ACUM.TV

 
Octombrie 1, 2012, Los Angeles, California

Anca Adumitroaie

Albastrul profund si sincer incadreaza ca passe-partout explozia de alb-violet in flori de lavanda care, la rindul ei, imbratiseaza languros conturul banuit al femeii dezgolite. Absenta culorii, ca o pata de vis, intr-o mare dezlantuita de nuante, e ceea ce defineste latura impresionista, de traire a clipei, a pinzei pe nume „Sleeper In Lavender”, care m-a intimpinat si captivat de la intrare la vernisajul cu titlul „I Want To Dance” („Vreau sa joc”) al pictorului Jerry W. McDaniel. Inspirat, dupa cum marturiseste el insusi, de figuri degasiene drapate in falduri vaporoase, pictorul invaluie forma feminina , ca pe o Danae in ploaia de aur, intr-o contrastanta mantie a pletelor blonde-curgere de grine, intrepatrunse de rebelul mov-siniliu al lavandei.

Am avut placerea de a ma intilni cu arta pictorului american eterogen Jerry W. McDaniel pe 23 septembrie 2012, la vernisajul organizat de Societatea Culturala „Viitorul Roman” la Academia de Arta Klein din Beverly Hills. O duminica extrem de calduroasa si o cladire micuta si boema, varuita in alb si albastru mediteranean, coborita parca dintr-o insulita greaca sau italiana, pareau gazdele perfecte pentru un stil de pictura -arc peste timpuri si tendinte. Influente si emotii armonioase si conflictuale se imbina nesteptat in arta cu adevarat eterogena a lui McDaniel, de la Degas la Klimt, Mondrian si Magritte, Picasso si Warhol.

Dormind in Lavanda Jerry W. McDaniel Paris 2010

Fiecare tablou, de dimensiuni si forme variate, era insotit de o poveste, fiecare nascindu-se dintr-o experienta sau traire imortalizate in culoare. „Jazz At The Bakery”, inspirat de ordinea si culoarea lui Mondrian, pare o sinestezie de muzica si miscare. M-a intrigat o pictura masiva, de forma patrata, intitulata „This Is Your Brain”. In legenda insotitoare, autorul o prezinta ca pe un experiment academic, din perioada sa de profesorat. Culori vii, de o mare varietate senzoriala, marcheaza acel creier social, al conventiilor si automatismelor, iar varianta concentrata, „in a nutshell”, ar fi creierul adinc, Jungian, colectiv, cele doua fiind separate de cimpul alb, de umbre nedefinite, al constiintei umane.

LA Jazz Backery No More

Chiar daca nu as fi aflat despre interesul artistic si prietenia pe care Jerry le simte fata de arta si spiritualitatea romaneasca, versurile lui Lucian Blaga ar fi izbucnit nestavilite din brate de arbori, tentacule, meandre, albii de riuri, petale multicolore, care se alearga si se inlantuiesc in seria de sase tablouri incendiare „Vreau sa joc”:

„vreau sa joc cum niciodata n-am jucat!
Sa nu simta Dumnezeu
in mine
un rob in temnita-incatusat.
Pamintule, da-mi aripi:
Sageata vreau sa fiu sa spintec
nemarginirea.”

Motivul aripii eliberatoare si al curgerii navalnice domina in culori arzatoare sau tainice, de vazduh, foc si pamint. La expozitie au fost prezentate doar patru dintre cele sase tablouri, doua picturi aflindu-se in prezent intr-o colectie privata din Dusseldorf. Jerry W. McDaniel, prin arta sa eterogena, distileaza complex si emotional, cu flair si generozitate emotiva, fatete de cultura romaneasca, precum elemente expresioniste abstracte de la Tuculescu, ilustratii ale poemelor filozofice ale lui Blaga, sau afise promotionale moderniste, asemenea celui realizat pentru un turneu al jucatorului de tenis Ilie Nastase. Cele sase tablouri inspirate de poemul lui Blaga „Vreau sa joc” fusesera pictate de McDaniel cu ocazia unei serii de recitaluri lirice Lucian Blaga, organizate de Prof. Ileana Costea in California in 2008.

In acea dupa-amiaza de septembrie los angelina, in mijlocul unui public entuziast si avizat, doamna Ionela Kloes, Presedinta a Societatii „Viitorul Roman” si amfitrioana, alaturi de doamna Ileana Costea, a rostit un succint cuvint de intimpinare din partea societatii organizatoare, a carei misiune, de la infiintarea din 1926 si pina in zilele noastre, a fost promovarea cu asiduitate a valorilor culturale romanesti.

A urmat apoi un dialog de o debordanta onestitate si naturalete, in arta si in viata, dintre Ileana Costea si Jerry W. McDaniel. Artistul raspundea cu usoara stinjeneala si reala modestie la intrebarile Ilenei, dezvaluind secrete ale procesului de creatie, precum si crimpeie revelatoare de viata, care s-au materializat in culoare si emotie pe pinzele sale. Am aflat astfel povestea din spatele unui mozaic de sase pinze dreptunghiulare de dimensiuni reduse si stiluri eterogene, alcatuind o harta in acrilic a periplurilor europene ale pictorului: nopti in feeria franceza a Craciunului pe Champs Elysées, zori reci si severe, filtrate in luminile Amsterdamului, nori mov de inspiratie Magritte, plutind in visare pe cerul din Mallorca, incredibile unghiuri din care Tour Eiffel domina marea de lumini pariziana, pe care Jerry W. McDaniel o reda cu entuziasm spontan, asa cum il invaluie de la fereastra atelierului sau din Montparnasse.

Anca Madalina Adumitroaie (Director Cultural si Press Secretary, Viitorul Roman Society, castigatoarea tabloului „Vreau sa Joc” insiprat dupa poezia cu acelasi nume de Blaga), artistul american eterogen Jerry W. McDaniel; Diana Cosma (castigatoarea nocturnei europene “Champs Elysee”), si Ionela Kloes (Presedinta Viitorului Roman Society). (Fotografie: Ileana Costea)

Pe linga privilegiul unui regal artistic de o mare prospetime si complexitate, publicul a fost intimpinat, in curtea interioara de influenta si coloristica mediteraneana, de o varietate de gustari usoare si bauturi racoritoare. Intilnirea s-a incheiat cu neasteptata surpriza a unei trageri la sorti a doua tablouri, pe care Jerry, cu multa generozitate, le-a donat „Viitorului Roman”; in mod paradoxal, luind in considerare istoria mea de o viata, in care nu am cistigat niciodata nimic la tombole si loterii, tabloul de zbor albastru din seria „Vreau sa joc” mi-a revenit mie! Ii multumesc din nou lui Jerry pentru bucuria de a-l admira in fiecare zi, culoarea navalnica readucindu-mi in amintire poezia atit de draga a lui Blaga, care l-a inspirit pe artist.

Vincent Van Gogh ii scria fratelui sau Theo ca oricare dintre semenii sai e, de fapt, un pictor de suflete, si ca menirea fiecaruia e sa picteze un tablou fericit pe pinza vietii sale. Jerry W. McDaniel, pictor eterogen de o invigoranta prospetime artistica, abordeaza arta in maniera emotionala, surprinzind clipele cu atitudinea impresionista a trairii plenare a momentelor de inspiratie. Iata ca ne-am bucurat din nou, prin initiativa „Viitorului Roman”, de un veritabil dialog al artelor si stilurilor atit de variate, de intrepatrundere etnica si istorica, omogene insa in celebrarea frumusetii.

Anca Adumitroaie, Director Cultural si Press Secretary, Viitorul Roman Society, California

(http://viitorulroman.com/).

Acest articol a fost publicat duminică, 2 decembrie 2012 la rubrica Album.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.