Am primit un alt volum la redactie. Nu pot decat sa consemnez cu tristete ca intr-o tara ca Romania cu multe neimpliniri exista poezia ca o floare crescuta exact pe linia intai a unui razboi cu relele iesite din cutia Pandorei.
O voce singulara si as numi o lirica feminina de inalta calitate se reitereaza in versurile Gabrielei Ana Balan.
Un volum ce ar merita sa fie pe etajerele multora dintre librariile din tara nu se bucura de sprijin, de suportul meritat din partea mass mediei, preocupate de alte indeletniciri…
Gabriela mi-a scris despre o tanara captivata de poezie, mai putin despre cartea ei. Este un compliment incomensurabil mai inalt decat orice critica literara adysa unei carti:
„Fata pe care o vedeti cu cartea mea in mana este demna de tot respectul meu,o cheama Maria Ramona Zota Motoc si azi mi-a facut o mare surpriza si bucurie. Desi este greu incercata de probleme de sanatate si se lupta dar este o invingatoare, azi a venit la mine in sat, de la o diastanta foarte mare, pentru cartea mea! Dupa ce a vazut-o, ea zice ca a meritat efortul, dar eu inca nu gasesc destule cuvinte ca sa ii multumesc!”
Fiecare din noi
Între ochii noştri
Mierla pustie
Cerul ei albastru vânăt părea că adoarme
Mâini uriaşe mişcau temelia
Fiecare din noi e o mare
Cu cerul în ochi
Eu mai mult decât tine
Se îneaca în marea ce suntem
Cei cu sânge de piatră
Ridic mâna
Şi tu spui marinarilor tăi
Că ai zărit un catarg
Fiecare din noi e o mare
Astăzi e rândul tău
Cina cu împăratul
El,împăratul slovei
cu litere de aur întinse dinainte
castelul lui miroase a ceară
topită de cu seară din cuvinte
Eu – cheia cetăţii atărnată la gât
Păşesc pe covorul de stânci
Port pe umeri lebăda visând
În ochi ape adânci
Şi timpului caiele ruginite
Îi scoate potcovarul din copite
Iau cina cu împăratul
În cupele de aur spumegă cuvinte
Şoptite servitoarei cu o seară înainte
În miezul pâinii înveliţi cu aluatul
Frământat de mâini de sfinţi
Îşi fac culcuşul bunii lui părinţi
Şi păcătoşii fierţi în sânge de balaur
Îşi fac culcuş în porumbei cu cioc de aur
Şi instrumentele de ceară cântă în surdină
Şi fluturi unşi cu naftalină
Dansează sub rochiţa mea de mătase fină
Domniţă peste timpuri rătăcite
Iau cina cu împăratul slovelor poleite
Vorbelor nerostite,el râde,eu plâng
Se naşte secunda în gând
Şi moare în oglinda cuvintelor topite.
Cetate de fum
Eu,în amintirea lui
cu pana de gâscă şi sabie de Toledo
învingând calăreţii de fum
istoria e dreaptă cu noi
indiferent care din regi va pierde partida
celălalt ne câştigă împreună
nu se mai poate face nici un pas
pe tabla de şah îmbătrâneşte timpul
(din volumul
BĂLAN, GABRIELA ANA
Împăratul de ceară / Gabriela Ana Bălan. – Târgovişte : Singur, 2012 (ISBN 978-606-8419-49-7)
Iubesc aceasta hora de cuvinte
Aceasta frenezie parfumata
În sufletul uman cristalizata
Fierbinte, desueta ori cuminte – Nicholas Dinu
E o dovada ca poezia nu a murit în România, ca civilizatia actuala nu a reusit sa distruga sensibilitatea, frumusetea…
A reusi sa-ti exprimi sentimentele prin metafore, sa pendulezi între fantezie, trairi interioare, furnizându-le si celor din jur hrana spirituala, presupune talent.
Doamna Balan Gabriela Ana (my mother) a hotarat sa scrie acest volum doar numai dupa 20 de ani. Volumul Imparatul de ceara cuprinde poeme nu doar fantastice sau sentimentale dar rodul unei perioade de lucrari unde intre inspiratia din realitate sau din imaginatie si versuri anulate, rescrite si refacute, a creat o lume doar a ei: „limpida si curata”.
Incurajarile persoanelor dragi nu sunt destule pt volumul 2 care asteapta intr-o valiza veche sa fie scos la lumina… necesara este atentia si capacitatea de a simtii a cititorilor.