Chris Rigby, CrucifixionPictorita Chris Rigby locuieste in statul Ohio. Este de religie romano-catolica. A descoperit frumusetea icoanelor ortodoxe. Asa s-a nascut pasiunea de a picta si ea asemenea icoane.
Pentru Chris Rigby o icoana in traditia Bisericii Ortodoxe este o adevarata impartasanie, deoarece in faurirea ei sunt folosite toate elementele Pamantului.
Am intrat in Saptamana Mare. Pentru crestini, Psalmul XXI/XXII prefigureaza toate evenimentele acestui timp sacru. Evangheliile ni-l arata pe Iisus rostind pe Cruce cuvinte din acest psalm.
Istoricitatea cuvintelor lui Iisus pe Cruce, aidoma celor din psalm? Sensul textului evanghelic este mult mai adanc. Este reluat psalmul, pentru ca el vorbeste despre un moment fundamental al vietii, pe care fiecare din noi il vom avea de parcurs odata si odata. Momentul acesta a fost parcurs chiar si de Dumnezeu, pentru noi, acesta este sensul adanc al textului evanghelic.
Psalmul acesta este paradigma sfarsitului – cand platim nu atat pentru pacatele noastre, multe si marunte, pentru ca suntem marunti, cat pentru pacatele tuturor, dintotdeauna, indeplinind astfel o dreptate divina, greu de inteles. Omul acesta din psalm, slujitorul smerit, mielul de sacrificiu, este parasit si neinteles de oameni si se simte parasit si de Dumnezeu. Isi va pierde el credinta? Sa citim psalmul pana la sfarsit.
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit?
Departe sunt de mantuirea mea cuvintele greselilor mele.
Dumnezeul meu, striga-voi ziua si nu vei auzi, si noaptea si nu Te vei gandi la mine.
Iar Tu intru cele sfinte locuiesti, lauda lui Israel.
In Tine au nadajduit parintii nostri, nadajduit-au in Tine si i-ai izbavit pe ei.
Catre Tine au strigat si s-au mantuit, in Tine au nadajduit si nu s-au rusinat.
Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului.
Toti cei ce m-au vazut m-au batjocorit, grait-au cu buzele, clatinat-au capul zicand:
Nadajduit-a spre Domnul, izbaveasca-l pe el, mantuiasca-l pe el, ca-l voieste pe el.
Ca Tu esti Cel ce m-ai scos din pantece, nadejdea mea, de la sanul maicii mele.
Spre Tine m-am aruncat de la nastere, din pantecele maicii mele Dumnezeul meu esti Tu.
Nu Te departa de la mine, ca necazul este aproape, si nu este cine sa-mi ajute.
Inconjuratu-m-au vitei multi, tauri grasi m-au impresurat.
Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste.
Ca apa m-am varsat si s-au risipit toate oasele mele.
Facutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeste in mijlocul pantecelui meu.
Uscatu-s-a ca un vas de lut taria mea,
si limba mea s-a lipit de cerul gurii mele si in tarana mortii m-ai coborat.
Ca m-au inconjurat caini multi, adunarea celor vicleni m-a impresurat.
Strapuns-au mainile mele si picioarele mele.
Numarat-au toate oasele mele, iar ei priveau si se uitau la mine.
Impartit-au hainele mele lorusi si pentru camasa mea au aruncat sorti.
Iar Tu, Doamne, nu departa ajutorul Tau de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
Izbaveste de sabie sufletul meu si din gheara cainelui viata mea.
Izbaveste-ma din gura leului si din coarnele taurilor smerenia mea.
Spune-voi numele Tau fratilor mei; in mijlocul adunarii Te voi lauda, zicand:
Cei ce va temeti de Domnul, laudati-L pe El, toata semintia lui Iacob slaviti-L pe El!
Sa se teama de Dansul toata semintia lui Israel.
Ca n-a defaimat, nici n-a lepadat ruga saracului,
Nici n-a intors fala Lui de la mine si cand am strigat catre Dansul, m-a auzit.
De la Tine este lauda mea in adunare mare, rugaciunile mele le voi face inaintea celor ce se tem de El.
Manca-vor saracii si se vor satura si vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L cauta pe Dansul vii vor fi inimile lor in veacul veacului.
Isi vor aduce aminte si se vor intoarce la Domnul toate marginile pamantului.
Si se vor inchina inaintea Lui toate semintiile neamurilor.
Ca a Domnului este imparatia si El stapaneste peste neamuri.
Mancat-au si s-au inchinat toti grasii pamantului,
inaintea Lui vor cadea toti cei ce se coboara in pamant.
Si sufletul meu in El viaza, si semintia mea va sluji Lui.
Se va vesti Domnului neamul ce va sa vina.
Si vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naste si ce a facut Domnul.
(Cartea Psalmilor)
My God, my God, why hast thou forsaken me? why art thou so far from helping me, and from the words of my roaring?
O my God, I cry in the daytime, but thou hearest not; and in the night season, and am not silent.
But thou art holy, O thou that inhabitest the praises of Israel.
Our fathers trusted in thee: they trusted, and thou didst deliver them.
They cried unto thee, and were delivered: they trusted in thee, and were not confounded.
But I am a worm, and no man; a reproach of men, and despised of the people.
All they that see me laugh me to scorn: they shoot out the lip, they shake the head saying,
He trusted on the LORD that he would deliver him: let him deliver him, seeing he delighted in him.
But thou art he that took me out of the womb: thou didst make me hope when I was upon my mother’s breasts.
I was cast upon thee from the womb: thou art my God from my mother’s belly.
Be not far from me; for trouble is near; for there is none to help.
Many bulls have compassed me: strong bulls of Bashan have beset me round.
They gaped upon me with their mouths, as a ravening and a roaring lion.
I am poured out like water, and all my bones are out of joint: my heart is like wax; it is melted in the midst of my bowels.
My strength is dried up like a potsherd; and my tongue cleaveth to my jaws; and thou hast brought me into the dust of death.
For dogs have compassed me: the assembly of the wicked have inclosed me: they pierced my hands and my feet.
I may tell all my bones: they look and stare upon me.
They part my garments among them, and cast lots upon my vesture.
But be not thou far from me, O LORD: O my strength, haste thee to help me.
Deliver my soul from the sword; my darling from the power of the dog.
Save me from the lion’s mouth: for thou hast heard me from the horns of the unicorns.
I will declare thy name unto my brethren: in the midst of the congregation will I praise thee.
Ye that fear the LORD, praise him; all ye the seed of Jacob, glorify him; and fear him, all ye the seed of Israel.
For he hath not despised nor abhorred the affliction of the afflicted; neither hath he hid his face from him; but when he cried unto him, he heard.
My praise shall be of thee in the great congregation: I will pay my vows before them that fear him.
The meek shall eat and be satisfied: they shall praise the LORD that seek him: your heart shall live for ever.
All the ends of the world shall remember and turn unto the LORD: and all the kindreds of the nations shall worship before thee.
For the kingdom is the LORD’s: and he is the governor among the nations.
All they that be fat upon earth shall eat and worship: all they that go down to the dust shall bow before him: and none can keep alive his own soul.
A seed shall serve him; it shall be accounted to the Lord for a generation.
They shall come, and shall declare his righteousness unto a people that shall be born, that he hath done this.
(King James Bible)