan.
Faptul că ar fi evreu îi descalifică automat afirmaţiile? Ar fi trebuit un clip al cuiva fără etnie, respectiv religie?
Dacă scrieţi dv. o opinie în problema asta cu Israelul, ar fi corect să v-o descalifice cineva automat, de exemplu zicând că-i urâţi pe evrei??
N-ar fi corect, nu-i aşa? Deci singurul lucru corect este să examinăm ce anume spune şi să nu facem speculaţii privitoare la motivaţia lui. Prin urmare: găsiţi ceva neadevărat sau esenţial incomplet în ce spune?
Adăugat ulterior: În al doilea rând: credeţi că, în numele „imparţialităţii jurnalistice”, ar trebui publicată aici şi opinia lui Ion Coja despre problemă?
Domnule Miron, este o prostie sa credeti ca originea nationala sau de grup a unui om determina in mod automat credntele sale, cinstea sa sau integritatea sa profesionala. Va dau ca exemplu doua personalitati ale evreilor din Israel: pe domnii Israel Finkelstein de la Universitatea din Tel Aviv si Neil Asher Silbernam ii respect din toata inima pentru ca sunt evrei dar nu iudei. Cand Cineva vorbeste din punctul de vedere al religiei sale (in care s-a nascut, din intamplare) nu dau doi bani pe ceea ce spune. In acest mod nu dau doi bani nici pe ceea ce spune domnul Dennis Prager, dar nici pe ceea ce spune a Mircea Eliade, oricat de genial ar fi fost el. Mircea Eliade judeca religiile nu de pe o pozitie de neutralitate ci de pe pozitia unui crestin pravoslavnic. De aceeaa apreciez informatiile din cartile sale, dar nu si judecata lui.
Recently, the archeologists Israel Finkelstein (Tel Aviv University) and Neil Asher Silberman (director of historical interpretation, Ename Center for Public Archeology and Heritage Presentation, Belgium) summarized the archeological findings and latest corrections regarding the historical origins of the Jewish nation. In their words, „The process that we describe here is, in fact, the opposite of what we have in the Bible: the emergence of early Israel was an outcome of the collapse of the Canaanite culture, not its cause. And most of the Israelites did not come from outside Canaan – they emerged from within it. There was no mass exodus from Egypt. There was no violent conquest of Canaan” (3).
Finkelstein and Silberman point out that there is still no evidence for the existence of Abraham, Isaac, Jacob, Lot, Moses, and Joshua. There is no evidence that Jewish people existed as an identified people that were enslaved in Egypt. There is no evidence that over 600,000 men (plus women and children – the number could have been over a million) had an exodus from Egypt and wandered in the desert for 40 years. According to the Bible, 38 of these 40 years were actually spent encamped at Kadesh-barnea. This area has been turned upside down for decades, looking for even a tiny piece of pottery from this supposed time. It is not likely that this many people would have lived here this long and not left archeological evidence.
The archeological evidence contradicts the Biblical theme of Joshua taking control of the Israelites from Moses and conquering Canaan. For example, the Egyptians had a strong presence in Canaan at this time, yet the Biblical accounts make no mention of this. The Biblical themes of the origins of Israel are myths. Like the gospel accounts of the New Testament, they were fabricated in later times and inserted into earlier times as a tool of religious and political propagandists (2, 4, 5).
One thing is certain. If a god existed, it could not be the god of the Bible or any religion claiming origins from the Bible. Any self-respecting god of average wisdom would not want to be held responsible for inspiring such a collection of myths and ridiculous sayings.
@Alexandru Leibovici:
Atat Ion Coja cat si Dennis Prager sunt nationalisti. Unul este nationalist roman, celalalt nationalist iudeu.
Dupa mine, problema este urmatoarea: statul Israel este acum in deplinatatea drepturilor sale si niciodata nu trebuie pusa problema desfiintarii sale sau acceptarii atacurilor extremistilor de orice coloratura! Este si va fi un stat infloritor care deja poate fi laudat pentru cuceriri stiintifice si de alta natura!
Trebuie gasita o solutie inteligenta pentru a asigura nu numai continuarea sa, dar si inflorirea sa. Dar trebuie totusi sa nu uitam si partea cealalta a problemei: faptul ca exista sute de mii sau milioane de semiti arabi, care acum sunt impinsi spre extremism de conditiile istorice. Nici domnului Prager si nici altora nu le face placere sa li se aminteasca adevarul. Iata ce au spus personalitatile israeliene cele mai importante din istorie:
Chaim Weizmann, primul presedinte al statului Israel, a spus: “Palestina va deveni tot atat de israeliana pe cat este Anglia de engleza!.”
David Ben-Gurion, primul prim-ministru al Israelului, a scris: “ Sunt in favoarea partitiei Palestinei intrucat atunci cand vom ajunge puternici noi vom aboli partajarea si ne vom raspandi peste toata Palestina”.
El a mai spus: “Intre noi sa nu uitam adevarul… noi suntem agresorii si ei se apara”; si a mai adaugat: “ Daca eu as fi un conducator arab, nu as face niciodata un tratat cu Israel’ Este un lucru natural, noi le-am luat tara!”
De asemenea, intr-o scrisoare adresata fiului sau, el a scris: “We will expel the Arabs and take their place.” Ii vom expulza pe arabi si le vom lua tara.
Cat despre Moshe Daian, seful statului major al fortelor de aparare ale Israelului, iar mai tarziu ministru al apararii, se stie ca el vorbea foarte direct, fara ezitari: „Nu exista nici macar o singura asezare in Israel care sa nu fi avut anterior o polulatie araba”.
Deci este nevoie nu numai sa protejam Israelul de orice agresiune, dar si sa gasim solutii inteligente pentru probleme umane adevarate, nu inventate.
@Leibovici: Nu trebuie sa va inflamati atat de tare ! Cand mentionam impatialitatea ma refeream la meseria de jurnalist, cred ca este unul dintre criteriile principale dupa care se judeca valoarea celui care scrie. Ca dvs ati hotarat sa prezentati aici numai opiniile unei parti, este alegerea dvs si probabil respectati politica jurnalului. Foarte bine, fiecare e liber sa scrie ce vrea. Nu intelegeti prin asta ca va critic si nu mi-l mentionati pe Ion Coja, pentru mine nu are nici el credibilitate deoarece nu este impartial, plus caracterul sau. Ma refeream la viziunea celeilalte parti implicata in conflict, adica a palestinienilor. Va mentionez ca nu am absolut nimic impotriva statului Israel sau a poporului evreu, din contra, apreciez realizarile lui, nu-mi sunt indiferente suferintele sale si sper sa reuseasca implementarea unei paci durabile si benefice pentru ambele parti. Tot ce am avut de spus, se referea stric la etica jurnalistica. Nimic mai mult.
@Liviu Miron
Domnule Miron, recitiţi şi veţi vedea că eu nu m-am „inflamat”. Eu am contestat:
– premiza dv. implicită că etnia dictează concepţiile
– şi concepţia dv. de imparţialitate jurnalistică.
În concepţia mea, imparţialitatea (eu prefer cuvântul obiectivitatea) înseamnă să relateze faptele adevărate, nu să dea drept adevărate minciunile (sau „viziunile”) unora şi/sau ale altora.
Tocmai de aceea v-am pus întrebarea: „găsiţi ceva neadevărat sau esenţial incomplet în ce spune [Prager]?”
Dacă da, atunci într-adevăr am încălcat etica jurnalistică – şi etica în general! – publicând acest clip. Deci?
@Anton Constantinescu
Scrieţi, pe de o parte:
> Domnule Miron, este o prostie sa credeti ca originea nationala sau de
> grup a unui om determina in mod automat credntele sale, cinstea sa sau
> integritatea sa profesionala.
iar pe de alta:
> pe domnii Israel Finkelstein … si Neil Asher Silbernam ii respect
> din toata inima pentru ca sunt evrei dar nu iudei.
urmat de un lung citat.
Implicaţia este că dacă nu sunt „iudei”, adică evrei credincioşi în terminologia dv., aceasta cauţionează cinstea şi integritatea lor profesionala, şi deci exactitatea afirmaţiilor citate (pe care – atenţie! – n-o contest).
Văd deci o similitudine între modul dv. de gândire şi cel al d-lui Miron, numai că la unul e vorba concret de etnicitate, la celălalt – de credinţă.
Irelevante în problema eticii jurnalistice sunt credinţa sau necredinţa lui Prager, sau dacă prizonieratul în Egipt a fost real, sau chiar dreptul la existenţă al Israelului, teme pe care le trataţi îndelung. Vă rog să mai observaţi că expunerea lui Prager nu conţine nici un argument religios.
Şi de fapt există o singură întrebare relevantă: este sau nu esenţialmente exactă faptic descrierea lui Prager a conflictului arabo-israelian?
Până acuma nimeni n-a contestat nici o afirmaţie concretă. Este de-a dreptul dezolantă această lipsă a culturii dialogului…
@Leibovici: Ma provocati la o analiza pe text 🙂 Bine, accept provocarea si ridic manusa. Uitati unde „vad” eu dezinformarea din speech-ul d-lui Prager. Stiti foarte bine ca exista manipularea prin „omisiune”. Dl. Prager o practica in mai multe locuri:
„Palestina era tăiată în două, o jumătate evreiască”- aici trebuia sa adauge „mai mare”” Evreii au acceptat această împărţire, arabii nu au acceptat-o, şi” 65% din populatie era araba. ” Spre surprinderea întregii lumi, micul stat evreiesc a supravieţuit” ajutat fiind de SUA. „dar Israelul a atacat primul” avand ajutor si suport logistic american. ” Israelul restituie teritoriul în schimbul păcii. Şi va face asta întotdeauna.” dar nu cum hotaraste rezolutia ONU 242, pe care nu o respecta. „trăiau sub guvernare iordaniană?” pentru ca erau arabi.Lozinca Hamas-ului este: “Noi iubim moartea la fel de mult cât iubesc evreii viaţa.” chiar daca: „In 2011, Palestinian president Mahmoud Abbas stated that the Arab rejection of the partition plan was a mistake he hoped to correct”.
Eu asa vad o informare corecta, echilibrata si „obiectiva”. Dvs ?
@Alexandru Leibovici.
Credeam ca am fost foarte clar in replica mea. Daca nu m-am facut inteles poate e si vina mea, si revin.
Sa reiau:
Ma voi referi mai intai la Mircea Eliade. Care a fost si este considerat specialistul nr 1 al lumii in istoria religiilor.
Intrucat Mircea Eliade se autodefinea ca fiind in primul rand crestin, iar domeniul lui de studiu implica studiul religiilor, desi stiu ca datele publicate de el sunt corecte, nu ii acord total credit cand evalueaza religiile, intrucat nu poti fi in acelasi timp si PARTE dar si JUDECATOR.
La fel cu dl Prager si cu multi altii.
Asta nu inseamna ca Mircea Eliade era un om rau etc. Nici altii,
Dostoievski a spus extrem de plastic: daca as avea de ales intre Isus Cristos si adevar l-as alege pe Isus Cristos. Eu am mentalitatea total opusa lui. Daca am de ales intre adevar si orice altceva, aleg adevarul.
Din acest punct de vedere, mentalitatea mea este inrudita cu cea a domnului Israel Finkelstein, acel profesor de la Universitatea din Tel Aviv. De aceea il apreciez atat de mult!
Exista o alternativa in viata: cineva poate fi sclavul unei religii, si atunci in mod evident toate raspunsurile acelei personae nu sunt in spiritul adevarului (sau macar al sinceritatii) sau sa accepte numai gandirea logica.
Cand cineva accepta gandirea logica, acea persoana este sincera sinu distorsioneaza faptele. In schimb persoanele care discuta din punctul de vedere al unei religii sau doctrine isi „adapteaza” raspunsurile dupa necesitatile acelei doctrine sau religii.
Ma surprinde faptul ca dvs ati avut parte de o asemenea confruntare chiar si pe acest site, si totusi nu pareti ca ati inteles situatia. Concret, dl Lucian Herscovici v-a „dojenit” pentru faptul ca… (nu continui). Stiti asta.
Domnul Lucian Herscovici, desi nu accepta gandirea rationala, este totusi un om bun. Asa imi imaginez. Numai ca faptul ca domnia sa neaga evidenta istorica (asa cum a fost prezentata de dl Israel Finkelstein) si crede totusi ca religia domniei sale spune adevarul, in loc sa judece rational, il face ca din punctul meu de vedere sa nu am incredere in judecatile sale de valoare.
De altfel din cate am vazut dansul v-a mustrat in mod direct ca nu ii sustineti pozitia! Nu vreau sa citrez nimic aici.
Acum intelegeti de ce eu am incredere mai mare in persoanele care nu sunt conduse de virusii religiei decat in persoanele care se autodefinesc ca fiind …credincioase?
Nu spun ca persoanele credincioase (in acest caz iudeii) nu se pot delimita de religia lor in anumite circumstante. Ceea ce spun este faptul ca acest lucru este cu mult mai putin probabil in cazul lor decat in cazul persoanelor al caror scop in viata este aflarea situatiei reale, in absenta constrangerilor religioase.
Am fost oare destul de clar?
Domnule Miron, sincer: dv. însuţi sunteţi mulţumit de analiza pe care aţi făcut-o? 🙂
Întrebarea pe care v-am pus-o de la început a fost: „găsiţi ceva neadevărat sau esenţial incomplet în ce spune [Prager]?”
Deci să iau pe rând obiecţiile dv.
Deci afirmaţii false n-aţi găsit, în schimb aţi numit 7 fapte esenţiale pe care Prager le-a omis. Ştiţi, detaliile sunt cu sutele, de importanţă variabilă, nu orice reprezintă o omisiune esenţială. Pentru a defini oarecum cuvântul „esenţial”: faptul principal (FP) citat de Prager este că palestinienii (şi arabii în general) nu aceptă prezenţa unui stat nemusulman în regiune.
Şi asta este o omisiune comparabil cu FP şi distorsionează concluziile?? Glumiţi? De altfel:
1. În „jumătatea” arabă, arabii reprezentau 99%, în cea evreiască-45%, deci, într-un anumit sens, tot arabă era.
2. Dacă vă uitaţi aici, harta din dreapta, vedeţi că peste jumătate din teritoriul evreiesc era pustiul Neguev.
Şi deci? De altfel: nu „arabii”, ci conducerea arabă.
Nu, ci de URSS; SUA a fost foarte reticentă. Dar care este aici „omisiunea” care echivalează cu dezinformarea?
Iarăşi: şi deci? Este aceasta – dacă ar fi adevărat – o justificare a refuzului actual de a accepta Israelul în regiune? Cu ce schimbă asta lucrurile? De altfel, tot aşa se spune că URSS ar fi ajutat ţările arabe, iar ambele afirmaţii sunt incerte (vezi aici).
Ştiţi ce cere Rezoluţia 242? Cere ca Israelul să se retragă din cel puţin o parte din teritoriile ocupate în schimbul semnării tratatelor de pace cu ţările arabe vecine, prin negocieri (soluţia „land for peace”). Pe vremea aceea (1967) Arafat şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei erau în faşe şi nu au fost consideraţi ca parte interesată. Tratative s-au tot dus, numai Egiptul a semnat un tratat de pace (1979), după 12 ani şi un alt război. OLP a fost recunoscută de ONU ca parte interesată mult mai târziu. În ce constă deci nerespectarea? Sau dv. credeţi ca 242 cere retragerea Israelului şi punct?
Nu domnule, trăiau sub guvernare iordaniană pentru că în 1948 Iordania a ocupat partea din Palestina (Cisiordania) destinată noului stat arab. Această ocupaţie care nici n-a fost niciodată recunoscută internaţional. (De altfel: dat fiind că ocuparea de către Iordania nu a fost legalizată, Cisiordania este, formal-juridic, teritoriu disputat iar nu ocupat).
Şi în ce mod partea a doua descalifică prima? De altfel: Abbas a spus asta mult după ce Prager şi-a înregistrat speech-ul.
„Omisiunile” pe care le-aţi semnalat, în masura în care sunt adevărate, sunt detalii cum sunt cu zecile, şi nici una nu reprezintă o omisiune esenţială care să constitue dezinformare.
Vă rog, dacă aveţi obiecţiuni / fapte de importanţă capitală, care să fie susceptibile să anuleze tot ce a spus Prager, atunci vă rog să le formulaţi. Dacă nu, nu.
De altfel, în primul meu comentariu pe acest fir am comentat un clip didactic de provenienţă occidentală, intitulat „Adevărul despre pacea din Orientul Mijlociu”, critic faţă de Israel. Dacă v-a scăpat, vă rog să-l citiţi – după ce vizionaţi clipul respectiv – pentru că este instructiv.
@Leibovici. Sunt de acord cu dvs. avem viziuni diferite despre obiectivitatea in jurnalism. Va respect opiniile dar pentru ca sa ramanem in subiectul „Prager”, ce parere aveti despre proiectul E1 din Cisiordania, respecta afirmatiile:
“Israelul restituie teritoriul în schimbul păcii. Şi va face asta întotdeauna.” ?
In legatura cu respectarea rezolutiei 242 data de ONU, cu respect va aduc aminte ca suntem in 2012, OEP-ul din ’64 sa tot aiba vreo 48 de ani, Yasser Arafat a murit in 2004 si rezolutia tot nu este respectata. Hai sa nu mergem mai departe de 1993, cand cele 2 tabere s-au „recunoscut” la Oslo. Sunt totusi 19 ani de atunci…
@Liviu Miron
> Sunt de acord cu dvs. avem viziuni diferite despre obiectivitatea in jurnalism.
> Vă respect opiniile…
Nu domnule Miron, vă înşelaţi dacă credeţi că ăsta era acum subiectul discuţiei! Era dacă cele 7 „omisiuni” ale lui Prager erau şapte păcate capitale 🙂 pentru care merită să fie calificat drept dezinformator.
Am analizat fiecare din aşa zisele omisiuni şi am arătat că fie nu este adevărată, fie este irelevantă. Nu contestaţi analiza mea, dar le discalificaţi ca pure „opinii”.
Cu Rezoluţia 242 de care ziceţi că „tot nu este respectată” – văd că n-aţi înţeles deloc ce v-am spus despre ea (şi nici n-aţi contestat!), aşa că nu văd din partea dv. dorinţă de discuţie pe bază de fapte.
Cu noul dv. challenge – cu proiectul E1 – nu marşez, pentru că:
– nu poate avea legătură cu clipul lui Prager (făcut în 2010)
– nu vreau să schimbaţi deja subiectul – decât dacă sunteţi deja dispus să renunţaţi la afirmaţia dv. că descrierea lui Prager a problemei arabo-palestiniene este fundamental eronată.
@Leibovici: Am inteles foarte bine ce ati spus, de unde am dedus ca Israelul a vrut sa dialogheze cu un reprezentant recunoscut al OEP dar, acesta fiind „in fasa” din 1964, nu a avut cu cine…
Tocmai de aceea am prezentat acele date din istoricul OEP, pentru ca sa demonstrez ca cel putin din 1993 chiar si Israelul a recunoscut-o oficial. Dar, se pare ca 19 ani nu sunt de ajuns pentru dialog. Iar rezolutia 242 specifica clar la punctul 1 aliniatul I „Retragerea forțelor armate israeliene din teritoriile ocupate în timpul recentului conflict – Subliniind caracterul inadmisibil al dobândirii de teritorii prin război și nevoia unei păci juste și durabile în care fiecare stat din regiune să poată trăi în siguranță”.
Cat despre E1, nu aveam de unde sa stiu ca videoclipul este din 2010, nu este precizat nicaieri in material. Si chiar siguranta cu care dl Prager afirma “Israelul restituie teritoriul în schimbul păcii. Şi va face asta întotdeauna.” ii este pusa sub semnul intrebari. Pe ce se baza el ca „intotdeauna”?
Apropo de E1, se pare ca s-a inselat, nu? Daca tot e vorba de 2010, chiar dl. Pragher, un bun cunoscator al zonei, nu stia nimic despre celalalte „E-uri” construite pana atunci in teritoriile ocupate? (ma feresc de cuvinte tari, prefer sa cred ca nu era informat…)
Domnule Miron Liviu, fie aveţi o problemă de a înţelege ce citiţi, fie sunteţi de rea credinţă. Ţinând cont şi de cele scrise de dv. în celălalt subiect, inclin să cred că veniţi aici cu o idee gata închegată, fără bază în fapte verificabile şi verificate.